ComenteazăL-am cunoscut pe Antonio în prima mea zi de lucru la o societate de asigurări. în calitate de manager, avea rolul să mă îndrume. Zilnic îi trimiteam pe mail raportul activității mele. Atunci când vedea că mă împotmoleam, Antonio, ca un bărbat săritor, mă ajuta să ies la liman. Juca bine rolul de salvator.
Aveam un prieten pe vremea aceea. Antonio era liber ca pasărea cerului. Uneori îl invidiam. Eram atrasă de el ca un magnet în preajma unui fier. începusem să mă gândesc la el chiar și atunci când eram cu Eduard. Noaptea îl visam pe el, ziua mă imaginam în brațele lui. Atracția era reciprocă.
Antonio a început să mă complimenteze tot mai des. Pentru că era fumător, mă invita pe terasă ca să-i țin de urât cât timp fuma. îmi plăcea să mă simt în centrul atenției. într-una din pauzele de țigară, tremuram de frig. Afară ploua și eu ieșisem din birou fără să-mi pun paltonul.
— ți-e frig? m-a întrebat Antonio.
Am dat din cap în semn că da. S-a apropiat și m-a înconjurat cu brațele. M-a sărutat ușor pe cap.
— E mai bine acum?
— Da… numai că… am putea fi văzuți…
— Te deranjează să fii partenera mea?
— Nu asta e problema, Antonio. Am o relație. Locuiesc cu cineva.
— E ceva serios?
— Atât de serios, încât ne-am cumpărat un apartament împreună prin programul prima casă. în afară de faptul că mă simt legată de el, trebuie să fac tot ce îmi stă în putere ca să păstrez acest job, pentru că am rate de plătit. Dacă mă implic într-o relație cu tine, aș putea pierde totul!
— Sau ai putea câștiga mai mult decât ai acum. Depinde cum privești!
L-am lăsat să mă sărute. îmi plăcea. Mă temeam să dau ochii cu Eduard ca nu cumva să citească în privirea mea că aveam pe altcineva. Nu îmi doream să mai fac dragoste cu el și ne-am îndepărtat repede. Trăiam între ciocan și nicovală. îmi doream să termin relația cu Eduard, să pot fi permanent cu Antonio.
Antonio nu mă menaja deloc în privința activității de la serviciu. Lucram mai mult decât ceilalți colegi, rămâneam peste pro-gram și el părea să nu observe eforturile mele. Nu mă aprecia deloc ca angajată, numai ca femeie. M-am consolat cu gândul că nu își dorea să se creadă că eram protejata lui.
După program, mergeam des în apartamentul lui să facem dragoste. Visam cu ochii deschiși cum Antonio îmi spunea să mă mut la el, să vând apartamentul pe care îl aveam cu Eduard și să-mi achit partea la bancă, apoi să ducem o viață minunată împreună.
Tot așteptam ca minunea să se întâmple. Din partea lui nu venea nimic. După o perioadă, am început să mă concentrez tot mai greu. Mă surprindea privindu-l sau pierdută în vise erotice. Fără să țină cont de relația dintre noi, Antonio mă apostrofa în fața colegilor:
— Minodora, ai terminat cu asigurarea aia? Revino pe Pământ!
Mă deranja faptul că el mă respingea în fața celorlalți, în timp ce eu încercam să-i fac pe plac. L-am lăsat întotdeauna să aibă ultimul cuvânt, să știe că el era în continuare șeful. îmi amintesc că, odată, mi-a sunat tele-fonul. Era mama. El s-a enervat.
— Iar vorbești la telefon, Minodora? Problemele personale se rezolvă în timpul liber, nu la muncă!
— Antonio, de ce vorbești așa? Era mama…
— Nu mă interesează cine era! Ai terminat raportul pe care te rugasem dimineață să mi-l trimiți?
— Mai am puțin..
îmi venea să plâng. Mă simțeam umilită în public. Toți știau că relația dintre noi era mai mult decât profesională. îl iertam de fiecare dată și îmi spuneam că așa trebuia să fie. în pat, ne împăcam. A doua zi, la serviciu, eram ca șoarecele și pisica. Mă îndepărtasem de Eduard și începeam să regret imprudența de a mă culca cu șeful direct.
Weekendul trecea greu fără Antonio. Abia așteptam să vină ziua de luni, ca să îl văd. Mă deranja faptul că doar eu îmi făceam planuri cu el. Relația noastră se consuma în timpul serviciului și două ore după. în restul timpului, eram ca doi străini.
Era luni dimineață și aveam întâlnire cu un client. în acea zi mă simțeam foarte rău. Capul mă durea îngrozitor și îmi venea să vărs.
M-am dus la Antonio în birou și l-am anunțat că nu mă puteam duce să mă întâlnesc cu respectivul client. Nu i-am oferit mai multe detalii, pentru că nu mi-a cerut. La ora 12, aveam programată o ședință.
