Degeaba am învârtit bărbații pe degete

Citind introducerea de mai sus, v-ați putea gândi că poate sunt o ușuratică. Însă, după părerea mea, nu e deloc așa: am avut 16 parteneri intimi în aproape tot atâția ani, ceea ce nu reprezintă deloc o cifră astronomică pentru o femeie modernă. În ziua de azi, când tinerii își încep viața erotică la vârste tot mai fragede, unele fete „bifează” 10 iubiți până să împlinească 20 de ani! (și vă spun asta din cele câteva cazuri concrete pe care le cunosc.) În ceea ce mă privește, am decis să renunț la virginitate și să devin femeie la 18 ani, mai exact, chiar în ziua majoratului!

Primul meu iubit a fost Mircea, un tânăr cu câțiva ani mai mare decât mine, fratele unei bune prietene. Recunosc că, până atunci, îmi dorisem tare mult să cunosc plăcerile trupești, mai ales că toate colegele de clasă făcuseră de mult pasul și mă tachinau, spunându-mi că nu știu ce pierd… Prin urmare, nerăbdătoare să văd „ce pierd” și având impresia că așteptasem prea mult ziua cea mare, l-am ales pe Mircea. Deși nu îl cunoșteam prea bine, auzisem de la alte fete, pe care le ajutase să intre „în rândul lumii”, că este foarte priceput la pat, totodată blând și răbdător. Iar bairamul la care am sărbătorit majoratul mi s-a părut cel mai potrivit prilej pentru a mă convinge dacă într-adevăr așa este…

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

Mircea, în ciuda faptului că poza într-un tip destul de sigur pe sine, se pierdea totuși în fața mea – deh, v-am zis deja că, de mică, am arătat superb… Motiv pentru care, în seara cu pricina, a trebuit să fac eu primul pas. Astfel, după ce am avut grijă să îl alimentez cu „combustibil” lichid până după miezul nopții, i-am propus direct, lăsându-l mut de uimire:

— Mircea, ți-ar plăcea să ne retragem puțin și să ne cunoaștem mai bine?

Bietul de el, abia dacă a putut să îngâne.

— Da… da, desigur… Da, mi-ar plăcea asta…

După care am urcat împreună într-unul din dormitoarele cabanei pe care o închiriaserăm în Predeal pentru întreg weekendul, și așa a început bătaia de joc de care aveau să aibă parte toți partenerii mei intimi… Pentru că, deși nu pot spune că mi-ar fi displăcut prima mea experiență erotică, senzația de umilință combinată cu inferioritate pe care am perceput-o la Mircea m-a urmărit întreaga viață. Concret, chiar de la primul meu contact sexual, am simțit că bărbații sunt moi ca lutul, sunt mai vulnerabili în prezența unei femei frumoase decât este un castel de nisip ridicat de țânci pe malul mării, în bătaia valurilor. și, prin urmare, bărbații ar face orice ca să intre în grațiile – și, desigur, în trupul -unei femei frumoase… Vă vine să credeți că și azi, după atâția ani, am rămas, nezdruncinată, la aceeași părere? și cum să nu fie așa, din moment ce toate aventurile ori relațiile ulterioare mi-au confirmat-o?

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

Nu am să vă povestesc în continuare toate celelalte 15 idile consumate până în ziua de azi și nici măcar nu am să înșir numele tuturor partenerilor, pe care, de altfel, nu le mai țin minte…

Însă vreau ca cititoarele mai tinere să învețe ceva din cele trăite de mine, pentru a putea profita, la rândul lor, de slăbiciunea (a se citi „obsesia”) bărbaților pentru femei. într-o lume în care femeia este încă văzută și tratată de mulți bărbați ca „cel mai bun animal de casă”, eu, una, ador să-i văd pe acei așa-ziși „macho” îngenuncheați și umiliți de reprezentante ale sexului „slab”! în fond, rândurile de mai jos nici nu dovedesc nimic altceva decât că se poate…

Pe Mircea l-am pus să „presteze” doar de trei ori! După care, convinsă că nu mai îmi este de niciun folos și nu mai am nimic de învățat de la el, i-am dat papucii, mai ales că nu țineam câtuși de puțin la el. îndrăgostit lulea de mine, mă curta zi și noapte, așa că a trebuit să îl jignesc ca să scap de el:

— Mircea, ești nasol, nu vezi ce față ai? Chiar credeai că îmi place un năsos ca tine? Nu! Am avut nevoie de tine doar ca să urnesc căruța, și zi mersi că ai fost tu cel ales: nu mai pupi bucățică așa faină ca mine cât oi fi!

