ComenteazăEste o descoperire importantă, pentru că, în
autism, tratamentul este cu atât mai eficient cu cât e început mai devreme.
“Tratamentul depinde de diagnosticul precoce și expunerea copiilor la servicii intensive, inclusiv la terapia comportamentală. Depistarea târzie întârzie tratamentul și, automat, scade rezultatele obținute”, a explicat autorul studiului, Eric Morrow, profesor asociat de biologie moleculară, neuroștiință și psihiatrie la Universitatea Brown din Statele Unite, notează agerpres.ro.
Întârzierea în dezvoltarea limbajului este
adesea primul semn de autism observat de părinți și de medici, însă fetele
incluse în studiu au prezentat abilități lingvistice mai avansate în comparație
cu băieții, au precizat cercetătorii. Acest lucru ar putea întârzia
diagnosticul.
Studiul a inclus primii o mie de participanți
la Consorțiul pentru Cercetare și Tratament pentru Autism din Rhode Island. În
medie, fetele au fost diagnosticate cu autism cu aproape 1,5 ani mai târziu
decât băieții.
Diagnosticul precoce al autismului este
important, a subliniat la rândul său coautorul studiului, Stephen Sheinkopf,
profesor asociat de psihiatrie și pediatrie la aceeași universitate.
Trebuie să ne gândim la modul în care putem îmbunătăți recunoașterea autismului la indivizi – inclusiv la multe dintre aceste fete – care nu prezintă același nivel de întârziere în dezvoltarea limbajului primar, dar pot avea alte dificultăți în comunicarea socială, jocul social și de adaptare socială.
Stephen Sheinkopf, profesor asociat la Universitatea Brown din SUA:
“Totodată, trebuie să regândim intervențiile
timpurii pentru a ne asigura că sunt concepute în mod corespunzător pentru
copiii care ar putea avea nevoie de asistență în cazul unor elemente mai nuanțate
ale adaptării sociale. Trebuie să rafinăm tratamentele, astfel încât acestea să
răspundă nevoilor individuale”, a adăugat Sheinkopf.
Studiul a constatat, de asemenea, că de patru
ori mai mulți băieți decât fete au autism și că persoanele cu autism prezintă
adesea și alte probleme – psihice și fizice, notează UPI.
Aproape jumătate dintre participanții la
studiu aveau o altă tulburare de neurodezvoltare, cum ar fi deficit de atenție
sau hiperactivitate ori dizabilitate intelectuală.
În plus, 44% prezentau o afecțiune
psihiatrică, 43% aveau o afecțiune neurologică, precum convulsii sau epilepsie,
migrene sau ticuri, iar 93% prezentau cel puțin o afecțiune medicală generală.
Aproape o treime aveau alte probleme
comportamentale, potrivit concluziilor.
Eric Morrow a precizat că “aceste afecțiuni care apar simultan trebuie să fie, de asemenea, în
centrul tratamentului pentru pacienți”.