Există mai multe rute, însă cel mai bun mod de a ajunge în urbea iberică este El Camino de Santiago. În cele ce urmează vom vorbi despre semnificația religioasă și culturală, originea și evoluția acestui pelerinaj, precum și despre modul în care acesta se desfășoară astăzi.

Ce este un pelerinaj

Originile pelerinajului sunt greu de determinat, însă vizitarea deliberată a unor locuri puternice este o practică care datează din Antichitate. Pelerinajele au fost mult timp o caracteristică comună a multor religii, cum ar fi creștinismul, iudaismul, islamul, budismul, hinduismul și șintoismul. Pelerinajele datează încă din primele secole ale creștinismului.

Una dintre cele mai vechi înregistrări documentate ale pelerinajelor creștine datează din secolul al IV-lea, atunci când au fost identificate locuri sfinte în Israel asociate cu viața lui Iisus Hristos. Acest lucru a determinat un număr tot mai mare de pelerini să călătorească în locuri precum Ierusalim, Bethleem și Nazaret.

Un pelerinaj este o practică devoțională care constă într-o călătorie prelungită, care de obicei este întreprinsă pe jos, pe biciclete sau călare și care are o destinație specifică semnificativă. Pelerinajul reprezintă o experiență în mod inerent tranzitorie, care îndepărtează pelerinul de mediul său de origine și de identitatea sa. Mijloacele sau motivațiile de a întreprinde un pelerinaj pot să varieze, însă actul în sine, indiferent de modul în care este realizat, îmbină fizicul și spiritualul într-o experiență unitară, notează National Trust.

Ce este El Camino de Santiago

În limba română, El Camino de Santiago se traduce prin Drumul Sfântului Iacob, și reprezintă cel mai popular pelerinaj creștin nu doar din Europa, ci și din lume, având ca destinație mormântul Sfântului Iacob, apostolul lui Iisus Hristos, care se află în catedrala din Santiago de Compostela.

De-a lungul istoriei, aceasta a fost și continuă să fie cea mai veche, cea mai aglomerată, dar și cea mai populară rută de pelerinaj, care atrage în fiecare an mii de pelerini de pe tot continentul. Cu o vechime de peste 1.000 de ani, această rută este presărată cu numeroase relicve religioase, orașe medievale și zone rurale luxuriante, precum și cu legende, relatări și fapte ciudate, care oferă o experiență unică.

Pelerinajul la catedrala Santiago de Compostela nu este doar o călătorie fizică, ci și una spirituală și culturală. Este un traseu care îmbină, de asemenea, tradiția și modernitatea, oferind pelerinilor o experiență unică de autodescoperire și de comuniune cu alți oameni, dar și cu natura. Indiferent de motivele pentru care aleg să parcurgă acest traseu, pelerinii contribuie la menținerea vie a unei tradiții milenare, care continuă să inspire și să îmbogățească viețile celor care o trăiesc.

Infrastructura de pe zecile de trasee este dezvoltată, având o rețea de „albergues” (adăposturi) care oferă cazare și masă la prețuri accesibile. De asemenea, pelerinii primesc un document denumit „credencial”, care este ștampilat de-a lungul rutei pentru a demonstra că aceștia au parcurs drumul.

La finalul pelerinajului, cei care au parcurs cel puțin 100 de kilometri pe jos sau 200 de kilometri cu bicicleta pot obține „Compostela”, un certificat oficial emis de autoritățile bisericești din Santiago de Compostela, aflăm de pe website-ul Pilgrims on the Camino.

Ce spune legenda creștină

Legenda creștină spune că, atunci când apostolii au împărțit lumea cunoscută în zone misionare, peninsula iberică i-a revenit lui Iacov. Documente care datează din secolele al VII-lea și al VIII-lea sugerează că acesta a petrecut mai mulți ani predicând acolo înainte de a se întoarce la Ierusalim unde, în anul 44 d.Hr., a fost decapitat de regele Irod Agripaa I.

După martiriul său a apărut o credință populară care spune că urmașii Sfântului Iacob i-au dus trupul pe coastă și l-au așezat într-o barcă de piatră. Barca a fost călăuzită de îngeri și purtată de vânt dincolo de Stâlpii lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar) pentru a debarca în nordul Spaniei, la Padrón, care se află lângă Finisterre. Regina locală Lupa a oferit perechea de boi folosită pentru a transporta trupul de la Padrón la locul unui mormânt de marmură pe care tot ea îl furnizase.

