Focul lui Sumedru – de unde vine tradiția

Ce este focul lui Sumedru

Focul lui Sumedru este o tradiție românească ce datează din cele mai vechi timpuri. În noaptea de 25 spre 26 octombrie, înaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie, care este considerat apărătorul păstorilor, se aprind focuri și tinerii se adună în jurul acestora.

În credinţa populară, anul este împărţit în două anotimpuri: vară şi iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe „încuie” iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Există credinţa că, în ziua Sf. Dumitru, căldura intră în pământ şi gerul începe să-şi arate colţii.

Tradiția focului de Sumedru este cunoscută și ca ziua când se desfac stânile, obiceiul transhumanței spune că peste iarnă oile sunt coborâte la vale de la pășunile de munte unde au stat peste vară.

Odinioară, flăcările erau aprinse pe înălțimile dealurilor pentru a putea fi observate de la depărtare. În mijlocul focului era așezată tulpina unui copac tăiat din pădure, simbol al zeului care renaște an de an după moarte. În anumite regiuni, copiii din sat încă fac acest foc folosind crengi de brad și bucăți de cauciuc. Comunitatea satului se adună în jurul focului și împarte dulciuri copiilor, ca gest de recunoștință și mulțumire.

Recomandări

Browserul Google Chrome valorează 20 de miliarde de dolari. Gigantul american ar putea fi forțat de justiție să îl vândă

Există o legendă care spune că scopul focului este de a alunga spiritele rele. Deși multe dintre tradițiile străvechi nu se mai păstrează, de aceasta încă se ține cont în zonele rurale.

Sumedru este asociat cu moartea naturii verzi, cu sosirea iernii şi a frigului. Sumedru este considerat o tradiție păgână, dar a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, din calendarul ortodox. În legende, Sumedru era un om obişnuit, crescător de animale sau un sfânt care umbla pe pământ însoţit adesea de Sângiorz.

De unde vine tradiția focului de Sumedru

Focul este un simbol important în multe culturi și religii din întreaga lume. Acesta este adesea asociat cu ideea de transformare și purificare. Prin ardere, materia este transformată în cenușă și fum, simbolizând trecerea de la un stadiu la altul. Acest aspect al focului poate fi asociat cu procesele spirituale de purificare și regenerare.

Focul are un loc special în multe ritualuri religioase. El este adesea văzut ca un simbol al prezenței divine sau ca un mijloc de a comunica cu lumea spirituală. În multe culturi, focul este folosit pentru a purifica spațiile sacre și pentru a înălța rugăciuni și ofrande către zei.

Recomandări

Nicolae Ciucă, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Mă scoate din sărite șmecheria” | EXCLUSIV

Tradiția focului de Sumedru este una atât de veche, încât nu se știe cu siguranță care este proveniența ei. Sărbătoarea ar avea, de fapt, origini precreștine, iar focurile aprinse serveau la încălzirea spiritelor, despre care se credea că coboară pe pământ în această perioadă.

Conform legendelor și basmelor din creația populară, Sumedru era un bărbat obișnuit, păstor și crescător de animale. Acesta se metamorfozează pe timpul nopții în porc, un vechi simbol zoomorf pentru spiritul grâului. În timpul ceremoniei nocturne numită și Focul lui Sâmedru, eroul legendei capătă înfățișarea unui brad, care este tăiat din pădure și incinerat în timpul unui ospăț nocturn.

Obiceiuri și superstiții legate de focul lui Sumedru

• În noaptea de Sânmedru, dacă este lună plină și senin, iarna va fi bună; iar de nu va fi luna plină, ci nor sau ploaie, este semn că iarna va fi grea și zăpezile mari.

• În ajunul sfântului Dumitru se fac pomeniri ale morţilor şi se aprind ruguri, aceste obiceiuri având drept scop câştigarea bunăvoinţei strămoşilor pentru a obţine în anul care vine recolte bune. Un vechi obicei românesc spune că în ajunul Sfântului Dumitru se face focul lui Sumedru peste care tinerii trebuie să sară pentru a fi sănătoşi tot anul.

Recomandări

Milionarul Dorel Tamaș, urmărit internațional timp de 13 ani, a scăpat de închisoare prin prescriere. Unde s-ar fi ascuns în acest timp

• În unele zone din țară, se aprinde o roată din paie și este lăsată să se rostogolească la vale. Rolul acestui foc este acela de a le oferi căldură morților și de a feri gospodăria de fiarele sălbatice și de boli. Tăciunii stinși erau aruncați în livadă și grădini pentru a da putere pământului să rodească.

• În jurul focului se strigă „Hai la Focul lui Sumedru” și se spune că cei care sar peste foc vor fi sănătoși tot anul.

