ComenteazăDacă România își serbează anul acesta centenarul, același lucru îl fac și urmașii lui Radu Beligan, de la a cărui naștere (14 decembrie 1918) au trecut 100 de ani.
A fost bucurie mare în familia telegrafistului și șefului de gară Nicolae Beligan pe vremea aceea. Soția sa, Eufrosina, născută Moscopol, dădea naștere unui băiat care avea să facă istorie pe scena artistică din țara noastră.
Bunica micuțului Radu, Ecaterina Beligan, care era măritată cu preotul Adam Beligan, era verișoară primară cu Ion Creangă. Practic, actorul a fost nepot al marelui scriitor român!
Casa din satul Galbeni, comuna Filipești, în care a copilărit Radu Beligan, arată altfel astăzi, după mai bine de un veac de la așezarea primelor cărămizi. Aflată pe marginea căii ferate, acolo unde tatăl actorului de fapt și muncea, construcția nu mai amintește prin nimic de istoria încărcată a acelor vremuri și de viața tânărului Beligan.
În schimb, anul acesta, în Filipești a fost deschis un punct muzeistic în incinta Casei de Cultură „Radu Beligan”, amintind de faptul că reprezentantul cel mai cunoscut al urbei s-a născut și a locuit o perioadă în această comună băcăuană. De altfel, într-o vreme s-a și discutat despre faptul că numele Beligan este o anagramă a numelui satului Galbeni, însă acest lucru putea fi la fel de ușor doar o întâmplare.
Prima „atestare” a imaginii lui Radu Beligan datează încă de la primii ani ai acestuia, un instantaneu inedit reprezentându-l pe viitorul actor în compania unui prieten. Cei doi apar într-o fotografie stând pe niște scări acoperite de un covoraș, îmbrăcați modest, dar îngrijiți și curați.
O altă imagine îl prezintă pe tânărul Beligan în pragul bacalaureatului, apoi apare într-o imagine care a fost pusă pe livretul său militar, în aceasta actorul fiind reprezentat deja purtând ochelari de vedere. Este foarte evidentă și asemănarea cu tatăl său, Nicolae.
A intrat în Cartea Recordurilor în 2013
Grec la origine, pe linie maternă, Radu Beligan a intrat în Cartea Recordurilor, în anul 2013, ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. Până la moartea sa, în iulie 2016, a interpretat numeroase roluri în teatru, film și televiziune, a regizat 7 piese, printre care „Egoistul” de Jean Anouilh, „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale sau „Sălbaticii” de Serghei Mihailovici Mihalkov, a scris 4 cărți și a predat la Institutul de Teatru și Film (azi, UNATC), între anii 1950-1965. A condus Teatrul de Comedie din București din 1961 până în 1969, când a devenit directorul Teatrului Național București, post ocupat până în 1990.
Că a ocupat funcții pe vremea lui Ceaușescu s-a datorat faptului că a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (din 1969 până la Revoluție) și deputat în Marea Adunare Națională (1961-1975).
Distincțiile primite după 89 i-au fost acordate însă strict pe merit, pentru că talentul său actoriesc nu poate fi negat. În 2003 a devenit Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, în 2004 a devenit membru de onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei, iar în 2013, principesa Margareta i-a acordat, în numele regelui Mihai, decorația regală „Nihil Sine Deo”.
Vineri, 14 decembrie, la fix 100 de ani de la nașterea marelui artist, Banca Națională a României a lansat o monedă de argint cu chipul actorului. Aceasta are valoarea de 10 lei, dar prețul de achiziție este de 375 de lei.
Imagini din colecția Anamaria Beligan