Specia de păsări dropie este însă amenințată pe plan mondial, nu doar în România. O pasăre foarte frumoasă, dropia este foarte rar observată pe întregul teritoriul al Europei.

Ce este și cum arată dropia

Pasărea dropie, a cărei denumire științifică este Otis tarda este o specie de stepă din familia Otididae.

Masculul de dropie este cea mai masivă pasăre din Europa, putând ajunge până la 18,5 kg. Este pasărea cea mai grea care se poate înălța în zbor.

Femelă dropie

Femelele sunt mult mai mici, cântărind între 3,5 și 5 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 210-240 cm la mascul şi 170-190 cm la femelă.

Mascul dropie

Este, deci, o specie mare, înaltă, masculul fiind semnificativ mai mare decât femela, cu capul gri-albăstrui iar gâtul şi pieptul maro-ruginii.

Penajul masculului este impresionant în perioada de cuibărit, când se poate împrerechea cu până la cinci femele. Masculii sunt maturi sexual abia de la vârsta de 5 ani, în condițiile în care durata medie de viață a dropiei este doar de 10 ani.

Masculii se întrec în spaţii deschise în prezenţa femelelor. Datorită dimensiunilor şi comportamentului social de grup masculii nu au prădători. Cuibul este aşezat în adâncituri ale solului, căptuşite superficial cu vegetaţie. Masculul nu contribuie la incubaţie sau la creşterea puilor. Populaţia europeană este sedentară, iar cea asiatică migratoare.

Numele de gen provine din grecescul otis – spic de grâu sau ovăz, cu referire la asemănarea dintre firele spicului şi penele situate în zona gâtului sub cioc, în penajul nupţial al masculului. Numele de specie provine de la cuvântul latin tarda – încet, cu referire la stilul de mers al acestei specii, arată Societatea Ornitologică Română.

Este o pasăre tăcută, dar în perioada de cuibărire scoate un țipăt ca un lătrat.

Unde trăiește pasărea dropie

Dropia reprezintă o specie periclitată pe plan mondial. Din cauza fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară (sau chiar a nimicirii acestora), pasărea a dispărut din cea mai mare parte a Europei până la mijlocul anilor 1950. În prezent, există populații în Peninsula Iberică, Bazinul Carpatic, Germania, Ucraina şi în zonele de șes din Rusia.

În România s-a găsit dropie până acum câteva decenii în Bărăgan, în prezent mai apare uneori pe teritoriul orașului Salonta, județul Bihor respectiv al comunei Beba Veche, județul Timiș.

Conform evidențelor fondurilor de vânătoare din 1988, se estima că ar fi rămas în jur de 48 de dropii în toată țara. După anii 1990, specia este considerată dispărută din România. Observațiile de pe teren din ultimii 13 ani ale Grupului Milvus confirmă existența unei populații transfrontaliere, de circa 40-50 de exemplare, în zona Salontei.

Ce mănâncă dropia

Dropia se hrănește cu vegetație, fasole verde și mazăre, dar și cu insecte sau mici vertebrate. În lunile reci, frunzele, seminţele şi bulbii sunt componentele principale ale hranei zilnice.

Curiozități și lucruri interesante despre dropie

Dropie în zbor
  • Deşi specia dropie este o specie mare, pasărea se deplasează în zbor cu o viteză de circa 60 km/h.
  • Dropia este pasărea cea mai grea care se poate înălța în zbor.
  • De obicei, dropia nu acceptă prezența omului la o distanță mai mică de 250 de metri de ea, fiind foarte bănuitoare
  • Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 31.000-36.000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990, iar această tendinţă a continuat şi în perioada 1990-2000, deşi efectivele au devenit stabile în Spania şi au crescut în Rusia.
  • În România, populaţia estimată este de 40-50 de exemplare, în vestul ţării, dar se crede că multe dintre acestea cuibăresc în Ungaria şi trec în România pentru a căuta hrană. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia şi Ungaria.
  • Perioada de cuibărit începe în martie. Femela depune în mod obişnuit două ouă de culoare verzuie şi greutate medie de 150 g, având dimensiunea de 79,4 x 56,8 mm. Incubaţia durează 21-28 de zile şi este asigurată numai de către femelă. La 10 zile după eclozare puii se hrănesc singuri şi devin zburători la 30-35 de zile. Rata de supravieţuire în primul an este de 20%.
  • Dropia este pasărea naţională în Ungaria şi subiect al mai multor proverbe în această țară.
  • Orașul Drochia, din Basarabia, a fost numit în cinstea acestei păsări.
  • Poșta din Republica Moldova a publicat mărci poștale cu această pasăre.
  • Dropia este cea mai mare pasăre zburătoare din lume, mai grea chiar decât lebedele şi pelicanii. În cazul dropiilor se observă cel mai mare dimorfism sexual din lumea păsărilor. Cu alte cuvinte, dacă o femelă de dropie cântăreşte între 3,5 şi 5 kilograme, masculii ating în mod obişnuit 8-16 kilograme, existând dovezi că unii masculi depăşesc chiar 18 kilograme.
  • Dropiile au trei degete scurte, orientate în față, care sunt incapabile să se agațe de o creangă – ceea ce înseamnă că aceste păsări trebuie să cuibărească pe sol. Ouăle și puii lor sunt frecvent distruși de prădători sau de activitățile umane, inclusiv de creșterea animalelor și de agricultura mecanizată.
  • Dropia este o pasăre care nu are glandă uropigiană, cu alte cuvinte, nu beneficiază de glanda secretoare de grăsime cu care majoritatea pasărilor își îmbibă penajul pentru a-l face imun la umezeală și ploaie. Prin urmare, cel mai periculos dușman al dropiilor este poleiul. Iarna, când plouă și urmează înghețul, apa prelinsă pe penajul dropiilor îngheață, iar păsările nu mai pot zbura. Zeci de mii de dropii au căzut victime, între anii 1920 şi 1950, în România, unor adevărate bande de braconieri, care colindau câmpiile ucigăndu-le cu lovituri de bâtă, potrivit animaledisparute.weebly.com.

Urmărește-ne pe Google News