Din hoț de buzunare am ajuns patron

Sunt rom, născut și crescut într-o familie cu tradiție de la marginea Craiovei. De când am deschis ochii și până acum 5 ani nu am considerat că există alte femei în afară de cele cu fuste lungi și colorate, cu păr împletit și salbe de aur la gât.

Bărbații din familia mea m-au învățat să disprețuiesc femeile ro-mânce, îmbrăcate în blugi sau fuste scurte. Nouă, romilor, ne place să trăim uniți. în casa noastră locuiam 5 familii: bunicii cu cei 4 frați ai tatălui meu, nurorile și copiii.

Tata făcea oale din aluminiu și le vindea prin satele de lângă Craiova. Mama era florăreasă în piață. Eram săraci. De multe ori nu aveam cu ce să mă îmbrac sau cu ce să mă încalț. Găseam prin gunoaiele de lângă blocuri haine aruncate de alții și le luam noi.

Crescând, am început să îmi doresc bani, haine de firmă, adidași noi. Tata mă înjura văzând ce gusturi aveam:

— Ce, mă, tu crezi că banii cresc în pom? Angajează-te și o să câștigi bani, că de-asta te-am ținut la școala profesională, ca să ai o meserie!

— Eu… să mă angajez? Să muncesc o lună ca sclavul pentru câțiva lei? Mai bine, fur!

— Ba nu furi deloc! Noi suntem cinstiți. Voi, tinerii, nu mai țineți la tradiții. Vreți avere peste noapte. Ni s-a dus vestea în lume că furăm de peste tot…

Recomandări

„Omuleții verzi” ai lui Putin din România. Cum vor fi folosiți de Kremlin

Am început să mă strecor noaptea din casă, când toți dormeau. Mergeam prin baruri și cluburi. La început, furam doar portofelele lăsate pe masă. După ce mi-am perfecționat tehnica, am început să fur din buzunare. Ajungeam acasă dimineață. Mă întindeam pe rogojina din odaie și dormeam până după prânz.

— Unde fuseși, mă, derbedeule, toată noaptea? m-a întrebat mama în română, cu accent oltenesc.

— Mai bine vorbești în limba romani decât în româna asta stricată!

—Ai grijă cum vorbești dacă nu vrei să te trezești cu un băț pe spinare, măgarule!

N-aveam curaj să le spun că am început să fur. Vedeau mereu haine noi la mine, ceas pe mână, adidași albi. Tata și-a dat seama că e ceva necurat la mijloc. într-o dimineață, m-a trezit din somn. Mi-a aruncat o cană cu apă rece pe față. Când am deschis ochii, l-am văzut țintuit în fața mea.

— Ridică-te, că e soarele pe cer! Hai să mergem la muncă!

— Unde să mergem?

— Să te învăț meserie. Eu sunt bătrân. Nu mai pot să fac oale ca până acum. Vreau ca tu să duci tradiția mai departe.

— Nu merg nicăieri. Eu nu sunt făcut să umblu cu oale prin sate. Mai bine plec în lume!

Mi-am pus într-o pungă tricourile și cele 3 perechi de adidași, mi-am luat ceasul atârnat pe perete și dus am fost. Aveam câțiva bani puși deoparte. îi ascunsesem de părinți. Noaptea dormeam cu ei în șosete.

Recomandări

Klaus Iohannis a aprobat declasificarea informațiilor prezentate de SRI, SIE și MAI, în ședința CSAT: Campania lui Călin Georgescu a fost finanțată de un „donator”

Am luat trenul și m-am oprit în București. Auzisem de la băieții cu care furam că acolo se trăia bine. Am închiriat o cămăruță în zona Obor. Cel mai ușor mi se părea să fur în tramvaiul 21 și în Complexul Europa. După aproape un an de „meserie”, un polițist a început să mă urmărească. Cum eu îmi doream câștiguri mai mari, m-am gândit să plec în Anglia. Aveam acolo o rudă, un unchi de-al tatei.

Mi-am luat bilet de avion. Mi-am făcut bagajul și m-am prezentat pe aeroport cu 3 ore înainte de decolare. Mă uitam în stânga și în dreapta ca să îmi dau seama ce pasageri urmau să zboare cu același avion. Plănuiam să le fur banii în timpul zborului.

0 fată blondă m-a privit de la distanță. Nu am băgat-o în seamă. Eram convins că se simțea atrasă de mine. Purtam o pereche de blugi nouă și o cămașă înflorată. îmi aranjasem părul cu gel și îmi cumpărasem o brățară groasă din aur.

La îmbarcare, aceeași blondă m-a invitat să îmi ocup locul.

— Bine ați venit la bordul aeronavei!

— Bine v-am găsit!

Pasagerul din dreapta mea era un moșuleț plin de bani. Avea un telefon performant, pe care am pus ochii repede. L-a lăsat pe scaun în timpul zborului și s-a dus la toaletă. Eram pregătit să îl bag în buzunar când a apărut blonda.

