Cuprins:
Ce este o superstiție
Superstiția poate fi descrisă ca o formă de credință irațională, bazată pe rămășițe ale magiei și animismului (n.n. – rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu cum că obiectele, locurile și creaturile posedă toate o esență spirituală distinctă. Folosit pentru prima dată în 1375-1425, acest concept este adânc înrădăcinat în tradițiile populare și în modul în care oamenii încearcă să dea sens unor fenomene și întâmplări inexplicabile, mai ales a celor care au legătură cu religia.
Conform enciclopediei virtuale Britannica, cei care folosesc acest termen sugerează faptul că au anumite cunoștințe sau dovezi superioare pentru propriile convingeri științifice, filosofice sau religioase. Termenul face trimitere la convingeri arhaice în existența unor forțe invizibile, fie binevoitoare, fie malefice, și în influența pe care acestea ar exercita-o prin diverse semne, simboluri sau ritualuri. Aceste idei sunt moșteniri ale gândirii precreștine, când lumea era văzută ca fiind populată de duhuri ce locuiesc în obiecte, ființe sau locuri. De cele mai multe ori, superstițiile nu au nici o bază rațională ori științifică, ci sunt susținute prin tradiție, frică sau influență culturală.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_387ef2f0db83a524f2e365f4ad9706be.jpg)
Superstiția în religia ortodoxă
Biserica Ortodoxă privește superstițiile cu ochi critici, considerându-le forme de rătăcire spirituală ce pot duce la păcat. În interpretarea religiei ortodoxe se spune că superstiţia este o credinţă de prisos sau falsă, prin care este defăimat numele lui Dumnezeu, aflăm de pe site-ul Doxologia.ro. Superstițiile sunt considerate reminiscențe ale epocii păgâne, care s-au păstrat în popor mai degrabă din necunoaștere decât din convingere religioasă.
Preoții ortodocși atrag atenția asupra faptului că practicarea ori susținerea acestor obiceiuri reprezintă o abatere de la credința autentică și o formă subtilă de idolatrie care denaturează adevărul divin. Cu toate acestea, paradoxul rămâne. Chiar și cele mai religioase persoane păstrează, conștient sau nu, anumite superstiții în viața de zi cu zi. Această contradicție poate fi explicată prin faptul că unele întâmplări „confirmă” aceste credințe, însă nu prin puterea lor reală, ci datorită convingerii ferme a individului că ele se vor adeveri.
Atunci când „frica de Dumnezeu” devine „frică de superstiții”, acestea ajung să fie ridicate la rang de religie. O posibilă explicație a originii acestei credințe puternice a oamenilor în superstiții este aceea că multe dintre ele s-au adeverit de-a lungul timpului. În psihologie, acest fenomen poartă numele de „profeție autoîmplinită”. În mod surprinzător, ceea ce se presupunea a fi un semn rău, cum ar fi pisica neagră, oglinda spartă sau numărul 13, s-a dovedit a fi, în multe cazuri, lipsit de orice efect negativ. Ba, chiar dimpotrivă, au existat situații în care evenimentele au luat o turnură favorabilă.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_caad6452e09430be0faf1d45336e238f.jpg)
Legătura dintre oglindă și moarte
Oglinda a fost percepută de-a lungul timpului nu doar ca o banală bucată de sticlă în fața căreia te bărbierești ori te aranjezi în fiecare dimineață, ci și ca un simbol cu multiple valențe. Ideea unui obiect care poate să reflecte o imagine a ceea ce „vede” a dat naștere la tot felul de posibilități magice pentru orice minte creativă. Este o idee pe care cu siguranță ți-o amintești din povestea cu Albă ca Zăpada, în care regina cea rea întreba „Oglindă, oglinjoară, cine este cea mai frumoasă din țară?”, iar oglinda răspundea „Măria ta eşti cea mai frumoasă din întreaga ţară!”.
În multe cazuri, puterea unei oglinzi este mult mai sinistră. În „The Reaper’s Image”, Stephen King țese povestea unei oglinzi elisabetane rare în care o persoană care stă în fața ei vede imaginea Cosașului și apoi are parte de un sfârșit groaznic. Ei bine, King și ceilalți nu au inventat aceste povești din senin. Ele provin din superstiții străvechi, care se ocupă cu legătura dintre oglinzi și moarte. Este o practică ce durează de secole în multe culturi din lume.
În Germania și în Belgia, de exemplu, persoanele în doliu acopereau oglinzile cu o pânză albă sau neagră, în timp ce în unele părți ale Chinei, oglinzile sunt acoperite sau întoarse cu susul în jos, iar musulmanii sunniți din Bombay acoperă cu o pânză oglinda din camera unui muribund și nu o îndepărtează până când mortul nu este îngropat. Același obicei este întâlnit și în alte regiuni precum Anglia, Scoția, Madagascar, Crimeea, dar și în România, relatează Bnd.com.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_e806d65088991a1f722c8c27ac7b8e49.jpg)
În multe culturi, inclusiv în cea autohtonă, oglinda este considerată o poartă între lumea celor vii și cea a spiritelor. Reflectând imaginea, ea este văzută ca un dublu al realității, având potențialul de a capta și de a reține sufletele. În tradiția secretă a Occidentului numită Cabala (n.n. – din ebraică קַבָּלָה, însemnând „paralel/corespunzător” sau „tradiție primită”), se crede că, după moarte, sufletul părăsește corpul și poate rătăci, iar dacă întâlnește o oglindă, există riscul ca acesta să fie prins în ea, rămânând blocat între cele două lumi. Această credință a fost preluată și adaptată în diverse culturi, inclusiv în cea românească.
