Cuprins:
Acest receptor determină animalele cu blană, precum câinii, pisicile sau șoarecii, să se scuture într-un mod remarcabil de constant atunci când sunt expuse la picături de apă pe ceafă.
„Este un comportament complex,” a spus Dawei Zhang, unul dintre autorii cercetării, care era student la Institutul Medical Howard Hughes din cadrul Școlii Medicale Harvard. Zhang a explicat pentru Live Science că, atât la nivel individual, cât și între specii, animalele tind să se scuture cu o frecvență constantă și un model similar de rotații, de obicei, efectuează trei mișcări de scuturare înainte și înapoi. Până acum, nu se știa care receptori și nervi erau responsabili pentru acest comportament.
Descoperirea tremuratului
Noile tehnici genetice au permis echipei conduse de Zhang să descopere cauza tremuratului, dar identificarea mecanismului a necesitat o abordare de tip detectiv. Cercetătorii au creat mutații genetice la șoareci pentru a elimina fie canalele din receptorii pielii care percep forțele mecanice, fie receptorii care răspund la schimbările de temperatură. Ei au observat că șoarecii care nu aveau capacitatea de a simți schimbările de temperatură continuau să se zguduie atunci când erau stropiți cu ulei pe ceafă, acesta fiind un mod eficient de a declanșa tremuratul „câinelui ud”. În schimb, șoarecii care nu aveau canale mecanoreceptoare nu se zguduiau.
Rezultatele au fost concludente: atunci când cercetătorii au stimulat un tip de nerv, numit mecanoreceptor cu prag scăzut de tip C-fiber (C-LTMRs), șoarecii au început să se scuture de parcă ar fi fost brusc udați. Pentru a confirma descoperirea, echipa a creat șoareci lipsiți de C-LTMRs și a constatat că aceștia se scuturau cu 58% mai puțin decât șoarecii normali atunci când erau stropiți cu apă.
„C-LTMRs au fost un mister de mult timp,” a spus Zhang, adăugând că, deși se știa că acești receptori sunt implicați în senzații de gâdilare la animale, nu era clar cum percep ele acest stimul. La oameni, receptorii mecanici similari, numiți C-mechanoreceptori, sunt asociați cu senzații plăcute, cum ar fi perierea ușoară a pielii.
Cum detectează animalele stimuli mici și enervanți
Un studiu recent sugerează că C-LTMR-urile transmit semnale de la foliculii de păr ai animalelor blănoase, fiind specializate în detectarea stimulilor minori și neplăcuți, precum paraziții sau picăturile de apă.
„Practic, acest sistem are un rol defensiv, ajutând animalele să îndepărteze stimulii potențial dăunători de pe blana lor.”, a explicat Zhang.
Legătura dintre oameni și scuturatul câinilor
Rămâne neclar dacă oamenii, având pielea lipsită de blană, păstrează vreun vestigiu al acestui comportament de scuturare. „De obicei, răspundeam că oamenii folosesc un prosop pentru a se usca. Totuși, există o reacție comună de tremur la atingerea ușoară a ceafei la oameni, dar nu este clar dacă acest tremur are vreo legătură cu fenomenul scuturării câinilor ud.”,a adăugat Zhang.
„Este dificil să stabilim dacă acest comportament este un produs evolutiv al rozătoarelor sau al animalelor cu blană care se scutură precum câinii ud,” a adăugat Zhang. „Poate fi, dar poate că nu.”
O altă întrebare intrigantă este de ce câinii simt nevoia să vină aproape de tine înainte de a se scutura. ,,Aceasta ar putea fi o enigmă mai greu de rezolvat”, a spus Zhang.