Numai că am tânjit toată viața, mai exact începând de la vârsta de 6 ani, după dragostea și atenția mamei mele. De ce spun asta? Mama este o femeie minunată, este frumoasă și pe dinafară, și mai ales pe dinăuntru, adică are un suflet de aur. Numai că sufletul ei a fost ocupat mai tot timpul fie de cei trei soți ai ei, fie de fiica ei adoptivă, Mara, fetița unor oameni nevoiași, care, nemaiputând s-o crească, pentru că aveau deja alți 7 sau 8 copii, au lăsat-o în grija statului. Mama se ocupa de situația copiilor instituționalizați, o durea sufletul, n-avea liniște știind în ce condiții trăiesc.
Într-una dintre numeroasele ei vizite la casele de copii, de unde venea întotdeauna plângând și nu te mai puteai înțelege multă vreme cu ea, a întâlnit o fetiță cu ochi mari, care nu s-a mai desprins de ea. Mama a adus-o acasă și așa a intrat în viața mea Mara.
De la bun început, mama mi-a spus:
— ține minte, e sora ta mai mică și trebuie s-o iubești și s-o protejezi.
Asta am și vrut să fac, numai că Mara, ca orice copil necăjit, avea instinctul de autoapărare foarte dezvoltat, așa că a acaparat-o în totalitate pe mama. De multe ori adormeam plângând, pentru că nu-mi mai recunoșteam mama, parcă uitase că exist și eu în casă, mă lăsase în grija bonei, iar ea își dedica tot timpul Marei.
Mai întâi, mi-am regăsit refugiul în brațele tatei, dar, după ce el și mama au divorțat, iar el s-a recăsătorit și s-a mutat în alt oraș, l-am pierdut și pe tata. Bona mă iubea ca pe propriul ei copil, era o femeie cumsecade, numai că eu tânjeam tot timpul după privirile și atenția mamei.
Odată cu trecerea anilor, am plecat la școală, la cele mai bune școli din străinătate, pentru că mama și următorii ei doi soți își puteau permite să mă țină acolo, dar Mara a rămas acasă, căci pentru ea școala era un moft. Ea avea școala vieții, nu-i mai trebuia nimic. știa să se descurce mai bine decât toți colegii mei cu carte la un loc. Era șmecheră și profitoare. Iar mama era orbită de dragostea pentru ea. Ar fi fost în stare să-i treacă cu vederea absolut orice, și Mara i-a făcut destule probleme.
La numai 18 ani s-a măritat cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, soțul unei bune prietene a mamei. Lui Ștefan nu i-a distrus căsnicia pentru că-l iubea, ci dintr-un moft, a vrut să-și demonstreze că poate face orice-și pune în minte. Soția lui Ștefan a încercat să se sinucidă, erau căsătoriți de 25 de ani, iar ea nu concepea să trăiască fără el, Ștefan era totul pentru ea. Numai că Marei nu i-a păsat, l-a îmbrobodit și, după ce s-a măritat cu el, i-a mărturisit că, de fapt, nu-l iubește. L-a părăsit la foarte scurt timp după aceea, noroc că biata lui soție l-a primit înapoi și au reușit împreună să-și reia viața.
Mă așteptam ca mama s-o dojenească, să-i spună că a greșit, că nu se face așa ceva, că a inuman. în schimb, mama i-a găsit scuze, a trimis-o la un psihoterapeut, pentru că, după părerea ei, ceea ce făcuse Mara se datora unor lipsuri din copilărie, bla, bla, bla… Mara avea scuze pentru orice.
într-un fel, faptul că nu mai locuiam împreună mi-a fost de mare folos. Mi-am putut vedea și eu de viața mea și măcar nu mai eram de față, nu mai trebuia să asist la felul în care Mara profita tot timpul, cu nerușinare, de generozitatea mamei.
Nu s-a întâmplat nimic nici după ce mama a găsit-o pe Mara în pat cu cel de-al treilea soț al ei. L-a făcut pe el vinovat de tot ceea ce se întâmplase, nu era de vină Mara că-i sucise mințile, ci Horia, pentru că nu-și putuse ține „nădragii pe el”! Mama l-a dat afară din casă pe Horia, deși îl iubea foarte mult și se înțelegeau de minune, iar el o iubea cu adevărat. Probabil că Mara l-a asaltat în asemenea hal, încât bietul om s-a trezit pur și simplu cu ea în pat, poate nici nu se întâmplase nimic, dar mama nu l-a crezut pe el, ci tot pe ea.
înainte să plece, Horia a avertizat-o pe mama că va avea mult de suferit din pricina acestui monstru cu chip angelic, dar mama nici n-a vrut să audă. După o vreme, s-a mutat împreună cu ele fostul iubit al mamei din anii de liceu, pe care-l reîntâlnise întâmplător la o întrunire a oamenilor de afaceri, unde mama încerca să obțină pentru fonduri pentru ajutorarea copiilor instituționalizați.
