Din cauza sau datorită. Cum se scrie corect

Din cauza sau datorită. Cum se scrie corect

Prepoziția datorită și locuțiunea prepozițională din cauza sunt ambele frecvent folosite în limba română pentru a exprima cauzalitatea. De multe ori însă, apar confuzii și, mai ales, prepoziția datorită este folosită în mod eronat.

Gramatica limbii române arată că datorită este folosită în contexte pozitive, atunci când efectul este un favorabil, benefic.

De cealaltă parte, locuținea prepozițională din cauza este folosită în contexte negative, atunci când efectul este unul nedorit, nefavorabil, neplăcut.

Exemple în care se folosește datorită

• Datorită susținerii ei am reușit să iau acest examen.
• Am câștigat acest premiu datorită muncii mele.
• Datorită ție am reușit să depășesc această situație dificilă.
• Datorită ploilor din primăvară, recolta este una bogată.

Exemple în care se folosește din cauza

• Am ratat să ajung la timp din cauza traficului.
• Din cauza căldurii secetei s-au uscat toate florile.
• Din cauza stresului nu reușesc să dorm noaptea.
• M-am îngrășat din cauza mâncatului compulsiv.

Din cauza sau datorită – cum se poate evita confuzia

Dacă nu suntem siguri când se folosește din cauza sau datorită și ni se pare că riscăm să folosim una dintre forme în mod greșit, este de bine de știu că datorită este corect folosit atunci când poate fi înlocuit cu grație sau mulțumită. Am reușit grație/mulțumită efortului depus împreună.

Recomandări

Metoda lui Marian Vanghelie de a lungi un proces până la prescripție: cere dosare penale pentru 9 magistrați care l-au judecat

Citește și: Servici sau serviciu. Cum se scrie corect

Despre limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană. Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Urmărește-ne pe Google News