Despre Elena Caragiani-Stoenescu și primul zbor

Elena Caragiani-Stoenescu și-a luat licența în drept în 1913. Pe atunci, extrem de puține femei terminau această facultate și se îndreptau spre o carieră în științe juridice. 

Cu un an înainte să își ia licența în drept, a efectuat primul său zbor, în anul 1912. A zburat cu un avion Wright, care fusese adus special în România ca piloții să învețe să zboare pe el. 

Elena Caragiani-Stoenescu a fost însoțită în primul zbor de profesorul său de echitație și, totodată, cumnatul său, Andrei Popovici. Acesta a devenit ulterior general de aviație.

Autoritățile române i-au refuzat ajutorul

În anul 1913, când România participa în cel de-Al Doilea Război Balcanic, Elena Caragiani a vrut să fie admisă în corpul zburătorilor. Ea voia să participe sub orice formă, chiar și în calitate de curier sau observator aerian. S-a oferit chiar să fie trimisă în misiuni speciale, însă a fost refuzată. 

După ce și-a încheiat cursurile, a solicitat obținerea brevetului de pilot civil. Ministerul Învățământului și Ministerul Apărării, conduse de Spiru Haret și generalul Crăiniceanu, i-au refuzat solicitarea. 

Pentru că autoritățile române nu i-au permis să zboare în țară, Elena Caragiani-Stoenescu a plecat în Franța, unde s-a înscris la Școala Civilă de Aviație din Mourmelon le Grand, în Champ de Chalon.  

A obținut brevetul de pilot în Franța

Elena Caragiani și-a luat brevetul de aviator pe 22 ianuarie 1914. Acesta a fost eliberat de Federația Aeronautică Internațională din Franța. Ea a urmat Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fondată de Valentin Bibescu, dar și Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer, de la Paris. 

Și-a luat toate examenele și a obținut Brevetul Internațional de Pilot Aviator, cu numărul 1591. Era prima româncă aviator și a 11-a femeie aviator din lume.

A plecat apoi în Statele Unite ale Americii ca să participe la survolarea oceanului alături de piloții americani, în 1914. Americanii au tratat-o ca pe o personalitate și au fost onorați de vizita ei. 

Cariera de reporter

S-a angajat apoi ca reporter al unui ziar francez. A călătorit în America de Sud și a devenit corespondent de război pentru un trust de presă mexican. 

Se deplasa cu avionul unde putea și își scria reportajele la înălțime. 

În 1916, Elena Caragiani a solicitat să participe la apărarea țării în contextul intrării României în război. Voia să apere țara în calitate de pilot sau să transporte răniți în spitale ori să ajute cu aprovizionarea cu medicamente ori materiale punctele sanitare de pe front cu avionul.

Și de data aceasta, Caragiani este refuzată de autoritățile române. Lovindu-se de rezistența liderilor, Caragiani se gândește să înființeze aviația sanitară. Și aici s-a lovit de refuzuri vehemente, însă ideea ei a fost pusă în practică 15 ani mai târziu. 

Din dorința de a ajuta, s-a înscris ca infirmieră în Crucea Roșie. A ajutat, alături de surorile sale, la îngrijirea răniților într-un spital de campanie din București și Iași. 

A fost decorată pentru acte de curaj

Când armatele și instituțiile românești s-au retras în Moldova, Caragiani a instituit un punct sanitar în casa părintească de la Tecuci. Pentru efortul ei din timpul războiului, Caragiani a fost decorată pentru actele de curaj.

Cu toate acestea, ea nu a reușit să obțină în țara natală brevetul de pilot. După ce a zburat pe ruta Craiova-Tecuci, un adevărat eveniment la acea vreme, se hotărăște să plece din nou în Franța.

Acolo și-a reluat cariera de reporter și l-a cunoscut pe Virgil Stoenescu, avocat. S-au căsătorit și s-a stabilit la Paris alături de el. 

Și-a continuat cariera de jurnalistă și a călătorit în Mexic, SUA, țări din Africa și Asia. A continuat să își scrie articolele și să zboare în zeci de țări, scriind în avion și relatând evenimentele. 

Ulterior, s-a îmbolnăvit și a revenit în România. Înainte să moară, a decis să își distrugă toate însemnările despre propria viață pe care le strânsese de-a lungul celor 41 de ani. 

A murit pe 29 martie 1929, la București. A fost înmormântată la Cimitirul Belu, iar în anul 2012, Banca Națională a României a pus în circulație, în mod simbolic, o monedă din argint dedicată aniversării a 125 de ani de la nașterea primei femei aviator din România. 

Sursa foto: 123rf.com

Citeşte şi: Cine a fost Rasputin, „Călugărul nebun” de la curtea țarului Rusiei

 
 

Urmărește-ne pe Google News