În timp ce documenta în China acest obicei, Reginald Fleming Johnston, un fost diplomat scoțian, scria că, „dacă se întâmplă ca mortul să observe o reflexie a sa în oglindă, va fi îngrozit să constate că a devenit o fantomă și va fi foarte dezamăgit de aspectul său”. În timpul Shiva, ritualul de șapte zile de doliu după un deces, oglinzile sunt acoperite pentru a se elimina orice distragere a atenției celui aflat în doliu de la concentrarea asupra prietenului sau a membrului de familie decedat (spre exemplu, nu există tentația ca femeile să-și verifice machiajul sau de a-și aranja părul).
De ce se acoperă oglinda la mort în România
În România, acoperirea oglinzilor în casa unde a avut loc un deces este o practică comună, cu mai multe explicații. Însă mulți își pun întrebarea pentru cine se acoperă oglinzile: pentru cel dispărut sau pentru cei rămaşi să-l plângă? În unele regiuni se crede că sufletul celui decedat, dacă se va vedea în oglindă, ar putea rămâne captiv în aceasta, neputând să-și continue drumul spre lumea de dincolo.
De asemenea, o altă superstiție spune că, în cazul în care imaginea mortului apare în oglindă, o altă persoană din acea casă va muri în curând. În acelaşi timp, oglinda este văzută ca un portal prin care spiritele pot intra în lumea celor vii, iar prin acoperirea ei se previne acest lucru, protejându-i în acest fel pe ceilalți membri ai familiei. În alte zone, oamenii se tem că luciul misterios al oglinzilor le poate fura sufletul, iar alții cred că un suflet rămâne în casă timp de trei zile după moarte și că orice oglindă care îi va capta imaginea se va păta sau, mai rău, va reflecta permanent o imagine a mortului.
Unii spun că dacă sufletul celui care a părăsit această lume îşi va vedea reflexia în oglindă, acesta nu îşi va mai găsi liniştea şi va bântui pentru totdeauna locul respectiv și pe cei care rămân în casă. În același timp, alții spun că, dacă imaginea celui trecut în neființă va apărea într-o oglindă, la scurt timp va mai deceda cineva din casă, potrivit Funero.ro.
Alte superstiții legate de oglindă
În credința populară românească, oglinzile sunt asociate cu diverse credințe și superstiții. Se spune că acestea ar avea două forțe magice contrastante: pot aduce ghinion, dar în același timp deschid o fereastră către viitor, oferind indicii despre ce urmează să se întâmple. Deoarece oglinda a fost percepută ca un instrument prin care poți „vedea” înainte, spargerea ei este considerată un semn rău, care poate influența negativ destinul. Pe lângă obiceiul de a acoperi oglinzile în cazul unui deces, există și alte superstiții interesante legate de oglinzi, și anume:
- spargerea unei oglinzi e considerată aducătoare de ghinion pentru următorii șapte ani.
- dacă se sparge o oglindă, un membru al familiei din acea casă va muri.
- dacă o oglindă se sparge singură, vei avea parte de un eveniment tragic.
- în popor se spune că diavolul a inventat oglinzile pentru ca sufletul persoanei decedate să rămână blocat în acestea.
- o persoană va avea ghinion dacă își va vedea în oglindă chipul luminat de o lumânare.
- copiii care îşi vor vedea reflexia în oglindă în primul an de viaţă vor avea ghinion.
- actorii cred că este de rău augur să se privească în oglindă peste umărul cuiva.
- dacă o femeie vrea să-și vadă alesul inimii, ea trebuie să se așeze în faţa unei oglinzi și să se pieptene în timp ce mănâncă un măr.
- femeia şi bărbatul care se privesc pentru prima oară într-o oglindă vor avea o căsnicie fericită.
Vezi LIVE TEXT – Alegeri prezidențiale 2025 – turul 1. Urmărește cele mai noi informații despre prezența la vot și rezultate exit poll!
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_e2d8674899d24eaad26ee8bb6fac6a6d.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_f680bfe4850c0845c6eabae2d80612cd.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_f526dc2bea7fc9cca915d74b87a49fba.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_52b8efaeb453aa05d10a4d0eb8d081de.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_5eeb01d9ba3d5ca35c061a5390046e27.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_47cbc3cd9a6e233039a89b16ed9d7c8a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_c4828df3aeb69a0d3a1a0340ea0948b3.jpg)