ComenteazăNoi obiceiuri
În ziua de azi, longevitatea, dar şi libertatea oamenilor este mai mare. Te trezeşti după mulţi ani lângă un om cu care nu mai ai nimic de-a face. Înainte mai exista teama de ce spune lumea, dar în ziua de azi nu mai sunt astfel de oprelişti. Există cupluri care vor să divorţeze, dar aşteaptă să plece copiii de acasă. Alţii realizează că nu mai au nimic de împărţit abia după ce aceştia şi-au întemeiat propria familie. Dacă te afli într-o asemenea criză, ar fi bine ca, înainte să faceţi pasul, să vă acordaţi un timp în care să vă dedicaţi relaţiei voastre. Nu va fi ca la început, dar poate veţi afla unul la celălalt lucruri noi şi veţi descoperi resursele de a merge mai departe. Găsiţi noi preocupări comune – poate aveţi o grădină la ţară pe care să o lucraţi, nepoţi de crescut sau vă înscrieţi – de ce nu? – la cursuri de dans.
Cum treci peste despărţire
Dacă totuşi v-aţi despărţit, mai ales dacă nu tu ai fost cea care a luat hotărârea divorţului, va fi mai greu, dar nu imposibil să-ţi regăseşti echilibrul. Chiar dacă toată perioada petrecută cu fostul soţ nu a fost una frumoasă, s-ar putea să dureze până să te obişnuieşti cu ideea că eşti iar singură. Caută-ţi noi activităţi pentru a te simţi utilă.
Reînnoadă vechile prietenii sau găseşte-ţi noi amici, poate chiar un alt partener. Încearcă să vezi din nou partea bună a lucrurilor. Notează şi părţile bune ale împrejurărilor în care te afli. Dacă tu şi fostul soţ locuiţi în aceeaşi casă, situaţia poate fi mai uşoară sau mai grea. E posibil ca lucrurile să nu fie foarte diferite de ceea ce aţi trăit când eraţi căsătoriţi. Depinde de voi amândoi cum trasaţi limitele noii relaţii. Multe cupluri aleg să împartă cheltuielile mai riguros, iar pretenţiile şi, mai ales, cicăleala, scad.
Separaţi, dar împreună
„În ultimii ani, tot mai multe cupluri trecute de 60 de ani au decis să divorţeze. Statisticile arată acest lucru, dar constatăm că, în ciuda acestui fapt, partenerii aleg să locuiască în continuare în aceeaşi casă. Nu se mai pune problema infidelităţii, însă obligaţiile devin mai puţin presante sau chiar dispar. Copiii sunt mari, câştigurile sunt deja definite (fiecare cu pensia lui) şi nu există riscuri să se producă modificări notabile. Mai ales cicăleala dispare.
Dacă divorţul este unilateral (unul dintre soţi decide de unul singur să divorţeze) îi va fi mai greu celuilalt să se adapteze noii situaţii. Dar psihologii remarcă faptul că persoanele care se despart la vârsta a treia suferă mai puţin de depresie decât tinerii, iar bătrânii se adaptează mai uşor traiului de unul singur decât cei aflaţi abia la început şi care au senzaţia că se sfârşeşte lumea.”