Am fost patroană, am ajuns la munca de jos

Intr-o zi, din păcate, criza m-a lovit în plin. Aveam o mică firmă, de pe urma căreia câștigam onorabil, ceea ce mă ajuta să nu mă simt întreținuta soțului meu, și asta era o mulțumire pentru mine. Lucrurile au mers tot mai prost cu fiecare zi, numărul clienților a scăzut vertiginos și m-am văzut obligată să declar falimentul.

Mi-a părut mai rău de angajații mei decât de mine și am încercat să le dau o sumă compensatorie, pentru că eu mă simțeam, într-un fel, la adăpost. Mi-am spus că o să trăiesc o vreme pe spinarea soțului meu, dar asta numai până ce voi reuși să-mi găsesc ceva de lucru. Am scăpat însă din vedere un lucru esențial. Tocmai împlinisem 48 de ani, o vârstă cam prea înaintată ca să mai poți găsi de lucru în ziua de azi, când există atâția tineri care își caută loc de muncă și cărora li se acordă prioritate. Nu mă încânta deloc gândul că aș putea ajunge să trăiesc din banii soțului meu, fiindcă n-am suportat niciodată ideea de a nu-mi câștiga singură existența. Emil însă a avut grijă să mă scutească de această neplăcere. Într-o seară, ne-a chemat pe mine și pe Manuela, fiica noastră, care locuia mai mult la iubitul ei, în living și ne-a anunțat că a depus actele de divorț.

Recomandări

Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei

— știi și tu la fel de bine ca mine că nu mai are rost să ne prefacem că suntem un cuplu. Din fericire pentru mine, am cunoscut o femeie de care m-am îndrăgostit, probabil că e ultima mea șansă, așa că n-am de gând s-o ratez. Imi pare rău că fac asta într-un moment neplăcut pentru tine, dar n-am încotro, prietena mea așteaptă un copil și vreau să-mi fac datoria. Poți să rămâi să stai aici, e spațiu destul, sau, dacă nu, o să-ți dau o sumă de bani, să-ți poți cumpăra o locuință. Am vorbit deja cu Manu, ea vrea să rămână aici, cel puțin cu numele, pentru că, de fapt, stă oricum la iubitul ei. In curând împlinește 18 ani, așa că e liberă să facă ce vrea. Tu decizi cum e mai bine pentru tine. Divorțul e o formalitate în ziua de azi, se termină foarte repede, iar eu vreau să mă recăsătoresc imediat.

N-aș putea spune că gestul lui Emil era neașteptat, doar mă gândisem și eu la divorț. Picase însă, exact cum a spus și el, într-un moment nepotrivit pentru mine. „Asta e – mi-am spus -, un necaz nu vine niciodată singur, o să mă descurc eu cumva.” Am refuzat să locuiesc mai departe acolo, doar nu era să le țin lumânarea lui Emil și noii lui soții, și eventual să mă ocup de odrasla lor, în chip de bonă, eram prea mândră să accept mila lui și nici bani de la el n-am vrut să primesc. Casa era a lui, acesta era adevărul.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Nici alegerea Manuelei nu m-a mirat, noi n-am fost niciodată prea apropiate, așa cum trebuie să fie o mamă cu fiica ei. Singurul bun mobil din „averea familiei” era mașina, un jeep pe care mi-l cumpărasem din Statele Unite la jumătate de preț, pentru că restul îl plătiseră colaboratorii mei de acolo. Era un fel de cadou din partea lor. Mi-am adunat câteva lucruri, mi-am luat la revedere, m-am urcat în mașină și am plecat.