Dorin era un om fermecător, n-o uitase pe mama, fusese și el însurat, dar era divorțat acum și a fost singurul om pe care Mara nu l-a putut fermeca. A mirosit-o de la bun început și s-a ferit de ea ca de ciumă. N-a vrut să se pună rău cu mama, și-a dat foarte repede seama că Mara o manipulează cum vrea, așa că nu i-a spus mamei nimic, n-a adus niciodată vorba despre Mara și s-a purtat întotdeauna cu mănuși cu ea.
Pe Mara însă o scotea din minți faptul că nu-l putea îngenunchea și pe el, și era tot timpul obsedată să-i găsească un punct vulnerabil, să găsească o modalitate de a-l îndepărta din casă. Dar nu i-a mers, în pofida tuturor eforturilor. Așa că s-a decis să se mărite din nou. De data asta, a pus mâna pe un puști de bani gata, pe care-l juca pe degete. Adrian se făcea preș în fața ei și, foarte curând, același lucru s-a întâmplat și cu tatăl lui. Mama i-a organizat Marei o nuntă impresionantă, cu o mulțime de invitați, o adevărată risipă de bani. Numai rochia de mireasă a costat o avere. Părinții lui Adrian le-au făcut cadou de nuntă o casă, iar Mara n-a avut încotro, a trebuit să se mute acolo.
Numai că, după călătoria de nuntă, care a durat mai bine de o lună, Mara era deja plictisită de Adrian. Iar gândul că-și va petrece timpul numai cu el, departe de mama și de oamenii care-i făceau
întotdeauna pe plac, o înnebunea. Mara nu se ocupa cu nimic altceva, în afară de manipularea oamenilor. Nu a lucrat niciodată și cu greu a reușit să-și dea bacalaureatul. Nu că ar fi fost proastă, era însă extrem de comodă și nu dădea doi bani pe diplome sau pe cultura cuiva.
în perioada aceea, m-am întors și eu acasă. Eram logodită cu Mihnea, pe care-l cunoscusem în timpul studiilor, ne iubeam și intenționam să ne căsătorim, iar apoi să ne întoarcem să trăim în America, unde locuiau și părinții lui. Mihnea a ținut morțiș să-mi cunoască familia, să-i ceară binecuvântarea mamei. Părinții lui erau niște oameni credincioși și-l crescuseră în spiritul credinței. Mihnea nu era un habotnic, dar avea anumite principii, la care ținea, iar unul dintre acestea era să primească binecuvântarea părinților când se însura.
Mama s-a bucurat sincer că m-am întors, cred că atunci a fost prima oară după ani de zile când m-a strâns în brațe și a plâns de bucurie.
Mara era geloasă, i-am citit asta în priviri, dar știa să joace teatru. S-a prefăcut bucuroasă și ea că mă vede, dar am știut din prima clipă că va încerca să mă rănească din nou. Am presupus că va încerca să-l cucerească pe Mihnea. Adevărul este că, pentru o clipă, am fost curioasă să văd dacă va reuși. A început să-l atace chiar de a doua zi. Uitase complet de Adrian, nici nu mai dădea pe acasă, se mutase înapoi la mama, pretextând că vrea să stea cu mine, să profite de timpul cât voi fi în țară. Adrian a crezut-o și n-a protestat.
Eu trebuia să umblu să obțin niște hârtii, de la tot felul de instituții de stat, unde orice aprobare sau ștampilă se obține în foarte mult timp, așa că Mihnea a rămas pe mâinile Marei. Inițial, el s-a oferit să mă însoțească, dar, într-un fel, am vrut și eu să-i testez dragostea, să văd dacă, într-adevăr, merită să am încredere în el.
Mara l-a plimbat prin oraș, au luat masa împreună, s-au plimbat cu bicicletele prin parcuri, au stat mult de vorbă, cred că, la un moment dat, a fost foarte sigură că planul ei a mers strună. Mama voia să organizeze o petrecere în cinstea noastră, să-și invite prietenii, să invite rudele să-l cunoască pe Mihnea și să mă vadă pe mine după o absență atât de îndelungată.
Știam că Mihnea se jenează și am rugat-o pe mama să ne lase să dormim în camere separate. în lipsa mea, mama recuperase una dintre casele familiei ei, o casă imensă, în care băgase foarte mulți bani s-o restaureze, dar a refuzat să renunțe la ea. Era spațiu destul, așa că eu și Mihnea am dormit separat. Mara nu era chiar mulțumită de modul în care reacționa Mihnea, pentru că el, în prezența mea, părea să uite de existența ei, iar asta o călca pe nervi.
Așa că s-a gândit să treacă la atac. într-una dintre zile, Mihnea mi-a mărturisit, destul de jenat, că are impresia că sora mea se cam dă la el, iar asta îl pune într-o situație penibilă.
— știi cât te iubesc, știu că e sora ta, mi-e jenă s-o reped, dar nu știu cum să procedez, aș vrea să mă mai slăbească, să nu fie tot timpul în preajma mea. Are un stil agresiv, nu știu, de fapt, ce urmărește și n-o înțeleg. E căsătorită, noi ne iubim și, mai mult decât atât, nici nu-mi place de ea, mă port civilizat pentru că așa mi-e felul și pentru că e sora ta. N-ai putea să vorbești tu cu ea?
