ComenteazăCuprins:
De unde vine expresia „la Paştele cailor”
Despre proveniența expresiei la Paștele cailor există mai multe ipoteze, însă despre niciuna dintre ele nu se știe cu certitudine că este și adevărată. Singurul lucru cert este că aceasă expresie are o istorie lungă și încă este la fel de actuală și în zilele noastre.
Una dintre ipoteze privind proveniența expresiei este aceea că această sărbătoare chiar a existat de-a lungul timpului și s-a sărbătorit la 40 de zile de la Paștele ortodox.
Paştele Cailor sau Ispasul, aşa cum este denumită în popor această sărbătoare, are loc în ziua de Înălţarea la Cer a Mântuitorului. Astfel, Sărbătorii Înălţării Domnului sau Ispasul, în folclorul românesc, i se mai spune şi Paştele cailor. Se pare că această zi era u prilej de ase organiza tot felul de târguri, iar caii, în această zi, nu erau puşi la căruţă, ci se făceau slujbe pentru sănătatea animalelor.
Unii spun că expresia la Paștele cailor ar proveni chiar din epoca fanariotă. Pe atunci,semnarea de contracte nu era ceva obișnuit şi de aceea comercianţii îşi făceau legăminte, făgăduiau că vor aduce marfa sau că o vor plăti în această zi – la Paștele Cailor. Și pentru că, de multe ori se întâmpla ca, din diferite motive, să nu se poată ține de cuvânt, la Paștele Cailor a ajuns să însemne ”niciodată” sau foarte târziu.
Ce semnificație are expresia la Paștele cailor
Indiferent de unde vine expresia, semnificația ei este aceeași – niciodată sau la o dată necunoscută, incertă.
Mai exact. atunci când spui că ceva se va întâmpla la Paștele cailor, o spui la peiorativ, ca fiind ceva ce nu se va întâmpla sau, oricum, nu se știe când.
Sinonime ale expresiei la Paștele cailor
Porninind de la semnificația acestei expresii, în limba română mai există și altele cu același sens.
Unele dintre cele mai cunoscute expresii sinonime cu ”la Paștele cailor” sunt “Marţi după Paşti”, “Joi după Paşti” sau “La Sfântu-Asteaptă”.
Descoperă și de unde vine expresia Țara lui Papură Vodă.
Despre limba română
Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice. Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.
Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.
Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.