Habar n-aveam încotro s-o apuc. Sunt o ființă orgolioasă și detest să mi se plângă de milă. Aș fi avut la cine să mă duc, dar nu eram încă pregătită să-mi spun povestea. Era seara târziu, dar afară era plăcut, pentru că vara era pe terminate, iar temperatura era agreabilă la ora aceea. Mi-am lăsat spătarul de la un scaun pe spate și mi-am petrecut prima noapte în mașină. Trebuie să recunosc că a fost o experiență absolut inedită. Dimineață, m-am spălat pe dinți cu apă minerală și m-am dus la cafeneaua unde îmi beam cafeaua în fiecare dimineață de ani de zile. Tot personalul mă știa, așa că nu m-am jenat să mă duc să folosesc baia. Aveau în spate amenajat un duș, și acolo m-am spălat multă vreme după aceea. Ei au fost primii cărora a trebuit să le spun ce mi s-a întâmplat. S-au oferit să mă găzduiască acolo, aveau o încăpere unde-și țineau tot felul de lucruri și aveau și o canapea, numai bună să dorm pe ea. I-am refuzat, dar i-am rugat, în schimb, să mă lase să-mi parchez mașina în curtea lor, să nu mă trezesc că mă ia Poliția la întrebări.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Am avut mare noroc până la urmă cu mașina mea, pentru că era destul de mare cât să pot dormi confortabil în ea. Dușul și micul dejun le aveam asigurate la amicii mei, cu restul trebuia să mă descurc. Am pornit să-mi caut de lucru. Am uitat să vă spun că aveam și un laptop, prin urmare am navigat în căutarea unui loc de muncă. Mai toți angajatorii care aveau posturi disponibile aminteau, ca din întâmplare, că firma are „o echipă tânără și entuziastă”, ceea ce dădea lesne de înțeles că nu aveau nevoie de oameni trecuți de 30 de ani. Singurele oferte pentru o femeie ca mine erau de cameriste în hoteluri sau de îngrijitoare în diferite instituții, adică femei de serviciu. M-am prezentat la un hotel situat aproape de „reședința” mea, am făcut toate eforturile să par cât mai tânără și mai îngrijită, iar după un interviu extrem de amplu și de lungă durată, de parcă m-ar fi angajat pe post de director, am fost angajată. Lucram în trei schimburi și aveam o mulțime de sarcini. șefa mea era o fătucă de vreo 28 de ani, foarte scorțoasă, despre care celelalte cameriste mi-au spus că era amanta patronului, așa că trebuia să am grijă cum mă port cu ea.

Viața mea părea să fi intrat pe un alt făgaș, nu mă simțeam înjosită sau umilită pentru că trebuia să fac curat în camere după tot felul de clienți, să spăl WC-uri sau să schimb așternuturi. M-am obișnuit să mai accept și câte un bacșiș de la clienții care stăteau mai mult în hotel și îmi cereau anumite lucruri, de câteva ori am fost și ciupită de fund, iar într-o seară, un client m-a întrebat dacă nu vreau să-mi petrec noaptea cu el, pentru că va fi extrem de generos. Prima dată l-am refuzat, dar după un timp ne-am împrietenit și m-am culcat cu el din proprie inițiativă. Dorin stătea de multă vreme în hotel și nu avea de gând să plece prea curând, pentru că avea în desfășurare un contract în oraș, iar de reușita lui depindea soarta firmei lui. Așa se face că unele nopți le-am petrecut în hotel și, în plus, pentru că eram angajata lor, puteam folosi piscina și sala de fitness, după o anumită oră, când nu mai erau clienții acolo. Colegele mele m-au dus la una dintre coafezele din incinta hotelului și au pus-o să mă tundă, pentru că, având părul ondulat, uneori, când dormeam în mașină, dimineața arătam de speriat.

Colegele mele erau de toate vârstele și au ținut morțiș să le spun povestea mea. Cumva se prinseseră ele că nu eram de teapa lor și că fusesem cineva cu câtva timp înainte. Le-am făcut pe plac într-o seară, când ne-am adunat s-o sărbătorim pe una dintre noi, care împlinea 25 de ani și urma să se mărite peste o lună. Mariana era în culmea fericirii. După cum spunea, pusese mâna pe un om foarte bun și cu bani, și îi era tare teamă ca nu cumva să-l piardă.

— După ce mă mărit, vă spun adio, îmi pare rău! Am să fiu o doamnă, de ce să mai spăl WC-uri după cine știe ce nesimțiți?

— Eu zic să te gândești bine, i-am spus, uite ce am pățit eu, nu se știe niciodată cum evoluează lucrurile. Am înțeles că bărbatul cu care te măriți a mai fost însurat și are copii. Dacă într-o bună zi se întoarce la nevastă? La asta te-ai gândit?

— îi fac și eu copii, fii fără grijă! Nu mă las eu așa ușor călcată în picioare…

Mariana s-a măritat, ne-a invitat pe toate la nuntă, iar acolo pe cine credeți că am avut surpriza să-l întâlnesc? Da, cred că ați ghicit, pe fostul meu soț cu actuala lui soție și cu copilul lor. Fiica noastră era cu ei. Am încercat să-l evit cât am putut, numai că, la un moment dat, m-a văzut și a venit la mine.

— Mă bucur să te văd! Ce mai faci? Nu mai avem nicio veste de la tine de luni de zile. Manuela era îngrijorată.

— Fii serios, Emile! Nici nu-i pasă de mine! Nu trebuie să fii amabil.

— Cum îți merge?

— Mulțumesc, bine, mă descurc.

— ți-ai găsit de lucru? Ești mulțumită? Unde lucrezi? Sper că n-ai acceptat te-miri-ce ofertă. Ai putea să lucrezi la mine la firmă, dar știu că nu vrei să îmi fii datoare. Totuși, mai gândește-te!