Se crede că Sfântul Iacob a fost înmormântat acolo împreună cu doi dintre discipolii săi, iar trupul său a rămas uitat acolo până în anul 813. Descoperirea rămășițelor sale în secolul al IX-lea a dus la crearea unui altar religios, care marchează începutul Santiago de Compostela și Camino de Santiago. În anul 997, primul altar al Sfântului Iacob a fost distrus de armata maură din Al-Mansur, dar în secolul al XII-lea Catedrala din Santiago de Compostela a fost reconstruită și a început să atragă pelerini din toată Europa.

În 1140 a fost publicat așa-numitul Codex Calixtinus, primul ghid al Camino de Santiago. Acesta detalia rutele care duc în orașul galician și este interpretat pe scară largă drept primul ghid turistic, precizează Macs Adventure.

Cum a început El Camino de Santiago

Armata maură a invadat și ocupat în anul 711 unele teritorii hispanice unde au pus bazele unui așa-numit Emirat. O legendă galiciană spune că, în anul 830, un cioban galican, pe numele său Pelayo, a găsit mormântul Sfântului Apostol Iacob cel Mare, fiind călăuzit de o stea strălucitoare. Descoperirea mormântului i-a încurajat pe creștini în lupta pentru eliberarea teritoriului și împotriva expansiunii arabe în Europa.

Regele asturian Alfonso al II-lea a ordonat imediat construirea unei catedrale în cinstea Sfântului Apostol Iacob cel Mare chiar pe locul unde i-a fost găsit mormântul, și anume în Campus Stellae, cunoscut astăzi drept Compostela. În acest fel, Santiago de Compostela aveasă devină unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj alături de Ierusalim și Roma.

De altfel, puțin mai târziu, locul a devenit mult mai frecventat decât Ierusalimul. Popularitatea pelerinajului la mormântul Sfântului Apostol a început să scadă în secolul al XVI-lea, odată cu Reforma protestantă din Europa de Nord. Popularitatea sa a scăzut și mai mult odată cu războaiele și revoluțiile europene din secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea, care au restrâns călătoriile și integrarea interculturală.

Pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea, El Camino de Santiago a rămas limitat la Peninsula Iberică din cauza primului și celui de-al Doilea Război Mondial, precum și a războiului civil spaniol din perioada 1936-1939. Abia în anii ʼ80 a început procesul de redescoperire pe scară largă a Drumul Sfântului Iacob datorită preotului paroh Don Elias Valiña Sanpedro, care și-a dedicat ultimii zece ani din viață pentru a marca calea Camino Francés, mai precizează sursa citată anterior.

Principalele rute ale Camino de Santiago

Astăzi, El Camino de Santiago este parcurs nu doar din motive religioase, ci și ca o experiență de autodescoperire, aventură și provocare fizică. Pelerinajul poate fi început în orice moment al anului, însă cele mai populare perioade pentru a parcurge Drumul Sfântului Iacob sunt primăvara și toamna, mai ales datorită condițiilor meteorologice favorabile.

Pelerinii moderni au la dispoziție mai multe rute, fiecare cu specificul său, iar călătoria poate începe fie din Spania sau din Portugalia, fie din Franța, trecând peste Munții Pirinei ori din Germania sau din Elveția.

Camino Francés rămâne cel mai popular, aproximativ 60% dintre pelerini alegând să meargă pe acest traseu, care începe din comuna Saint-Jean-Pied-de-Port din Pirineii francezi și te duce prin munți și prin orașele Pamplona, ​​Logroño, Burgos și León. În total, această rută are o lungime de aproape 800 de kilometri și este considerat mai dificil din cauza înclinării de la început.

Există, însă, și alte trasee, precum Camino del Norte, Camino Portugués și Camino Primitivo. Acesta din urmă este cel mai vechi traseu și începe în Oviedo, în nordul principatului spaniol Asturias, nu departe de mijlocul coastei Biscaiei, având o lungime de aproximativ 320 de kilometri, care se acoperă în 17 zile, potrivit Camino Ways. Camino Portugués este una dintre rutele mai scurte și mai ușoare, pornește din Porto (265 kilometri) sau din Lisabona (610 kilometri) și se parcurge în 11 și, respectiv, 25 de zile.

Camino del Norte se întinde pe o lungime de 825 de kilometri, de-a lungul coastei de nord a Spaniei. Acest traseu este considerat unul dintre cele mai dificile din cauza terenului accidentat și a numeroaselor urcușuri și coborâșuri de-a lungul coastei, dar și din pricina unor drumuri întortocheate cu vizibilitate redusă. Camino del Norte începe prin trecerea Podului Santiago în Irun, un mic oraș spaniol situat la granița cu Franța.

Datorită popularității pelerinajului El Camino de Santiago, rutele sale au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1993.

Urmărește-ne pe Google News