• Un vechi obicei românesc spune că în ajun de Sf. Dumitru, tinerii care vor să se căsătorească în decursul anului care vine trebuie să sară peste flăcările focului lui Sumedru.

• La finalul serii, femeile împart covrigi, fructe, nuci și țuică. Însă cel mai așteptat moment nu este acesta, ci cel al prăbușirii bradului incinerat, care semnifică renașterea simbolică a zeului mort.

• Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarnă va fi bună, iar dacă se va culcă o oaie albă, iarnă va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este urmărirea mersului oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dimitrie. Dacă dimineață se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarnă va fi grea, dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarnă va fi ușoară

Cine a fost Sfântul Dumitru

Sfântul Dumitru este prăznuit în fiecare an pe data de 26 octombrie. După hramul Sfintei Paraschiva, zilele Sfinţilor Dumitru sunt ultima şi cea mai importantă sărbătoarea din toamnă, care, după superstiţii pastorale, marchează începutul iernii.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir sau Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, a fost un martir creştin, din veacul al III-lea, care a trăit în vremea împăraţilor Maximian şi Diocleţian, în cetatea Tesalonic și era fiul voievodului cetății Tesalonicului.

Acesta a fost botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Sfântul Dumitru era învățat de părinții lui, în cămara cea ascunsă a palatului lor, tainele sfintei credințe, milostenia către cei săraci și facerea de bine către cei ce aveau nevoie.

Sf. Dumitru a crescut cu înțelepciune și, ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții s-au stins din viață și l-au lăsat pe Sf. Dimitrie moștenitor al averii, dar și al bunului lor nume. Când Maximian împăratul a auzit de moartea voievodului Tesalonicului, l-a chemat pe Sf. Dumitru și l-a făcut voievod în locul tatălui său. A fost primit cu mare cinste de cetățeni și conducea cu multă vrednicie poporului, propovăduind pe față dreaptă credința și aducându-i pe mulți la Hristos.

Însă Maximian împăratul, când a aflat că Dimitrie este creștin, s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate în cinstea zeilor. Imediat cum Dimitrie a mărturisit că este creștin, împăratul a poruncit să fie închis în temniță, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale. Pentru acest lucru ajunge în temniță, unde îl binecuvântează pe Nestor să lupte împotriva lui Lie.

Tânărul Nestor, după ce este însemnat cu semnul sfintei cruci de Dimitrie, iese învingător din luptă cu Lie. Când Maximian află de binecuvântarea lui Dimitrie, poruncește ca acesta să fie ucis cu sulițe, iar lui Nestor să i se taie capul.

Cine a fost Sf Dimitrie cel Nou

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou sau Dimitrie Basarabov este sfântul ocrotitor al Bucureştilor şi este celebrat în fiecare an, la data de 27 octombrie. La Bucureşti, se organizează un mare pelerinaj la moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou.

Sf Dimitrie cel Nou s-a născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabovo din Bulgaria. Se crede că părinții săi erau simpli țărani, așa cum este menționat în scrierile bisericești. Tot aici se spune că a fost foarte credincios încă din copilărie, postind și rugându-se cu tărie. Așa cum se arată în Viețile Sfinților, Sf. Dimitrie cel Nou, Dimitrie cel Nou, a fost inițial păstor de vite în satul său natal.

Și-a petrecut o lungă perioadă din viață într-o peșteră din apropierea locului în care s-a născut, în post aspru, abstinență și rugăciune, complet izolat de lume. După moartea sa, moaștele sale au fost găsite de localnici în apele râului și au fost așezate în biserica din satul Basarab, iar ulterior au ajuns la biserica de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti.

Rugăciune de Sfântul Dumitru

„O, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, Izvorâtorule de mir, Sfinte Mare Mucenic Dimitrie, această rugăciune pe care ți-o aduc acum ție, te rog să o primești și să mă păzești de bolile sufletești și trupești, de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, iar cu rugăciunile tale bineprimite de Dumnezeu, ajută-mă ca, împreună cu tine, în veacul ce va să fie, să-I cântăm Lui: Aliluia!

Sfinte Dimitrie, roagă-te pentru noi! Te rog fierbinte pe Tine, Tată Ceresc, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pe Tine, Sfinte Duh, în fața Ta, Preasfântă Treime și a Maicii Preacurate, să mă ierți pentru tot ce am gresit cu gândul, cu vorba sau cu fapta, cu știința sau fără de știință, cu voie sau fără de voie, acum, în trecut sau altădată. Îi iert și îi binecuvântez pe toți cei ce mi-au greșit cu gândul, cu vorba sau cu fapta, cu știința sau fără de știință, cu voie sau fără de voie, acum, în trecut sau altădată. Facă-se Voia Ta, Doamne, pentru noi toți! Amin!” .
Sursă – libertateapentrufemei.ro

Sursă foto – Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News