Care este diferenţa dintre oţet şi acid acetic alimentar

Când a apărut oțetul

Utilizarea lichidelor acre, datează încă din cele mai vechi timpuri, când erau utilizate în diverse scopuri. Numeroase surse arheologice și istorice indică faptul că civilizațiile timpurii, cum ar fi cele babiloniană, egipteană, greacă și romană, se bazau pe astfel de lichide derivate din cereale sau din fructe fermentate, atât în scopuri culinare, cât și practice. În perioada Imperiului Babilonian, în jurul anului 5000 î.Hr., erau folosite amestecuri fermentate din cereale sau fructe pe post de conservanți pentru alimente. De asemenea, soldații romani obișnuiau să adauge în mod frecvent oțet în apă pentru a-i îmbunătăți calitatea și pentru a minimiza dezvoltarea bacteriilor.

Mult mai târziu, în Evul Mediu, „fabricile” de oțet din Europa, în special cele din Franța, aveau să rafineze metodele de producție și, totodată, tratau pământul cu acid acetic pentru a-i îmbogăți fertilitatea, aflăm de pe site-ul Alliance Chemical. De-a lungul istoriei, oțetul a rămas în principal un produs al fermentației, însă odată cu apariția științei moderne, cercetătorii au izolat acidul acetic în forme mai pure. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, procesele chimice au început să producă forme mai concentrate, deschizând calea pentru producția la scară largă de acid acetic glacial utilizat în mediul industrial și de laborator.

Recomandări

Ultimele clipe ale lui Papa Francisc: „Nu a suferit”. Ce i-a spus infirmierului care l-a îndemnat să iasă în Piața Sfântul Petru

Ce este oțetul și ce conține

Oțetul („acetis” în limba latină) este un lichid acru obținut printr-un proces de fermentație naturală în urma căruia zaharurile provenite din diferite ingrediente sunt mai întâi transformate în alcool, iar ulterior, prin fermentație acetică, alcoolul etilic este modificat cu ajutorul bacteriilor din genul Acetobacter și transformat în acid acetic. Concentrația de acid acetic în oțet variază între 4% și 8%, acesta conținând alături de apă și alte substanțe benefice, cum ar fi vitamine, minerale, enzime și compuși aromatici specifici ingredientului din care provine.​ Avem de-a face cu un aliment cu un gust intens, acidulat, obținut prin procesul de fermentație naturală a vinului, sucului de mere sau al altor fructe.

Câte tipuri de oțet există

Oțetul se regăsește într-o gamă variată de sortimente, care se deosebesc atât prin materia prima din care sunt obținute, cât și prin metodele utilizate în fabricare. Fiecare tip de oțet are utilizări culinare specifice, de la dressinguri pentru salate, până la marinarea cărnii sau conservarea legumelor.​ Iată câteva dintre cele mai cunoscute tipuri de oțet:

• Oțet alb – este cel mai comun tip de oțet și se caracterizează printr-un gust înțepător și un miros puternic. Este unul dintre cele mai distincte tipuri de oțet deoarece este distilat din cereale, ceea ce duce la obținerea unui produs limpede și clar, potrivit WebstaurantStore.com.
• Oțet de mere – obținut prin fermentarea sucului de mere, prin adăugarea unei culturi de bacterii și drojdie la merele zdrobite și filtrate. Bacteriile și drojdia consumă zaharurile adăugate și zaharurile naturale, producând etanol, care apoi este fermentat a doua oară pentru a produce acid acetic, compusul care dă oțetului gustul său acru.
• Oțet balsamic – originar din Italia, este singurul tip de oțet care nu este produs prin fermentarea alcoolului, ci din must de struguri zdrobiți în butoaie de stejar, fiert și fermentat. Are un gust dulceag și complex.​
• Oțet de vin – produs din vin alb sau roșu, acest tip de oțet este mai puțin acid decât cel alb și cel din mere. Are arome bogate și un gust dulce, mai puțin acid.​
• Oțet de orez – este un ingredient utilizat mai ales în bucătăria asiatică. Este obținut prin fermentarea orezului în alcool, apoi fermentarea alcoolului în acid acetic acid. Are un gust mai dulce decât oțetul din vin.​
• Oțet de malț – popular în Marea Britanie, acesta are culoarea chihlimbarului și este realizat din orz de malț fermentat.​ Pentru a obține această nuanță, boabele de orz sunt fermentate în bere, apoi fermentate a doua oară pentru a dezvolta aroma acrişoară și de uşor prăjit.
• Oțet de orez roșu –  cunoscut și sub numele de oțet chinezesc, acesta nu este un oțet folosit în mod obișnuit. Însă, în anumite rețete tradiționale, precum Congee (terci de orez) și squab chinezesc prăjit (porumbel), acesta nu poate fi înlocuit cu un alt tip de oțet.
• Oțet de șampanie – este un tip de oțet de vin alb obținut din aceiași struguri folosiți pentru a face șampanie. Are o aromă delicată, dulce, și este ideal pentru salate și sosuri.​
• Oțet de trestie – specific regiunilor tropicale, este produs prin fermentarea siropului extras din trestia de zahăr. Are note dulci-acrișoare, fiind similar cu oțetul din malț.​

Recomandări

Sile Cămătaru obține pe fond liberarea condiționată și le promite judecătorilor că nu se va reîntoarce la pușcărie

Cum se produce oțetul

Oțetul este produs prin fermentarea carbohidraților de către microorganisme, iar pentru producerea lui se pot folosi diverse substraturi. Malțul, nuca de cocos, orezul, palmierul, trestia, berea, vinul și cidrul de mere sunt doar câteva dintre acestea. Oțetul natural este obținut în urma unui proces lent, care poate dura câteva săptămâni sau chiar luni. În scopuri comerciale, procesul de fermentare poate fi mai accelerat.

