De unde vine expresia „a pune batista pe țambal” și ce înseamnă?

Ce sunt zicalele și proverbele

Pe plaiurile mioritice, ca de altfel și în alte culturi și regiuni din lume, expresiile populare, zicalele și proverbele sunt foarte frecvent întâlnite.

Proverbele sunt expresii scurte și tradiționale care conțin o lecție morală sau o înțelegere profundă a vieții.
Acestea sunt adesea formulate sub forma unor fraze scurte și simple, ușor de memorat și de transmis din generație în generație.

Proverbele sunt adesea legate de valorile culturale și sociale ale unei comunități și reflectă înțelepciunea colectivă a acelei comunități. Similar cu proverbele, zicalele au adesea o componentă morală și pot oferi ghidare în luarea deciziilor și în comportamentul cotidian. Zicalele pot fi specifice unei culturi sau pot avea valabilitate universală, în funcție de conținutul lor.

Descoperă cele mai cunoscute proverbe românești.

Despre țambal

Ţambalul este un instrument muzical tradiţional cu coardele lovite. Țambalul era și este considerat drept instrument lăutăresc. Originea ţambalului este considerată a fi în lumea persano-arabă. Strămoşii lui sunt psalterionul şi ţitera. Migrând dinspre estul Asiei, arabii îl aduc cu sine în Magreb. În sec. al VIII-lea, ceea ce era numit strămoşul ţambalului pătrunde în Europa, tot prin intermediul arabilor, în timpul prezenţei islamului în Andaluzia. O mărturie în acest sens fiind imaginea picturală a instrumentului la 1184 pe una din frescele catedralei Santiago de Compostela, pentru ca ulterior să se răspândească în alte ţări europene.

Cea mai veche mărturie a prezenţei ţambalului în spaţiul cultural românesc datează cu anul 1538, când Ştefan Lăcustă, domn al Moldovei, primeşte cu prilejul instaurării în scaun tobă şi ţambal, arată patrimoniuimaterial.md

De unde vine expresia „a pune batista pe țambal”

Originea expresiei nu este deloc una clară, dar se crede că ea provine din lumea muzicii lăutărești, unde un țambal poate reprezenta o situație complicată. Se presupune că, de-a lungul timpului, muzicienii foloseau o batistă pentru a acoperi instrumentul pentru a produce un sunet mai slab.

Adăugarea unei batiste poate fi văzută ca o încercare de a acoperi sau de a atenua sunetul produs de țambal, dar fără a rezolva cu adevărat problema de fond. Expresia a devenit ulterior folosită într-un sens mai larg, pentru a descrie abordările superficiale sau temporare în fața problemelor în diverse contexte.

Ce înseamnă expresia ”a pune batista pe țambal”

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, DEX, expresia este un argou și înseamnă a ascunde, a tăinui ceva.

Expresia „a pune batista pe țambal” este, așadar, o zicală românească care înseamnă a încerca să ascunzi o problemă sau o situație dificilă, într-un mod superficial și temporar, fără a rezolva cu adevărat cauza problemei.

Acest mod de abordare este considerat adesea o soluție provizorie sau o mascare a situației, fără a face față cu adevărat problemei. De foarte multe ori este folosită această expresie făcându-se referire la mușamalizarea anumitor situații politice sau sociale ce ar putea avea un impact semnificativ.

Graiurile limbii române

Graiul, ca noţiune lingvistică, nu este sinomin cu limbajul popular. Limbajul popular, care prezintă diverse abateri de la normele limbii literare, se realizează în diferite forme regionale, în vorbirea rurală sau urbană, în registrul familiar sau argotic. Trăsăturile limbajului popular sunt comune, aşadar, tuturor acestor varietăţi ale limbii, pe care le numim graiuri.

Descoperă și ce sunt arhaismele

Dacoromâna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte, ci cuprinde doar diverse graiuri, numite și subdialecte, cu diferențe minore de pronunție și vocabular, dar inteligibile între ele.

Graiurile limbii dacoromâne, în afara românei standard, includ:

• graiul ardelenesc;
• graiul bănățean;
• graiul crișean;
• graiul bucovinean;
• graiul moldovenesc;
• graiul maramureșean;
• graiul muntenesc

Deşi mulţi vorbesc şi despre un grai “ardelenesc”, în studiile lingvistice nu există o astfel de delimitare, în Transilvania de sud şi sud-vest vorbindu-se graiul bănăţean, în partea de vest a Transilvaniei, graiul crişean, iar în partea de nord, nord-vest, graiul maramureşean. Graiul cu cele mai puţine particularităţi regionale este cel muntenesc. Acesta a stat la baza limbii literare moderne, care s-a construit în timp, pe măsură ce a apărut gramatica şi alte cărţi prin care s-au oferit norme lingvistice.

Sursă foto 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News