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

Știam că sunt cinică, dar simțeam că răul trebuie tăiat de la rădăcină! Doar eram tânără, frumoasă, aveam viața înainte și nu vedeam de ce mi-aș fi pierdut vremea cu amărășteni. însă, cu toate astea, mi-am mai pierdut-o…

Pe durata facultății – am terminat ASE-ul – am fost combinată cu șase tipi. Eram asaltată de colegi și chiar de profesori (!), însă de fiecare dată eu am fost cea care i-a ales. îmi doream să mă îndrăgostesc pentru prima dată în viață, dar n-a fost să fie, din care cauză relațiile au fost cu implicare sentimentală unilaterală -adică, mai exact, doar ei au pus suflet. Personal, eram interesată doar de latura erotică, la perfecționarea căreia încă lucram, dar totodată trebuie să recunosc și că, treptat, descopeream -cu încântare – avantajul de a fi o tânără foarte atrăgătoare: eram tot mai răsfățată cu atenții și cadouri, cu cine romantice și chiar, în două rânduri, cu vacanțe exotice, în Grecia și Egipt. Dar, cum n-am iubit pe niciunul din cei șase, de fiecare dată când consideram că un partener nu mai îmi este de niciun folos și nu-l mai suportam în preajma mea, îl îndepărtam jignindu-l așa de tare, încât să mă țină minte toată viața… Repet ce am mai spus deja: încă de la prima relație, cea cu Mircea, ajunsesem să percep bărbații doar ca pe niște marionete obsedate de sex, care, pentru a-și satisface instinctele animalice, erau în stare de orice!

— S-a terminat, Silviu! Ești un om slab, în vreme ce eu sunt o femeie puternică! Nu avem nimic în comun! Zi mersi că ai avut șansa să mă atingi!

… Așa m-am descotorosit de ultimul „iubit” din timpul facultății, un băiat de bani gata care, după ce mă ceruse în căsătorie de trei ori, îmi cumpărase chiar un inel cu diamante! Credea că mă dă pe spate cheltuind 1.500 de euro pentru mine… De unde să știe că eu însă nu îl iubeam? și că, după cât de penibil icnea în timpul partidelor de sex, îl priveam doar ca pe un patetic dependent de femei? După ce l-am alungat, s-a mai ținut după mine încă vreo două-trei luni, a venit chiar și cu limuzina la scara căminului unde locuiam, însă degeaba! Nu am putut să uit icnetele sale jenante și nu i-am acordat a doua șansă!

La terminarea facultății, m-am folosit iar de farmecele mele și, ca urmare, am obținut ușor un post de contabilă într-o mare companie străină abia intrată pe piața autohtonă. Directorul de personal de acolo, un tip de vreo 40 de ani căruia au început să-i curgă balele când m-a văzut, mi-a făcut ochi dulci încă de la interviu. însă, după ce m-am văzut cu sacii în căruță, la vreo patru luni de la angajare, m-am debarasat de el ca de o măsea stricată:

— Costin, nu ne mai putem vedea. Am cunoscut pe cineva special și mă mărit!

Desigur, era o minciună sfruntată, căci pe el nu îl puteam jigni ca pe anteriorii – doar el mă angajase și urma să rămânem colegi de muncă. însă peste ceva timp, când, înțelegând că nu cunoscusem pe nimeni, ci îl dusesem de nas, a încercat să se bage în sufletul meu cu de-a sila, am fost nevoită să îi spun pe șleau:

— Costin, nu mă mărit, însă nici nu mai vreau să ne vedem. Ești bătrân, agasant, și mă plictisești, așa că lasă-mă în pace! Mi-am plătit cu vârf și îndesat datoria de la angajare… și astfel am scăpat de el! Aveam numai 23 de ani, un serviciu bun și multă ambiție. Mă consideram o femeie norocoasă, iar următorii ani aveau să îmi confirme că într-adevăr eram. Pentru că, cel puțin pe planurile profesional și material, toate mi-au mers strună, ajungând un contabil-șef plătit „gras”. Numai pe latura sentimentală nu am cunoscut împlinirea, deși nu pot spune că nu am avut parte și de momente reușite. Marele regret a fost însă – și este încă -faptul că, deși mi-am dorit întotdeauna, nu m-am îndrăgostit de nimeni!