Există și oțet artificial, aromzatizat, care este produs prin amestecarea oțetului finit cu piure de fructe sau cu diverse arome. Spre exemplu, oțetul din mere este produs prin fermentarea directă a merelor coapte. Oțetul este utilizat în foarte multe scopuri, iar cel mai des este folosit pentru prepararea alimentelor. De asemenea, poate fi folosit și ca erbicid, dar și în scopuri medicale, pentru dietă și pentru controlul diabetului, ca agent antimicrobian etc., potrivit DifferenceBetween.com.

Acidul acetic alimentar: ce este și cum se obține

Aditivul alimentar E260 este cunoscut în mod obișnuit sub denumirea de acid acetic şi este un compus chimic. Este un lichid incolor, cu un miros specific, înțepător și ușor iritant. În forma sa pură, poartă denumirea de acid acetic glacial, denumire inspirată de aspectul său cristalin, asemănător gheții, care apare la temperaturi ambientale.

Recomandări

Un profesor universitar acuză: „Studenții nu știu să scrie corect românește, nu citesc și nu-i interesează nimic. Doar TikTokăraie au în cap”

Acidul acetic este componenta activă principală a oțetului, responsabilă pentru multe dintre beneficiile sale pentru sănătate și proprietățile antimicrobiene. El reprezintă 4-8% din  compoziția oțetului. Acidul acetic alimentar poate fi produs atât natural, cât și sintetic. Prima dintre acestea are loc prin procesul de fermentație anaerobă a alcoolului, în care sunt folosite substraturi de zahăr.​ Această metodă este folosită în mod obișnuit pentru a produce oțet. Principala metodă de producere a acidului acetic este cea sintetică și implică reacția chimică a metanolului și a monoxidului de carbon în prezența unui catalizator.

Utilizările acidului acetic

Datorită grupării -OH, poate forma legături puternice de hidrogen între ele și cu apa, astfel că are un punct de fierbere ridicat de aproximativ 119 °C. Acidul acetic se dizolvă ușor în apă. Deoarece este un acid carboxilic, suferă toate reacțiile acizilor carboxilici. Deoarece este acid, reacționează ușor cu soluțiile de NaOH și NaHCO₃ pentru a forma săruri de sodiu solubile. Acidul acetic este un acid slab și există în echilibru cu baza sa conjugată (ionul acetat) în medii apoase.

Este utilizat ca solvent polar pentru prepararea sistemelor de solvenți, mai precizează sursa citată anterior. Este important de știut că acidul acetic se folosește ca reactiv chimic pentru sintetizarea compușilor și, în amestec cu un alcool, pentru a produce esteruri (lichide cu mirosuri plăcute, greu solubile în apă). Acidul acetic este și un dezinfectant eficient împotriva diferitelor bacterii, inclusiv Mycobacterium tuberculosis.

Diferența dintre oțet și acid acetic alimentar

După ce am vorbit despre ce sunt și ce conțin oțetul și acidul acetic alimentar este esențial să știm și cum se diferențiază acestea. Așa cum am văzut, oțetul este lichidul ce se obține prin diluarea cu apă a acidului acetic. Deși au același nucleu molecular, oțetul și acidul acetic diferă în ceea ce privește concentrația. Concret, diferența esențială dintre oțet și acidul acetic constă în gradul de diluare cu apă. Oțetul destinat consumului alimentar conține între 4 și 8% acid acetic, restul fiind apă. În schimb, oțetul folosit în scopuri casnice sau pentru curățenie are o concentrație mai mare de acid acetic și este produs exclusiv din alcool.

În același timp, acestea variază de la un simplu aliment de uz casnic la un reactiv puternic în mediul industrial. În timp ce oțetul nu este dăunător, fiind folosit în mod frecvent în bucătărie la diverse preparate, inclusiv la murături, acidul acetic în forma sa pură este o substanță corozivă, care poate provoca arsuri dacă intră în contact cu pielea și chiar leziuni grave, uneori ireversibile, în cazul expunerii la nivelul ochilor. Prin cunoașterea proprietăților oțetului și ale acidului acetic, înțelegerea nivelurilor de concentrație, a aplicațiilor acestora și, nu în ultimul rând, a practicilor de manipulare te vei asigura că le vei utiliza la potențialul lor maxim, mai scrie Alliance Chemical.

Află şi cum să faci oţet la tine acasă!

Urmărește-ne pe Google News