Antonio a început să vorbească:
— Minodora, sunt foarte supărat pe tine! Toate privirile s-au îndreptat spre mine.
Nu înțelegeam ce greșeală făcusem.
— Astăzi ai refuzat să te întâlnești cu domnul Dinu. Era programat la ora 10. Ai pus firma într-o situație dificilă și pe mine m-ai obligat să iau o decizie care va cântări foarte greu.
— Antonio, astăzi m-am simțit foarte rău și nu am fost în stare să mă întâlnesc cu domnul Dinu. Am reprogramat întâlnirea, nu am anulat-o. Firma nu a pierdut nimic.
— îmi pare rău pentru tine, Minodora. M-ai dezamăgit. Poți să pleci acasă dacă tot te simți rău. Nu mai avem nevoie de tine la birou.
— Poftim? Cum îndrăznești să îmi vorbești așa?
— Minodora, ai grijă ce ton folosești!
— Antonio, dacă plec, jur că nu mă mai întorc!
— Este alegerea ta! Tu ai rate de plătit la casă, nu eu! Ce crezi că o să fac eu dacă ai să pleci?
— Nu-mi pasă ce o să faci, Antonio!
M-am ridicat, mi-am luat geanta și am plecat. Plângeam ca nebuna pe stradă. Unde era Antonio cel care mă ținea în brațe? Cum de îi acordasem atâta încredere unui om care a profitat de situația mea personală ca să mă atace pe plan profesional?
și, ce era cel mai grav, îl iubeam. Aș fi renunțat la tot pentru el, dacă mi-ar fi cerut asta. Un singur cuvânt ar fi fost de ajuns. Mi-am amintit de cuvintele Laviniei, prietena mea cea mai bună: „0 relație între superior și subaltern se termină întotdeauna rău. Nu te băga în asta, Minodora! Se va întoarce împotriva ta mai devreme sau mai târziu!”. Lavinia era singura care știa de aventura mea cu Antonio. Nu am ascultat-o. îmi făceam iluzii că și el mă iubea. Am sunat-o pe prietena mea. Mi-a răspuns și mi-a pro-pus să ne întâlnim la o cafenea. Abia m-am așezat pe scaun, că mi-a sunat telefonul. Era Antonio. Lavinia îmi făcea semn să nu-i răspund. Nu m-am putut abține.
— Da, Antonio!
— Minodora, unde ești?
— La o cafea, cu Lavinia.
— Hai, vino să vorbim! îmi pare rău că ne-am certat.
— Ne-am certat? Antonio, m-ai umilit în fața colegilor noștri! M-ai făcut să mă simt mizerabil!
— Nu asta am vrut.
— De ce nu mi-ai spus mie dacă nu erai de acord cu faptul că am reprogramat întâlnirea? De ce mi-ai reproșat în fața tuturor? Eu am venit la tine în birou și te-am anunțat. Tu ai făcut public totul…
— Eram prea nervos, Minodora. Te aștept mâine dimineață la mine în birou.
— Nu vin.
— Mai gândește-te! știm bine amândoi în ce situație ești!
— Am senzația că mă șantajezi…
— Ne vedem mâine.
Mi-a închis telefonul în nas. Eram disperată. îmi distrusesem relația cu Eduard, îl iubeam pe Antonio și el își bătea joc de mine. Lavinia m-a susținut să nu mă las șantajată și să îmi dau demisia.
A doua zi, la prima oră, am fost la el în birou. I-am pus demisia pe masă. M-a luat de mână și m-a așezat pe piciorul său. A început să mă sărute pe gât. Apoi a pornit un filmuleț pe calculator. Nu îmi venea să cred că vedeam asta: ne filmase în timp ce făceam dragoste la el în cadă.
I-am tras o palmă. M-a apucat de mână și m-a împins peste birou. Apoi mi-a ridicat fusta și a încercat să mă oblige să facem sex. L-am lovit și l-am împins, apoi am început să țip. Mi-a pus mâna la gură.
— Ce crezi că vor spune colegii tăi? Că te violez după ce atâta timp te-ai culcat cu mine de bunăvoie? Doar avem aici dovada!
Mi-am amintit de spreiul paralizant pe care îl purtam tot timpul în geantă. L-am scos și, fără niciun regret, l-am pulverizat spre fața lui Antonio. Nu m-am oprit până nu l-am consumat. Ca să termin definitiv cu el, i-am tras un mare șut între picioare. Am șters filmul din calculator și am plecat.
Eram conștientă că îl putea avea salvat și acasă, dar nu aveam de gând să continui acel joc. Până la urmă, cui îi păsa că mă culcasem eu cu Antonio? Toată firma știa. Relația cu Eduard oricum nu mai mergea. în acea zi am încheiat cu ambii bărbați din viața mea. Am vândut apartamentul și am plătit datoria la bancă. Acum locuiesc la părinți. Momentan îmi este foarte bine așa. Am învățat o lecție pentru totă viața: relațiile cu șefii sfârșesc întotdeauna rău.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.