Dezumfla sau desumfla – cum se scrie corect

Când se folosesc prefixele dez- și des-

Folosirea prefixelor dez- și des- provoacă în mod frecvent confuzii, ceea ce se întâmplă și atunci când ne întrebăm care formă este corectă – dezumfla sau desumfla.

Pentru a ști când se folosesc corect cele două prefixe, e nevoie să cunoaștem regulile și anume:

• Vom folosi prefixul dez- în cazul derivatelor cuvintelor care încep cu b, d, g, v, m, n, l, r sau cu
  vocală.
  Exemplu: dezechilibra, dezumaniza, dezmoșteni, dezbrăca, dezgoli, dezveli, dezminți, deznoda, dezlega, dezrădăcina, dezamăgi, dezaproba, etc
• Prefixul des- se folosește în restul cazurilor.
  Exemplu- desparte, descoase, desface

Dezumfla sau desumfla – cum e corect

Verbul a dezumfla este format din prefixul dez- și verbul a umfla. În consecință, forma corectă este a dezumfla și nu a desumfla.

Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, a dezumfla înseamnă a face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. În sens figurativ, verbul a dezumfla se referă la oameni care „își revin dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera”.

Vezi și genuflexiune sau genoflexiune – cum se scrie corect?

Recomandări

Ce i-a spus exact Zelenski lui Trump, în cele 15 minute cât au vorbit doar ei doi la Vatican

Conjugarea verbului a dezumfla

Prezent

eu dezumflu
tu dezumfli
el/ea dezumflă
noi dezumflăm
voi dezumflați
ei/ele dezumflă

Conjunctiv prezent

eu (să) dezumflu
tu (să) dezumfli
el/ea (să) dezumfle
noi (să) dezumflăm
voi (să) dezumflați
ei/ele (să) dezumfle

Condițional prezent

eu aș dezumfla
tu ai dezumfla
el/ea ar dezumfla
noi am dezumfla
voi ați dezumfla
ei/ele ar dezumfla

Imperfect

eu dezumflam
tu dezumflai
el/ea dezumfla
noi dezumflam
voi dezumflați
ei/ele dezumflau

Perfect simplu

eu dezumflai
tu dezumflași
el/ea dezumflă
noi dezumflarăm
voi dezumflarăți
ei/ele dezumflară

Mai mult ca perfect

eu dezumflasem
tu dezumflaseși
el/ea dezumflase
noi dezumflaserăm
voi dezumflaserăți
ei/ele dezumflaseră

Condițional perfect

eu aș fi dezumflat
tu ai fi dezumflat
el/ea ar fi dezumflat
noi am fi dezumflat
voi ați fi dezumflat
ei/ele ar fi dezumflat

Conjunctiv perfect

eu să fi dezumflat
tu să fi dezumflat
el/ea să fi dezumflat
noi să fi dezumflat
voi să fi dezumflat
ei/ele să fi dezumflat

Perfect compus

eu am dezumflat
tu ai dezumflat
el/ea a dezumflat
noi am dezumflat
voi ați dezumflat
ei/ele au dezumflat

Viitor

eu voi dezumfla
tu vei dezumfla
el/ea va dezumfla
noi vom dezumfla
voi veți dezumfla
ei/ele vor dezumfla

Viitor anterior

eu voi fi dezumflat
tu vei fi dezumflat
el/ea va fi dezumflat
noi vom fi dezumflat
voi veți fi dezumflat
ei/ele vor fi dezumflat

Recomandări

Șoferii cu mașini diesel care au peste 150.000 de kilometri ar putea fi obligați să înlocuiască o piesă scumpă

Despre limba română

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.

Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Dialectele şi subdialectele (graiuri) româneşti fac obiectul disciplinei numite dialectologie. Potrivit specialiștilor, limba română are patru dialecte și anume:

• Dialectul Dacoromân – în Dacia istorică, la nord de Dunăre, pe teritoriul României de astăzi.
• Dialectul Aromân – în sudul Peninsulei Balcanice (Grecia, Macedonia, sudul Albaniei şi Bulgaria, mai rar în România);
• Dialectul Meglenoromân – în sudul Bulgariei şi nordul Greciei, pe valea râului Vardar, în regiunea numită Meglenia.
• Dialectul Istroromân – vorbit azi în Peninsula Istria din Croaţia

Numeroși cercetători, printre care și majoritatea lingviștilor români, susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi. Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite, dar separate.

Recomandări

Cei mai buni mici de 1 Mai, în București. Cât costă o porție și care sunt primele cinci locații căutate

Subdialectele (graiurile) dacoromânei:

• graiul ardelenesc;
• graiul bănățean;
• graiul crișean;
• graiul bucovinean;
• graiul moldovenesc;
• graiul maramureșean;
• graiul muntenesc

Deşi mulţi vorbesc şi despre un grai “ardelenesc”, în studiile lingvistice nu există o astfel de delimitare, în Transilvania de sud şi sud-vest vorbindu-se graiul bănăţean, în partea de vest a Transilvaniei, graiul crişean, iar în partea de nord, nord-vest, graiul maramureşean.

Graiul cu cele mai puţine particularităţi regionale este cel muntenesc. Acesta a stat la baza limbii literare moderne, care s-a construit în timp, pe măsură ce a apărut gramatica şi alte cărţi prin care s-au oferit norme lingvistice.

Sursă foto – 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News