ComenteazăCuprins:
Cele mai multe dintre acestea își au originea în obiceiurile și în cultura populară străveche, iar unele dintre vechiile expresii românești sunt folosite și în zilele noatre.
Una dintre cele mai des utilizate expresii existente în vocabularul limbii române este „a tăia frunze la câini”, însă nu toată lumea cunoaște originea ei. Așadar, cum a apărut și de unde provine această expresie?
Unde și cum a apărut expresia „a tăia frunze la câini”
Potrivit istoricilor, această expresie ar fi luat naștere cu câteva sute de ani în urmă, în rândul păstorilor în timpul transhumanței. Se spune că aceștia tăiau la propriu frunze pentru oile și caprele lor atunci când se aflau prin bălțile Dunării.
Altfel spus, expresia „a tăia frunze la câini”, care este aparent de domeniul absurdului, a avut un corespondent perfect în viața reală și nu a apărut din pură întâmplare.
Această zicală este foarte populară în Ardeal, acolo unde era nevoie de suplimentarea proviziilor de fân pe timpul iernii, iar pentru asta se plantau sălcii ale căror ramuri erau tăiate spre sfârșitul verii și apoi stocate pentru sezonul rece atunci când animalele nu aveau ce să mănânce.
Citește și: De unde provine expresia „a băga mâna în foc pentru cineva” și ce semnificație are aceasta
Care este semnificația expresiei „a tăia frunze la câini”
Potrivit definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, expresia „a tăia frunze la câini“ înseamnă a pierde vremea, a nu face nimic. Zicala face referire la o persoană care nu are nicio ocupație serioasă și niciun scop precis ori face un lucru lipsit de sens.
Această expresie era cumva felul în care unii oameni mai înstăriți își exprimau ironia față de cei mai puțin avuți, care nu aveau oi, capre sau vaci.
Asemenea tuturor ciobanilor, în curțile acestora tot se găsea măcar un câine, astfel că lumea îi taxa sugerând că nu au nimic de făcut, ci doar să taie ramuri pentru patrupezii lor.
Totodată, nu este exclusă nici aprecierea outsider-ului la vederea păstorului însoţit de câinele său în timpul unei asemenea activități cel puţin ciudată. De aceea, este ușor să ne imaginăm scena în care ciobanul se îndeletniceşte cu tăiatul ramurilor de salcie urmărit fiind de câinele său tolănit la umbră.
În aceeaşi notă, cea a executării unei acţiuni inutile, în Dicționarul de Expresii Românești, care este semnat de Stelian Dumistrăcel, mai apare şi expresia „a duce câinii la apă”.
Citește și: De unde provine expresia „nodul gordian” și ce semnifică?
„A tăia frunze la câini” în operele literare
Ieşită din contextul păstoresc, această alăturare de cuvinte a fost preluată și folosită în mai multe opere artistice de către unii scriitori români.
Spre exemplu, poetul Anton Pann scria în Povestea vorbii: „Sărăcia de el se ţine ca praful după câine. Umblă pe drumuri tăind câinilor frunză”.
Pe de altă parte, în Moromeții, marele romancier Marin Preda a folosit această expresie pentru a scurta șirul întrebărilor adresate de dragul conversaţiei: „Şi ce faci tu, Niculae, acolo la raion?!… – Ce să fac, tai şi eu frunză la câini! – Ce vorbă ai şi tu, zise Stela lui Jugravu. Îi e drag omului să te asculte”.
Citește și: De unde vine expresia de „zgârie-brânză” și ce semnifică
Foto: 123rf.com/Shutterstock