și s-a retras înainte să-i răspund la vreuna din întrebări. De altfel, cred că nici nu-l interesau răspunsurile mele. încercase doar să fie politicos.

— Ăsta a fost soțul tău? Măiculiță! înseamnă că ai fost o doamnă. Cum de poți munci alături de noi, adică la munca de jos? m-a întrebat Anca, o colegă.

— Tot muncă e și asta și trebuie s-o facă cineva.

Anca a continuat să se mire, de parcă nici nu mă auzise.

— Trebuie c-ați avut o casă pricopsită, nu-i așa? și mobilă pe comandă, nu?

— Da, Anca, așa e, dar toate au fost și sunt și acum ale lui. Banii mei, deși am muncit cot la cot, nu s-au văzut, au intrat în mâncare, haine, tot felul de prostii, s-au dus pe apa sâmbetei, așa că tot ce mi-a rămas e mașina cumpărată din banii mei. ți-am spus povestea, ai uitat?

Uneori, mă oboseau bârfa și discuțiile lor despre bărbați, despre sex, despre tot felul de fleacuri, și atunci mă retrăgeam în camera lui Dorin. Beam ceva, făceam dragoste, stăteam de vorbă și, după cum aveam chef, ori rămâneam cu el, ori mă duceam să dorm în mașină. Nu-l întrebasem nimic despre viața lui personală și nici el nu-mi pusese niciun fel de întrebări. Ne simțeam bine împreună, iar restul nu conta.

Peste iarnă, a fost mai dificil să dorm în mașină, așa că am profitat de ospitalitatea lui. Am avut parte și de un eveniment nedorit, hazliu, până la urmă. Soția lui a vrut să-i facă o surpriză și a bătut la ușa lui într-o seară când eu eram acolo. N-o să vă vină să credeți, dar am escaladat balconul și am intrat în camera vecină, noroc că era goală, și camerista de serviciu lăsase ușa deschisă, să se aerisească, altfel făceam țurțuri afară. N-am discutat nimic despre seara aceea, mai ales că soția lui a plecat a doua zi. Nu l-am întrebat nimic, iar el nu mi-a dat nicio explicație.

Într-o zi, m-a chemat șefa noastră, fetișoara despre care v-am vorbit. M-am temut să nu cumva să fi aflat de relația mea cu Dorin. Dar nu era vorba despre asta.

— Am aflat că aveți facultate. Nu e păcat să munciți cot la cot cu fetele care n-au școală? Patronul s-a gândit să vă angajeze pe alt post, avem nevoie de o contabilă, cea veche s-a cam înfruptat din banii de care trebuia să aibă grijă. Ce ziceți? Am mai auzit și că nu aveți o locuință stabilă, așa că i-am propus șefului să vă lase să locuiți într-una din camerele de serviciu ale hotelului. Vă convine?

Dacă-mi convenea? Ce întrebare! Cum să nu-mi convină? Până la urmă, s-a dovedit că am avut noroc cu gura slobodă a colegelor mele. Dacă nu erau ele să ducă vorba mai departe, aș fi dormit și acum în mașină. Am rămas prietene, și acum le invit în fiecare lună să le cinstesc, ori la mine în cameră, ori la restaurant, unde vor ele. Femeile astea, oricât de modeste sunt ele, au avut grijă de mine și m-au primit în mijlocul lor, ceea ce în lumea din care venisem eu nu se prea obișnuiește. Le sunt foarte recunoscătoare pentru că m-au conside-rat una de-a lor. Am pus o vorbă bună să le mai mărească puțintel lefurile și să le plătească mai mult tura de noapte. Pentru că era mulțumit de serviciile mele, patronul m-a ascultat.

Relația mea cu Dorin a continuat până într-o bună zi, când m-a anunțat că trebuie să se întoarcă acasă.

— Aș mai veni din când în când să te văd. Ai vrea să vin? Sau ai prefera să te las în pace?

— Habar n-am. Cum crezi tu. Pe mine mă găsești aici, nu plec nicăieri. Dacă îți face plăcere să vii, ești bine-venit!

A continuat să vină cam o dată la două săptămâni. și făceam același lucru ca până atunci, fără să ne punem întrebări și fără să avem pretenții unul de la altul. Pentru doi oameni ca noi, o relație simplă, fără promisiuni, era cea mai indicată. Cam la doi ani după divorț, a venit să mă vadă și fiica mea. M-am bucurat s-o văd. M-a anunțat că se mărită și pleacă pentru totdeauna în Statele Unite. Am strâns-o în brațe și i-am urat noroc și fericire.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News