Până să mă căsătoresc, în urmă cu 3 ani, cu Marinuș, care este de profesie avocat, am mai avut 7 relații amoroase în decurs de 10 ani. Dintre acestea, numai trei au fost mai serioase și au durat în jur de un an, celelalte fiind în fapt mai degrabă simple escapade. Ce îmi amintesc este că toți cei trei bărbați cu care am fost combinată mai mult timp s-au străduit să mă facă fericită, răsfățându-mă în fel și chip. Dar, cu toate astea, nu am reușit să iubesc pe niciunul, ci doar să îi accept în proximitatea mea o vreme și să mă bucur de viața de lux pe care mi-o ofereau.

Pe Adrian, un director adjunct de bancă, l-am dus în excursie în Maroc și în Dubai (de fapt, vorba vine că „l-am dus”, căci de fapt el a achitat totul…). Speram ca acolo, sub vraja eternității nisipurilor, să îmi cadă cu adevărat cu tronc, fiindcă era chiar un tip fin și mă iubea enorm. însă, cu tot peisajul de vis și traiul de huzur, pur și simplu n-a fost chip să îmi intre la inimă, mai ales că avea și un neg hidos pe gât. L-am părăsit în deșert, chiar înainte de revenirea în țară:

— Adrian, nu merge! Am încercat, dar în zadar – nu te iubesc! Te străduiești mult, dar reușești puțin, iar eu nu simt fiorul… Of, și mai ai negul ăsta urât, pe care nu vrei să îl operezi… Adio!

Cu Sandu, un afacerist puțin cam dolofan, expert în petrol, am mers mai întâi în Las Vegas, apoi în Veneția și în Paris. Omul, îndrăgostit până peste cap, se mândrea peste tot cu mine și arunca cu banii în stânga și-n dreapta fără să îi pese… Dar tot n-am putut să zic „Da” sub Turnul Eiffel, unde m-a cerut de soție! L-am rejectat fără nicio părere de rău:

— Sandu, voi fi sinceră cu tine: degeaba ai bani și ești mână largă, dacă ai burta asta cât un dovleac! Nu mă vei atrage vreodată cu adevărat, așa că răspunsul meu este „Nu”!

Victor, cel de-al treilea partener cu care am avut o relație de durată, era investitor în imobiliare. El era „în limbă” după mine și, dacă ar fi putut, mi-ar fi dat și luna de pe cer numai ca să rămânem împreună, în timp ce eu abia îl simpatizam….

Am colindat India și Brazilia alături de el, încercând să fac abstracție de privirea lui sașie, însă, nemaiputând suporta să-l văd cum se uită cruciș, i-am dat cu flit pe aeroport, după coborârea din avion:

— Victor, îmi pare rău, a fost frumos, dar nu mai pot trăi cu tine! Ai suflet bun, însă privirea ta e prea ilară, zău așa! Mergem fiecare pe drumul său, în regulă? și fără resentimente…

Cam asta a fost viața mea amoroasă până să mă mărit, celelalte aventuri pasagere nemeritând a fi detaliate. E posibil ca acum, la finalul poveștii mele, să mă considerați o femeie crudă, nemiloasă, profitoare! însă credeți-mă că vă spun din tot sufletul, cu toată sinceritatea, chiar dacă sună cam urât: am ajuns la 36 de ani și m-am convins că majoritatea bărbaților sunt niște proști! E drept, sunt și excepții, însă ele doar confirmă regula. Așa că nu-mi pare rău fiindcă am învârtit bărbații pe degete toată viața… și să știți că nici Marinuș nu are parte de vreun tratament preferențial, deși este soțul meu! Dacă ați ști ce zile fripte îi fac… însă el, fiindcă mă iubește cu disperare, îndură, lasă de la el și iartă: pe cât de fioros e în sala de judecată, pe atât de mielușel este acasă…

Probabil că, numai atunci când voi reuși – dacă se va întâmpla vreodată… -să iubesc un bărbat cu toată ființa mea, mă voi purta frumos cu el, îl voi respecta, îi voi fi devotată. și, cine știe?, poate apoi îmi voi schimba părerea despre bărbați. Până atunci însă, deși măritată cu un om bun, blând, cumsecade și înțelegător, încă tânjesc să găsesc cândva iubirea adevărată. încă tânjesc să simt și eu măcar o dată în viață că sunt îndrăgostită cu disperare… Să nu dorm, să nu mănânc, să slăbesc, să mă consum, să mă gândesc zi și noapte la el, să mor de dorul lui!

Privind în urmă, stau uneori și mă întreb: oare am o părere execrabilă despre bărbați fiindcă nu am cunoscut niciodată cu adevărat dragostea? Sau e invers: tocmai fiindcă nu am simțit niciodată că iubesc cu toată ființa un bărbat am ajuns să îi urăsc pe toți?

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News