Recomandări

Marcel Ciolacu: „O voi sprijini pe Elena Lasconi în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale”

— Doriți ceva de băut, domnule?

— O cafea. Oare de ce îi trebuie bătrânului telefonul ăsta? La vârsta lui îl caută cea cu coasa, i-am spus blondei, făcându-i cu ochiul.

— Vă rog să respectați ceilalți pasageri! Vă aduc imediat cafeaua…

Când s-a întors cu cafeaua, i-am zâmbit prefăcut.

— A fost o glumă, domnișoară. Sper că nu ați luat-o în nume de rău…

— Sper să nu se îngroașe gluma…

S-a întors cu spatele și a plecat. între timp, moșulețul a revenit pe scaunul său. Eram hotărât să îl las măcar fără portofelul plin cu bancnote colorate.

Chiar în timpul aterizării, când toată lumea era concentrată, am reușit să pun mâna pe mica avere a moșului. M-am grăbit să cobor primul din avion pentru a nu deveni suspect. Tocmai când credeam că am scăpat, m-am trezit prins de cot:

— Unde te duci? Blonda îmbrăcată în uniformă mă privea amenințător.

— Credeam că am ajuns la destinație.

— Tu nu ai ajuns nicăieri. Dă-i portofelul înapoi domnului T.!

— Nu înțeleg despre ce portofel vorbești…

— Ba înțelegi foarte bine!

Am dat din umeri, vrând să par nevinovat. Blonda a băgat mâna în buzunarul pantalonilor mei și a scos de acolo portofelul moșului.

— Despre asta vorbeam! Măi, băiatule, nu știu ce cauți tu în Anglia, dar vreau să am o discuție cu tine! în două ore voi fi liberă. Așteaptă-mă la terminalul sosiri și mergem să bem ceva.

Eram convins că a vrut să mă agațe. Am așteptat-o. M-a luat de braț și m-a îndrumat spre ieșire. La cafenea m-a întrebat:

— De ce ai făcut acel gest?

— Am nevoie de bani!

— Toți avem nevoie de bani. Dar de ce ai furat?

— Cum de ce? Pentru că el avea bani și eu – nu. Mi-am luat ce aveam nevoie!

— Dacă ne-am lua toți în felul acesta ce avem nevoie unde am ajunge?

— Nu știu.

— și eu sunt țigancă și nu mi-e rușine deloc. Poate ți-ai dat seama de asta. Uite, am ochii migdalați, căprui. Iar bănuțul pe care îl port pe lanțul de la gât e primit de la mama mea. Am crescut într-o familie săracă. Mi-am jurat să învăț și să ajung departe. Iar astăzi sunt mândră de originile mele și de ce am reușit să obțin prin muncă. Tu de ce vrei să ne faci de rușine?

— Pe cine fac de rușine?

— Pe noi, romii! Toți englezii știu că suntem veniți la furat.

— ție ți-ar fi rușine cu mine dacă ți-aș propune să începem o relație?

— Da!

— Chiar dacă am foarte mulți bani?

— Chiar dacă ai bani. Sunt furați, nu munciți! Tu ai fi mândru să ai o relație cu mine?

— Cum să nu fiu? Să am o iubită stewardesă?

— Atunci ridică-te la nivelul meu! Așa nu se poate!

Blonda, pe care am aflat că o cheamă Alina, s-a ridicat și a plecat. Am rămas în cafeneaua aceea mică fără să știu încotro să mă îndrept. Cuvintele ei m-au pus pe gânduri. După câteva ore, am plecat spre casa unchiului. Am fost întâmpinat cu brațele deschise de soția lui și de cei doi băieți. I-am rugat să mă ajute să găsesc ceva de lucru.

La început, munceam foarte mult și câștigam într-o lună cât furam înainte în 3 zile. După doi ani, m-am întors acasă pentru a-mi termina studiile. întâmplarea a făcut să o revăd pe Alina, pe aeroport. I-am povestit cum se schimbase viața mea după discuția cu ea. A fost încântată.

— Mă bucur că depui efort ca să te ridici la nivelul așteptărilor mele. Sunt convinsă că vei găsi o fată bună cu care să îți construiești o familie.

— Cu tine, Alina. Aș vrea să am o familie cu tine…

— Eu am deja una și nu aș da-o pe nimic din lumea asta. Sunt măritată cu un pilot.

A fost ultima oară când am văzut-o pe fata care m-a schimbat în bine. Cu banii strânși în Anglia, mi-am deschis un fast-food în Craiova. Câștig bine și îmi ajut părinții. M-am însurat cu fata unei vecine, o florăreasă. I-am plătit cursurile la facultate și acum ea este profesoară. Sunt mândru de familia mea.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News