Odată cu trecerea anilor, ca urmare a migrării oamenilor dintr-o zonă geografică în alta, au apărut noi și noi unități de măsură, care erau atât de des folosite încât, la un moment dat, au fost adoptate de mai multe țări ale lumii.

Dintre aceste state, Franța a fost cea care a implementat un sistem de măsurare zecimal, care cuprindea ceea ce cunoaștem cu toții în ziua de azi, și anume unități de măsură precum metrul, litrul și diviziunile acestora.

În prezent, majoritatea statelor lumii a trecut, de voie-de nevoie, la sistemul metric extins, adică acel sistem care conține și alte unități de măsură decât cele pentru distanță sau greutatea.

Excepție fac doar câteva foste colonii britanice, care au rămas fidele sistemului imperial de măsurare, în pofida faptului că unele țări, precum SUA, au trecut, chiar și formal, la sistemul metric.

Ce este sistemul metric de măsurare

Sistemul de măsurare european sau sistemul metric este cel pe care îl folosim și noi, românii, de sute de ani. Este acel sistem zecimal de măsurare care a fost introdus pentru prima dată de către participanții la Revoluția franceză care a avut loc în anul 1789.

Sistemul metric mai este cunoscut și sub numele de „Système International dUnités” (în limba franceză) sau, pur și simplu, „SI”, adică Sistem de măsurători. Acesta a luat naștere ca urmare a ratificării sistemului de către 48 de țări din lume, iar acordul-cheie a fost un tratat de măsurare.

În prezent, cele mai multe state ale lumii folosesc sistemul metric

Acesta se baza la început pe „mètre des Archives” și „kilogramme des Archives” introduse de revoluționarii francezi în 1789. De-a lungul anilor, însă, definițiile metrului și kilogramului au fost revizuite, iar sistemul metric a fost extins pentru a încorpora mai multe unități de măsură.

Sistemul metric a fost aprobat pentru utilizare în SUA încă din 1866, însă această țară a rămas singura țară industrializată care nu a adoptat sistemul metric ca sistem oficial de măsurare.

Cu toate acestea, în 1988, Congresul american a adoptat Legea Omnibus pentru Comerț și Competitivitate. Aceasta desemna „sistemul metric de măsurare ca fiind sistemul preferat de măsuri și greutăți pentru comerțul și industria din SUA”.

Această lege le cerea agențiilor federale să folosească unități metrice în aproape toate activitățile lor, deși există încă excepții care permit utilizarea unităților tradiționale, mai ales cele din documentele destinate consumatorilor.

În același timp, există mai multe țări, între care Liberia și Myanmar (Birmania), ca fiind printre puținele care nu au trecut nici acum la sistemul metric de măsurare. Deși Regatul Unit al Marii Britanii folosește sistemul metric în majoritatea activităților administrative și comerciale, unitățile imperiale sunt utilizate pe scară largă și sunt chiar obligatorii în anumite domenii, precum legislația rutieră și, în particular, indicatoarele de circulație.

Iată câteva unități de măsură de bază pentru sistemul metric de măsurare:

  • Metru (M) – este unitatea de măsură pentru lungime.
  • Kilogram (Kg) – este unitatea de măsură pentru greutate.
  • Litru (L) – deși unitatea metrică a volumului este m3, cea mai des folosită unitate este litrul. Un litru este egal ca volum cu un dm3.
  • Secundă (S) –  este unitatea de măsură pentru timp.
  • Amper (A) – este unitatea de măsură a curentului electric.

Ce este sistemul imperial de măsurare

Cunoscut și sub denumirea de sistemul britanic, sistemul imperial de măsurare reprezintă sistemul care a fost definit pentru prima dată în „British Weights and Measures Act” în anul 1824. După 35 de ani, acesta avea să fie revizuit și acceptat de Commonwealth-ul Britanic.

Sistemul imperial de măsurare este, în fapt, un sistem obișnuit alcătuit din două sisteme conexe: sistemul obișnuit al SUA și sistemul imperial britanic. De altfel, SUA reprezintă singura națiune industrializată care încă folosește acest sistem de măsurare.

Sistemul imperial s-a dezvoltat din unitățile engleze anterioare, asemenea sistemului înrudit, dar diferit, de unități folosit în SUA. Unitățile imperiale au înlocuit standardele „Winchester”, care au fost în vigoare între anii 1588 și 1825. Sistemul a intrat în uz oficial în Imperiul Britanic în 1826.

Acesta se corelează cu construcţia europeană ținând cont de faptul că acquis-ul comunitar l-a impus ca obligatoriu, iar primele dezbateri parlamentare privind adoptarea sa în Marea Britanie datează din 1818.

Acquis-ul comunitar este acel ansamblu de măsuri convenite între Uniunea Europeană și fiecare țară candidată la aderare, care are ca scop stabilirea unei consultanțe speciale pentru ca statele să adopte, dacă se poate cu costuri cât mai mici, corpusul de reguli și de legi după care este administrată UE.

