ComenteazăActorii mari au și caractere deosebite, iar Jean-Marc Barr nu se dezice de acest lucru. Foarte punctual, el a venit la întâlnirea cu reporterul Libertatea cu o oră înainte de a părăsi Clujul pentru a se întoarce în Franța. Îmbrăcat foarte simplu și foarte relaxat, s-a așezat pe o bordură, și-a pregătit o țigară și a povestit despre filme, despre politică, dar și despre legătura lui absolut specială cu România, prin persoana lui Ion Omescu, actorul renegat de comuniști, dar care lui care i-a influențat în mod covârșitor cariera.
“Nu știu prea multe despre cinematografia românească, dar ceea ce știu este că în ultimii 10-15 ani, România, Grecia și Turcia au arătat Vestului cum se fac filmele. Eu am fost căsătorit cu o iugoslavă în anii 80, așa că am văzut piese sârbești, iugoslave, am experimentat anii 90 cu actorii lui Kusturica. Mi se pare că în anii aceia era un fel de inocență în Est, pe care noi am pierdut-o complet în Vest. Lumea avea o reverență către artă, de care Vestul nu prea a ținut cont. Și se poate vedea asta în filmele lui Tarkovski, Sokurov, în unele filme poloneze. Și acest “nou val” care se întâmplă inclusiv în cazul regizorilor de aici este o inspirație minunată. Pentru că arată că poți să urmărești în continuare umanitatea în cinema. Și încă mai poți fi creativ. Acum, în lumea de unde vin, noi suntem doar plătiți pentru a face un produs. Și când se întâmplă asta, după una, două, trei generații, ți-e teamă că ceea ce înseamnă arta și cultura nu mai există cu adevărat!”, a declarat pentru început Jean-Marc Barr.
Actorul, care este născut într-o bază militară americană din Germania, dintr-o mamă franțuzoaică și un tată american, mărturisește că acest lucru se întâmplă “pentru că noi ne-am vândut sufletul”. “Altfel, nu am arunca bombe în Orientul Mijlociu, dând peste cap toată lumea cu bazele noastre militare, încercând să luăm resursele oamenilor amărâți din țări din lumea a treia”, a mai precizat Jean-Marc pentru Libertatea.
Jean Reno și Jean-Marc Barr în “Marele albastru” (1988)
Actorul în vârstă de 57 de ani a trăit experiențe incredibile când a jucat în celebrul film al lui Luc Besson “Marele albastru”. A fost nevoit să învețe să facă scufundări la mare adâncime, în condiții inumane și la temperaturi sub limita înghețului, iar timp de nouă luni a contribuit la un film considerat o capodoperă a cinematografiei mondiale, alături de Jean Reno și Rosana Arquette. După succesul fulminant al lungmetrajului, Jean-Marc a fost remarcat de celebrul regizor Lars von Trier, care avea să îl distribuie în șapte dintre filmele sale. A început în 1991, cu “Europa”, apoi a continuat cu “Breaking the Waves”, “Dancer in the Dark”, culminând cu “Dogville” și controversatul “Nymphomaniac” (2013).
“Nu vreau să fiu o vedetă, vreau să fiu iubit pentru cine sunt eu”, mărturisește Jean-Marc, care a lucrat cu o actriță româncă la unul dintre numeroasele sale filme, “Grain” (2017). “Cristina Flutur este o actriță minunată, minunată!”, își amintește Jean-Marc. Însă de România îl leagă mult mai multe lucruri, unele dintre ele esențiale pentru cariera și pentru viața sa, chiar dacă despre țara noastră mărturisește că nu știe prea multe.
“A fost un român cu o influență deosebită în viața mea, datorită căruia mi-am început cariera. Eram la Paris, la o școală de actorie franceză și nu stăpâneam limba franceză prea bine. Așa că am decis să merg la o școală de actorie cu predare în engleză. Îmi pregăteam admiterea în acel moment, iar unul dintre instructori era un domn român. Numele lui este Ion Omescu. A fost unul dintre actorii Teatrului Național din București. Pe vremea comuniștilor, a încercat să fugă din țară, a fost prins și băgat la pușcărie vreo 12 ani, l-au pus chiar să zugrăvească teatrul în timp ce colegii lui repetau. A fugit din nou, de data asta cu succes, a ajuns în Anglia, la Cambridge, a luat un doctorat în Shakespeare, apoi a mers în Franța, unde i-a studiat pe Moliere și Racine. A luat un doctorat și pe tema asta. A scris vreo șapte cărți despre Shakespeare, care sunt foarte, foarte bune! E la fel de respectat ca Jan Kott. Acest domn m-a ajutat cu admiterea la școala engleză de teatru”, își amintește cu nostalgie Jean-Marc Barr.
Într-una din zile, Ion Omescu l-a jucat pe Mefisto în germană pentru tânărul său elev, “într-un stil românesc, est-european”, dar i-a fost alături și după admitere, bucurându-se de succesele celui pe care l-a pregătit.
Românul Ion Omescu, mentorul lui Jean-Marc Barr
“A venit în Anglia când am jucat cu Vanessa Redgrave o piesă de Tennessee Williams, cu Peter Hall, apoi am făcut filmul “Marele albastru” și am sărbătorit succesul. Acest domn m-a urmărit de-a lungul carierei și a stat la baza dezvoltării carierei mele”, mai spune Jean-Marc Barr pentru Libertatea.
Povestea nu are însă un final fericit. La 64 de ani, singur și într-o depresie profundă, Ion Omescu s-a sinucis, aruncându-se pe fereastra apartamentului unde locuia la Paris. “A fost îngropat în cimitirul săracilor. Am decis să strângem bani, să-l incinerăm și i-am împrăștiat cenușa, într-o dimineață, într-o grădină frumoasă din fața Luvrului”, ne-a mai spus actorul american, care a mărturisit că românul Ion Omescu a avut o influență uriașă în viața sa.
La finalul interviului, vizibil emoționat de rememorarea tragicei povești, Jean-Marc a adăugat că va reveni în România cu prilejul unei comemorări a mentorului său, atunci când aceasta va fi organizată, cel mai probabil la sfârșitul lunii noiembrie, când actorul și teoreticianul român ar fi împlinit 93 de ani.
EXCLUSIV/ Tania Popa e pasionată de croitorie. “De actorie o să mă las, de atelier, niciodată!”
Un căpitan din Forțele Aeriene ale SUA a fost găsit la 35 de ani după ce a dezertat