Nu-i povestisem prea multe despre Mara, n-avea niciun rost oricum. Mi-am dat seama că planul meu de a-l testa e ridicol, dar mi-am spus că, totuși, interesul Marei față de el ar fi un bun prilej să-i demonstrez mamei cine este cu adevărat adorata ei fiică. Așa că i-am povestit câte ceva lui Mihnea, l-am rugat să mai suporte o vreme atențiile ei și să mă ajute s-o dăm în vileag. Îl aveam și pe Dorin de partea mea, care nu era deloc un fan al Marei, după cum v-am spus-o deja, iar Dorin nu-și dorea nimic altceva, ca și mine, de altfel, decât să ducă o viață liniștită și să nu mai fie obligat tot timpul să-i suporte toanele Marei.
— în definitiv, are un soț, ea și l-a ales, nu i l-a băgat nimeni pe gât, n-are decât să stea la casa ei și să-i mai lase de acum și pe alții să trăiască! Oricum, Adrian nu știe ce să-i mai facă să fie mulțumită. Dacă vă pot ajuta cumva, spuneți-mi. știu că mama ta nu suportă ca cineva să se atingă de Mara, poate că e timpul să afle adevărul despre fata asta, despre vipera asta pe care a crescut-o la sânul ei. știu că te-a neglijat din pricina ei, o recunoaște uneori și regretă. A crezut că ești destul de matură să pricepi că pe tine te iubește oricum, doar ești copilul ei, iar Marei a trebuit să-i ofere mai mult, pentru că a fost un copil necăjit.
În seara în care mama a organizat petrecerea, l-am rugat pe Mihnea să se poarte în așa fel, încât Mara să creadă că s-a amețit. Mihnea a intrat în joc și, la un moment dat, când mai toți musafirii plecaseră, s-a retras în camera lui. La foarte scurt timp după aceea, a dispărut și Mara. Era limpede că se dusese în camera lui. Am așteptat să treacă ceva timp și am întrebat-o pe mama dacă nu cumva a văzut-o pe Mara.
— Parcă era pe-aici, mai adineauri. Tu ai văzut-o, dragul meu? l-a întrebat pe Dorin.
— Nu vreau să par indiscret și nici nu vreau să vă stric cheful, dar am avut senzația că am văzut-o intrând în camera lui Mihnea.
— Ce tot spui? s-a rățoit mama la el. Ce să caute Mara în camera lui Mihnea, doar știe că e logodnicul surorii ei, iar ea e femeie măritată?!
— Draga mea, repet, nu vreau să te supăr, dacă nu mă crezi, du-te și convinge-te singură.
Mama s-a înfuriat îngrozitor, nu-i venea să creadă, mai ales că eu păream foarte calmă.
— ție nu-ți pasă deloc? Ai auzit ce spune Dorin?
— Mamă, n-ar fi pentru prima oară când Mara… Dacă Mihnea i-a cedat, înseamnă că nu mă iubește îndeajuns și atunci n-are niciun rost să-l regret. Nu crezi?
Am văzut-o pe mama pornind ca o furie spre camera lui Mihnea. A intrat dând ușa de perete și a găsit-o pe Mara goală în patul lui. Numai că Mihnea dormea buștean, mă rog se prefăcea că doarme. Mama a fost atât de șocată, încât a țipat pentru prima oară la Mara.
— Te rog să te îmbraci imediat și să vii să stăm de vorbă! Ce căutai în patul viitorului tău cumnat? ți-am tolerat multe de-a lungul anilor, dar asta este prea de tot.
Marei nu-i venea să creadă că n-o mai are pe mama la degetul ei mic. S-a îmbrăcat în grabă și s-a dus după ea ca un cățel care știe că a făcut o prostie rozându-i stăpânei lui pantofii preferați. Au intrat amândouă în camera mamei și au stat acolo o vreme. Eu și Dorin radiam de bucurie, așa că ne-am turnat câte un pahar de șampanie să sărbătorim evenimentul.
Mai întâi a ieșit Mara din cameră, cu capul plecat. N-a scos un cuvânt. și-a luat niște lucruri și i-a spus lui Adrian s-o ducă acasă. Când a apărut și mama, Mara plecase de mult. Niciunul dintre noi n-a întrebat-o nimic.
— I-am pus în vedere să-și vadă de căsnicia ei. Prea i-am tolerat multe, totul are o limită. Am vrut să fie fericită, iar ea și-a bătut jos de noi toți. E o profitoare. Am avertizat-o că, dacă nu-și vede de treabă, nu vreau să mai știu de ea. îmi pare rău, scumpa mea, că… din cauza prostiei mele ai avut atât de mult de suferit. Vreau să știi că n-am încetat să te iubesc nicio clipă și sunt foarte mândră de tine. Ai devenit o femeie minunată fără ca eu să fi avut nicio contribuție. Iartă-mă că te-am neglijat atâția ani!
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.