Figurile de stil pot fi caracterizate și drept cuvinte sau grupuri de cuvinte care modifică exprimarea firească și raporturile firești dintre semnificant și semnificat.

Cum se clasifică figurile de stil

  • Figuri de stil la nivelul literelor;
  • Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic;
  • Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt.

Figuri de stil la nivelul literelor – definiții și exemple

Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale.

  • Exemplu: Prin vulturi vântul viu vuia / Vrun prinț mai tânăr când trecea / C-un braț în șold și pe prăsea / Cu celălalt – „Nunta Zamfirei” – poezie de George Coșbuc.

Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor.

  • Exemplu: Toate păsările dorm, Numai una n-are somn – „În grădina lui Ion”.

Onomatopeea constă într-un cuvânt ce este alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se sugerează ori se imită sunete naturale.

  • Exemplu: pleosc, sfârrr, bee-bee

Sincopa constă în eliminarea unui grup de sunete sau a unui singur sunet în interiorul unui cuvânt.

  • Exemplu: mulțim (și nu mulțumim cum este normal).

Știi care este Legea lui Arhimede?

Afereza constă în eliminarea unui sunet ori grup de sunete de la începutul cuvântului.

  • Exemplu: ‘nalt (și nu înalt).

Apocopa presupune căderea unui sunet ori grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt.

  • Exemplu: Copilu.

Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic

Repetiția care constă în repetarea unui cuvânt ori a unei expresii în diferite poziții ale enunțului. La rândul ei, repetiția poate apărea și în formă de:

Anafora – repetarea unui cuvânt ori a unei expresii în propoziții ori a unor propoziții în frază, cu scopul de a accentua o anumită idee.

  • Exemplu: era casa pe care și-o dorea, casa la care visa, casa pe care o desenase, casa ideală, casa pe care niciodată nu și-a permis-o.

Știi câte tipuri de rimă există?

Epifora – reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază.

  • Exemplu: În justiție se fură, în guvern se fură, în parlament se fură.

Anadiploza – constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.

  • Exemplu: Au venit în biroul directorului toți angajații, angajați care nu și-au mai primit salariile de mult timp.

Antanaclaza – figură de stil care permite realizarea unor jocuri de limbaj prin repetarea unui cuvânt și este bazată pe polisemie și omonimie.

  • Exemplu – În această situație ar trebui să arate că este moț și nu cu moț.

Enumerația care constă în prezentarea succesivă a unor aspecte ori fapte. Enumerația poate fi prezentă în sub formă de:

  • Polisindet – enumerație în care elementele sunt legate prin conjuncții. Exemplu: Nici nu mai vrea apă, nici mâncare nu vrea.
  • Epimona – care constă în folosirea în exces a conjuncțiilor coordonatoare. Exemplu: Fata este și frumoasă, și inteligentă, și harnică, și cuminte.

Asindet, figură de stil care constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte ori propoziții.

  • Exemplu: Toți, polițiștii, manifestanții, participanții, politicieni, au cântat împreună.

Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț, deoarece este neesențială sau se poate deduce din context.

  • Exemplu: Primul motiv vi l-am spus, iar al doilea derivă din primul.

Aposiopeza este procedeul de întrerupere a enunțului, o parte omisă ce este considerată de prisos ori subînțeleasă de la sine.

  • Exemplu: Ea i-a anunțat de furtul din corturi. Cine însă le va da banii înapoi.

Brahilogia constă în evitarea reluării în enunț a unor termeni ce au fost exprimați anterior.

  • Exemplu: Unii studenți au lipsit, alții au fost prezenți și activi.

Anacolutul este construcția gramaticală greșită, care ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică a unor enunțuri.

  • Exemplu: Din doua una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși… Am zis! – Text din O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție pentru a evidenția un anumit termen.

  • Exemplu: Deșteptul copil a luat notă mare.

Hiperbatul este o inversare în topica normală unde termenul asupra căruia se dorește atragerea atenției este pus la final.

  • Exemplu: Cine nu știe despre ce vorbim, va afla acum: este vorba despre rolul școlii în educație.

Apostrofa este o întrerupere a expunerii unde vorbitorul se adresează unui interlocutor cu o întrebare, afirmație sau exclamație.

  • Exemplu: O campanie cu rezultate foarte bune, dar oare ei cred că ne pot păcăli?

Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă un răspuns deoarece acesta este evident și cuprins în enunț.

  • Exemplu: Poate învăța cineva într-o zi tot ce studiem noi în ani buni?

Invocația retorică este rugămintea adresată divinității, unor persoane reale sau muzelor pentru a cere ajutor.

  • Exemplu: Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei – Scrisoarea a III, de Mihai Eminescu.

Eufemismul constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare, prin înlocuirea ei cu alta.

  • Exemplu: și-a pierdut viața (în loc de: a murit).

Gradația constă într-o trecere treptată ascendentă sau descendentă de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a unei idei ori a unei exprimării.

  • Exemplu: Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn
    Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn;
    Pe copite iau în fuga fața negrului pământ,
    Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt;
    Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni,
    Orizontu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni… – Scrisoarea a III, de Mihai Eminescu.

Imprecația este exprimată sub formă de blestem, o dorință aprigă de a pedepsi pe cineva.

  • Exemplu: Te blestem sa te-mpuți pe picioare. Să-ți crească măduva, bogată și largă, Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul -Blesteme, de Tudor Arghezi.

Invectiva este exprimarea violentă la adresa unei persoane.

  • Exemplu: Prea v-ați arătat arama, sfâșiind aceasta țară, Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
    Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sunteți – niște mișei! Scrisoarea a III, de Mihai Eminescu.

Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt – definiții

Comparația este una dintre cele mai cunoscute și folosite figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen.

  • Exemplu: Ostenit, din aripi bate/ Ca un vis pribeag, un graur. – Sara, de Octavian Goga.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la înțelesul obișnuit al unui cuvânt la un alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Printr-o metaforă se definește un obiect, o acțiune sau o însușire cu ajutorul unei comparații, dar din care lipsește termenul de comparat.

Află și ce când este recomandat să folosești ghilimele

  • Exemplu: Credința-i val, iubirea vânt/ Și viața fum. Moartea lui Fulger – de George Coșbuc.

Epitetul este figura de stil ce constă în determinarea unui verb, substantiv sau adjectiv menit să exprime însușirile obiectului, care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea ori fantezia scriitorul.

  • Exemplu: Hârâită, noduroasă, stă în colț rășnița veche – Călin file din poveste – de Mihai Eminescu.

Cele mai importante tipuri de epitete sunt:

  • Epitet personificator;
  • Epitet metaforic;
  • Epitet cromatic;
  • Epitet hiperbolic.

Metonimia este figura de stil ce constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a unui produs cu originea lui, pe baza unei relații logice.

  • Exemplu: La noi sunt cântece și flori/ Și lacrimi, multe, multe – Octavian Goga.

Sinecdoca este figura de stil ce constă în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții și invers, a particularului în locul generalului și a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși.

  • Exemplu: „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.“, „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite minți.

Personificarea este figura de stil prin care obiectelor sau lucrurilor li se atribuie însușiri umane.

  • De exemplu: soarele râde, păsările șoptesc, norii plâng, vântul aleargă, sălciile triste.

Antiteza este figura de stil ce constă în opoziția dintre două cuvinte, personaje, fapte idei, situații.

  • Exemplu: Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează – Mihai Eminescu.

Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorând, trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.

Exemplu: Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier
Și zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Și vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Și vodă-i un munte. – „Paşa Hassan” de George Coşbuc

Surse: Wikipedia, Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News