Fără un contract premarital nu voia să fie cu mine

— Semnați aici și aici! Aici vă scrieți numele clar, data și semnați.

— Mai sunt multe acte de semnat?

— Mai avem câteva.

Tipul din fața mea părea pierdut în teancul de acte care îi acoperea biroul. Abia reușea să își ridice nasul, că scotea un alt teanc pe care mi-l așeza în față.

— și pe acestea va trebui să le semnați, la fel. Pe fiecare pagină, semnătura, pe ultima, numele clar, data și semnătura.

— Deja am amețit semnând atâtea acte.

— Asta e procedura standard.

Am înghițit în sec și am continuat să semnez. „încă puțin și mă voi muta în casa mea!” Am găsit un apartament nou, într-un complex rezidențial de la marginea orașului. După 9 ani de plătit chirie, m-am hotărât să fac pasul cel mare: un credit imobiliar. Aveam un job destul de stabil, ai mei mă ajutau cu alimente, așa că mă puteam descurca.

Toată hârțogăraia solicitată de bancă m-a epuizat: adeverințe peste adeverințe, fișe fiscale și alte acte.

— Gata, semnați aici și am terminat! Părea să răsufle și el ușurat. în treacăt,

i-am zărit cămașa bleu cu manșete și guler albe. Cum altfel se putea îmbrăca un angajat al unei bănci decât elegant? Un zâmbet firav mi-a apărut pe buze când i-am zărit tenișii bleu, din blugi, pe sub birou.

Recomandări

„Omuleții verzi” ai lui Putin din România. Cum vor fi folosiți de Kremlin

„Aha, deci nu e chiar ceea ce pare.” întregul meu chip a căpătat o umbră de amuzament. „E chiar simpatic!” M-am uitat cu atenție la mâinile lui, vrând să descopăr vreun semn. Nu avea verighetă. Am răsuflat ușurată. îmi plăcea tipul acela brunet și serios.

— în cât timp voi avea banii?

— După ce vom analiza dosarul, dacă totul este în regulă, într-o lună aveți banii în cont. Dacă intervine ceva sau trebuie să mai completăm cu alte acte, am să vă anunț din timp.

— și dacă e totul în regulă ne vedem peste o lună?

— Aa, nu știu dacă vă mai vedeți cu mine. Mai sunt două săptămâni aici.

— 0, îmi pare rău!

— Să nu vă pară. Eu mi-am dat demisia. Am găsit un job mai bun, lejer. Aici lucram într-un ritm infernal. Viața mea personală se reduce la mâncare și somn acum.

Fără să își dea seama, brunetul mi-a spus exact ce îmi doream să aflu.

— Mă bucur că v-am cunoscut, a zis el și mi-a întins mâna, politicos.

M-am ridicat în picioare și i-am întins mâna la rândul meu.

— Mi-ar fi plăcut să sărbătorim în momentul în care mi se va aproba dosarul.

— Să sărbătorim?

întrebarea lui m-a lăsat fără grai. îmi venea să intru în pământ de rușine la gândul unui refuz. „Numai eu mă pot pune în asemenea situații penibile. Am venit la bancă, nu la agățat!”

Recomandări

Klaus Iohannis a aprobat declasificarea informațiilor prezentate de SRI, SIE și MAI, în ședința CSAT: Campania lui Călin Georgescu a fost finanțată de un „donator”

M-am făcut roșie ca racul. Nu știam cum să ies din încurcătură, așa că m-am grăbit să plec cât mai repede de acolo. 0 parte din mine ar fi luat-o la fugă, în timp ce o altă parte a rămas împietrită în fața brunetului. Mi-am eliberat mâna din strânsoarea lui și am făcut un pas în spate.

Acel singur pas a fost de ajuns ca tocul meu să se împiedice de un cablu ce atârna de la picioarele mele până sub biroul tipului. M-am dezechilibrat și m-am îndreptat cu viteză spre pământ. într-o fracțiune de secundă, m-am trezit în brațele sale.

— Ești bine? Ai pățit ceva?

Mi-a mângâiat fața cu degetele. M-am pierdut definitiv în ochii aceia negri, ce mă priveau îngrijorați și curioși, în același timp.

— Ce frumos! am reușit să silabisesc.

— Ce e frumos?

— Că m-am făcut de rușine împiedicându-mă în fața ta! îmi pare rău!

