După descoperirea treptei, emoţionat, Carter s-a alăturat echipei care trebuia s-o cureţe. La sfârşitul zilei, fuseseră găsite în total 12 trepte, care duceau către un zid misterios, acoperit cu ipsos şi cu peceţi antice. Deşi ardea de dorinţa de a vedea ce se afla în spatele peceţilor, Carter a oprit cercetările şi a cerut echipei să acopere scara. Apoi, i-a trimis o telegramă lordului Carnarvon, aflat în Anglia, în care îl informa despre extraordinara sa descoperire.

Lordul Carnarvon şi fiica sa au ajuns la Luxor pe 23 noiembrie, iar Carter i-a condus imediat la locul descoperirii. În acea după-amiază, intrarea a fost deblocată.

Trei zile mai târziu, după ce coridorul lung de opt metri fusese curăţat, Carter şi colegii săi au ajuns în faţa altei intrări sigilate…

În după-amiaza zilei de 27 noiembrie 1922, Howard Carter a pătruns, în fine, în mormântul pe care îl căutase timp de cinci ani. În noaptea respectivă, şi-a notat în jurnal acest moment deosebit.

Mormântul se afla la circa 20 de metri sub pământ, fiind săpat, ca şi celelalte morminte din situl respectiv, în stânca de calcar din Valea Regilor. Avea patru camere principale: anticamera, anexa, camera tezaurului şi camera funerară.

Se pare că aceste încăperi nu fuseseră construite pentru a adăposti mormântul regal; probabil că, atunci când faraonul Tutankhamon murise pe neaşteptate, fusese înmormântat în acest loc amenajat în grabă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News