7 comentariiCuprins:
Ce este prepoziția
Înainte de a vede cum se folosesc corect dintre sau între, este bine să știm ce este o prepoziție și care este rolul ei.
Prepoziția este partea de vorbire auxiliară, neflexibilă și fără sens de una singură, care arată prezența a doi termeni: regentul și subordonatul acestuia. Astfel, prepoziția exprimă un raport desubordonare în cadrul unei propoziții sau al unei fraze.
De cele mai multe ori, prepoziția introduce atribute sau complemente încadrul propoziției, legându-le pe acestea de cuvintele pe care le determină.
În concluzie, din punct de vedere semantic, prepoziția nu exprimă noțiuni, ci raporturi între cuvinte. Are rol ajutător și nu are un înțeles de sine stătător, motiv pentru care nu are funcție sintactică.
Citește mai multe despre ce este prepoziția și de câte feluri este.
Dintre sau între – când și cum se folosesc
Prepoziţiile între şi dintre, care au valori distincte, se confundă adesea, mai ales când introduc un atribut împreună cu care exprimă un raport de reciprocitate. Cele două sunt folosite incorect în mod interșanajabil, deși fiecare dintre ele are propriul rol în cadrul unei propoziții sau fraze.
Prepozițiile “între” și “dintre” sunt utilizate în moduri diferite în limba română, astfel că ambele sunt corecte, dar în situații diferite.
Când folosim între – exemple
Între este folosit pentru a indica spațiul sau locul dintre două sau mai multe obiecte, de exemplu: “Există un lac între aceste două dealuri.”.
De asemenea, între poate indica un interval de timp, de exemplu: “Voi fi disponibil între orele 10:00 și 12:00.”.
În plus, poate exprima un raport distributiv, de exemplu: “Premiul a fost împărțit între toți membrii echipei.”.
Când folosim dintre – exemple
Dintre este folosit pentru a arăta locul ocupat de cineva sau de ceva între două sau mai multe obiecte, de exemplu: “Cel mai înalt dintre copii este Ion.”.
Poate arăta și detașarea unui obiect din mijlocul mai multora de același fel, de exemplu: “Dintre toate cărțile pe care le-am citit, aceasta este preferata mea.”.
De asemenea, poate exprima o corelație sau o alternanță, de exemplu: “Care este diferența dintre zi și noapte?”.
În final, poate introduce un atribut care exprimă un raport de reciprocitate, de exemplu: “Relațiile dintre ei s-au îmbunătățit.”.
Descoperă cum e corect- de curiozitate sau din curiozitate?
Despre limba română
Așa cum elevii învață la școală încă din primele clase, limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.
Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.
Care sunt graiurile limbii române
Graiul, ca noţiune lingvistică, nu este sinomin cu limbajul popular. Limbajul popular, care prezintă diverse abateri de la normele limbii literare, se realizează în diferite forme regionale, în vorbirea rurală sau urbană, în registrul familiar sau argotic. Trăsăturile limbajului popular sunt comune, aşadar, tuturor acestor varietăţi ale limbii, pe care le numim graiuri.
Dacoromâna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte, ci cuprinde doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe minore de pronunție și vocabular, dar inteligibile între ele. Graiurile limbii dacoromâne, în afara românei standard, includ: graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc.
Deşi mulţi vorbesc şi despre un grai “ardelenesc”, în studiile lingvistice nu există o astfel de delimitare, în Transilvania de sud şi sud-vest vorbindu-se graiul bănăţean, în partea de vest a Transilvaniei, graiul crişean, iar în partea de nord, nord-vest, graiul maramureşean.
Graiul cu cele mai puţine particularităţi regionale este cel muntenesc. Acesta a stat la baza limbii literare moderne, care s-a construit în timp, pe măsură ce a apărut gramatica şi alte cărţi prin care s-au oferit norme lingvistice.
Sursă foto – Shutterstock.com