M-am ridicat și am pornit hotărâtă spre ieșirea din bancă. îmi doream să nu îl mai văd niciodată. Brunetul a venit în spatele meu. M-a prins ușor de cot. Atingerea lui m-a făcut să tresar.

— Unde te duci? Parcă spuneai că vrei să sărbătorim.

— Am vrut. înainte de a mă împiedica…

— și acum nu mai e valabilă invitația?

— Păi nu cred că îți dorești să ieși cu o împiedicată. Dacă trează te-am pus în situația asta, îți dai seama cum reacționez la beție?

Recomandări

Marcel Ciolacu: „O voi sprijini pe Elena Lasconi în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale”

Am început să râdem amândoi. Mi-am coborât privirea în pământ, rușinată. Atunci i-am zărit din nou tenișii aceia simpatici.

— Eu mă gândeam să sărbătorim în avans. Iar când ți se aprobă creditul, bem

din nou! Prima dată dăm vina pe emoția așteptării, a doua oară, pe bucuria că vei avea casă…

— și a treia oară de necaz că trebuie să plătesc ratele lunar! am adăugat eu.

Din nou am izbucnit amândoi în hohote de râs. Una dintre colegele sale ne privea mustăcind.

— Diseară, la 8, la terasa din fața parcului e bine?

— Perfect!

Ne-am văzut la ora stabilită. Punctuali, am ajuns amândoi la fix. George părea un tip foarte echilibrat. Doar părea. Mă treceau fiorii când îi simțeam privirea ațintită pe trupul meu. Iar când mi-a prins mâna în a lui, am înghețat de-a binelea.

De la terasă, am plecat la el. Avea o garsonieră pe bulevardul central. Mi-a plăcut stilul în care era decorată. Avea bun-gust și transmitea ceva ce mie îmi suna a perfecțiune. Toate obiectele aveau locurile lor și nu puteau fi mutate fără acordul lui George. Am descoperit un bărbat mult prea tipicar pentru cei 27 de ani ai săi.

Până și felul în care am făcut dragoste a fost unul calculat.

— Un preludiu reușit trebuie să dureze 15-20 de minute, a spus el în timp ce a pus telefonul să sune.

— și dacă eu mă simt pregătită mai devreme?

— Nu are rost să riscăm. Alarma ne va anunța când au trecut 17 minute.

— Ai pus alarma ca să ne anunțe când se termină preludiul?

— Exact!

M-am supus jocului său pentru că eram fascinată de acel bărbat. Totul a fost bine calculat, până și minutul la care a încheiat. Nu înțelegeam cum poate un om să funcționeze în felul acela bizar.

— George, nu ai încercat niciodată să te lași în voia simțurilor?

— Nu. Rațiunea trebuie să domine simțurile. Dacă le iei prea mult în seamă, îți sabotează viața.

— Te înșeli, George.

— Adina, uite ce e: îmi placi foarte mult.

— Si tu îmi placi, George.

— Sst!

Mi-a acoperit buzele cu degetul.

— Ascultă-mă: ești prima femeie cu care m-am culcat înainte de a stabili niște reguli.

— Reguli?

— Da. Vreau să avem o relație. Pentru a începe, trebuie să facem un contract. Altfel nu mă pot dedica ție.

— Ce fel de contract?

— Ca un contract premarital. Este compus de mine. Am să ți-l arăt. Dacă ești de acord, te rog să semnezi pe fiecare pagină, iar pe ultima, numele și prenumele clar, data și ora la care am început relația și semnătura.

Mă holbam la el neînțelegând dacă omul din fața mea era complet nebun sau glumea. Părea destul de serios.

— Si dacă nu vreau să semnez, ce îmi faci? ‘

— Voi considera că nu îmi respecți autoritatea.

— Si nu vom mai fi împreună?

— Nu.

— Am crezut că deja avem o relație… George, tocmai am făcut sex!

— ți-am spus că ai fost singura cu care am procedat în felul acesta. Dar nu se va mai întâmpla.

Mi-am strâns în grabă hainele, mi-am luat geanta și am plecat, lăsându-l pe George cu ochii în soare. Am regretat că m-am culcat cu un individ despre care nu știam mai nimic. Peste cinci săptămâni, dosarul meu a fost aprobat. Din fericire, George nu mai lucra la banca respectivă, așa că m-am putut bucura în voie de creditul obținut.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News