La cererea Federaţiei Industriilor Britanice, orașul Londra a aprobat în 1965 un program privind introducerea sistemului cu zece ani înainte de aderarea Marii Britanii la ceea ce se numea la acea vreme „Comunitatea Economică Europeană”, devenită mai târziu Uniunea Europeană.

Motivul pentru care sistemul imperial a devenit esențial se datorează faptului că Marea Britanie a dominat comerțul mondial în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, iar omenii nu aveau alternativă la acea vreme astfel că au fost nevoiți să accepte sistemul de măsurare folosit în comerț.

Pe de altă parte, sistemul imperial de măsurare se referă la sistemul folosit în Imperiul Britanic în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Cu toate acestea, după ce a fost adoptat sistemul metric, cel imperial a fost redus la doar câteva țări, în special în Regatul Unit și, surprinzător, în SUA.

Sistemul imperial mai este denumit și „al doilea sistem de măsurare a picioarelor”, unde un picior este unitatea de măsură pentru lungime și livra este unitatea de măsură pentru greutate.

Pe de altă parte, sistemul metric este sistemul care recunoaște metrul ca fiind unitatea de bază pentru lungime, kilogramul ca unitate de bază pentru măsurarea greutății, iar secunda ca unitate de măurare a timpului.

Iată câteva unități de măsură de bază pentru sistemul metric de măsurare:

  • Țol (inch), picior (foot) și mila – sunt unități de măsură pentru lungime. Sunt echivalentul pentru 0,025 metri, 0,304 metri și, respectiv, 1.609 metri.
  • Uncie (US Oz) – este unitatea de măsură pentru greutate și este echivalentul a 28,35 grame.
  • Deget (digit) – este unitatea de măsură veche și este echivalentul pentru 0,01905 metri.
  • Galon (US gallon) – este unitatea de măsură a lichidelor și este echivalentul a 3,785 litri.
  • Stânjen (fathom) – este unitatea de măsură veche și este echivalentul a 1,8288 metri.
  • Pogon (acre) – este unitate de măsură pentru suprafață și este echivalentul a 0,404 ha.
  • Milă pătrată (square mile) – este unitate de măsură pentru suprafață și este echivalentul a 2.690 km2.

Ce diferențe există între sistemul metric și sistmul imperial de măsurare

Scriitorul britanic Warwick Cairns, purtător de cuvânt al Asociaţiei Britanice de Cântărire şi Măsurare (BWMA), spunea că sistemul metric zecimal este util doar pentru a face calcule matematice.

În schimb, în viaţa de toate zilele, el susținea că este mai util sistemul care se bazează pe măsurile umane, și anume piciorul sau degetul, așa cum făceau, de altfel, romanii în antichitate. „Este mult mai comod, nu poţi să fii raţional în toate”, declara odată Cairns.

Puţini cetățeni europeni cunosc faptul că un deget are 23 de milimetri, un pint are 600 de grame, iar o livră cântăreşte 16 uncii. Acestea sunt unităţi de măsură care sunt calculate pe baza experienţei umane şi care implică deosebiri în funcţie de ţările unde sunt folosite.

Tabel cu conversia unor unităţi de măsură imperiale în unităţi ale sistemului metric

Prin urmare, aceste unități de măsură au fost înlocuite treptat cu un singur sistem de măsurare universal, și anume sistemul metric zecimal, cel despre care vă spuneam că a fost introdus de revoluţionarii francezi în urmă cu 233 de ani.

Ziarele conservatoare obişnuiesc să folosească sistemul imperial, în timp ce publicațiile liberale folosesc sistemul metric.

Spre exemplu, pentru temperatură se foloseşte scara Fahrenheit atunci când temperatura este ridicată (n.n. – 100 de grade Fahrenheit înseamnă 38 de grade Celsius) şi scara Celsius atunci când temperatura este foarte scăzută (n.n. – 30 de grade Fahrenheit înseamnă minus 1 grad Celsius).

Întrebarea pe care și-o pun mulți este cum poate funcţiona comerţul mondial în lipsa unui sistem comun de măsurare?

La această întrebare răspunde tot Cairns. Acesta recunoaşte că, în cazul în care un produs fabricat în China este comercializat în Marea Britanie sau în SUA, va fi nevoie de o compatibilitate a celor două sisteme de măsurare. De aceea este bine să existe ambele sisteme.

Spre exemplu, în cazul lentilelor de sticlă destinate camerelor de fotografiat, este mai practic să se folosească milimetri deoarece nu poți spune că există lentile de două degete, ci lentile de 50 de milimetri. „Important este să nu forţăm oamenii să adopte exclusiv un sistem sau altul”, a mai explicat scriitorul englez.

Sistemul imperial este materie obligatorie în şcolile din Marea Britanie, iar ministerul învăţământului s-a angajat cu câțiva ani în urmă să aprofundeze înţelegerea şi echivalarea celor două sisteme de măsurare.

Citeşte şi despre unități de măsură băbești în bucătărie!

 
 

Urmărește-ne pe Google News