ComenteazăÎn România, cartea este disponibilă atât în format clasic, publicată de Editura Nemira, cât și în format digital. Există și o versiune audio, în lectura actorului Alexandru Unguru, disponibilă pe platforma AudioTribe.ro.
În „Rezervă”, prințul Harry, 38 de ani, vorbește despre cum i-a schimbat copilăria moartea mamei sale, prințesa Diana, dar și despre adolescența tumultuoasă și dificultățile pe care le-a avut în a‑și gestiona furia și singurătatea.
El face dezvăluiri și despre cei zece ani petrecuți în Armata Britanică și cele două misiuni în Afganistan, unde spune că a ucis 25 de talibani, fapt ce a atras furia acestora din urmă, care au cerut să fie pedepsit.
Prințul vorbește și despre relația cu soția sa, actrița americană Meghan Markle, și dificultățile întâmpinate în cadrul familiei regale britanice, fiind deosebit de critic la adresa fratelui său, prințul William, tatălui său, regele Charles, și soției acestuia, Camilla.
Mărul discordiei dintre Kate și Meghan
Vă prezentăm un fragment în exclusivitate din „Rezervă”, despre o situație dezbătută în detaliu de presa tabloidă din întreaga lume: a făcut-o sau nu Meghan să plângă pe Kate și care a fost motivul.
„Willy și Kate ne-au invitat la un ceai. Pentru a lămuri lucrurile. Iunie 2018.
Ne-am dus într-o după-amiază târzie. Meg a făcut ochii mari când a trecut pragul casei și a traversat sala de la intrare, apoi un coridor până în biroul lor. «Oho!», s-a minunat Meg de mai multe ori. Tapetul, mulajul coroanei, cărțile aranjate pe culori pe rafturile din lemn de nuc, arta neprețuită. Superb. Ca într-un muzeu. Și le-am spus amândoi asta.
Le-am făcut o mulțime de complimente cu ocazia renovării, deși ne gândeam jenați la lămpile noastre IKEA, la canapeaua pe care tocmai o cumpăraserăm la reducere de pe sofa.com, cu cardul lui Meg.
(…) Meg a sesizat tensiunea creată între noi patru și s-a gândit că se datorează zilelor de început, când ea a intrat în familia noastră – o neînțelegere ce aproape că trecuse fără a fi observată. Kate crezuse că Meg dorește datele de contact ale creatorilor ei de modă. Însă Meg avea designerii ei. Să fi pornit atunci cu stângul? Apoi, a adăugat Meg, totul a căpătat proporții odată cu nunta și blestematele alea de rochii pentru domnișoarele de onoare.
Dar s-a dovedit că erau multe altele… despre care noi habar n-aveam. Totuși, pentru eventualitatea în care Willy și Kate erau supărați pe noi, ne-am cerut scuze. La rândul nostru, le-am spus că n-am fost prea încântați când am văzut că au făcut schimbări în legătură cu amplasarea locurilor la masă și s-au așezat în altă parte decât fusese stabilit. (…)
Aveam senzația că toate aceste încercări de a lămuri situația nu duc la nimic bun. Nu ajungeam nicăieri. Kate a privit pe fereastră, la grădină, strângând atât de tare marginile husei din piele a canapelei, încât degetele i se albiseră, apoi a spus că îi datoram niște scuze.
– Pentru ce?, a întrebat Meg.
– Mi-ai rănit sentimentele, Meghan.
– Când? Te rog, amintește-mi.
– Când ți-am spus că nu-mi aduc aminte ceva, iar tu ai zis că e din cauza hormonilor.
– La ce te referi?
Kate a pomenit despre o convorbire telefonică în care discutaseră despre programarea repetițiilor pentru nuntă.
– A, da, îmi amintesc!, a spus Meg. Nu-ți aduceai aminte ceva, iar eu ți-am spus că nu e mare scofală, că e de la «creierul de bebeluș». Pentru că tocmai născuseși. Era de la hormoni.
Kate a făcut ochii mari.
– Da. Ai vorbit despre hormonii mei. Nu eram suficient de apropiate încât să vorbim despre hormonii mei!
A fost rândul lui Meg să facă ochii mari. Părea sincer nedumerită.
– Îmi pare rău că am discutat despre hormonii tăi. Așa discut eu cu prietenele mele.
Willy a îndreptat degetul spre Meg.
– Așa ceva este nepoliticos, Meghan. E ceva ce în Marea Britanie nu se face!
– Te rog frumos să nu mă mai ameninți cu degetul!
Oare toate astea se întâmplau cu adevărat? La asta se ajunsese? Să țipe unul la altul pentru niște locuri inversate la nuntă și pentru hormoni? Meg a spus că niciodată nu a făcut ceva cu intenția de a o răni pe Kate, iar dacă a făcut-o, o roagă pe Kate să îi spună, pentru a nu mai repeta greșeala.
Ne-am îmbrățișat cu toții. Oarecum. Apoi am spus că e timpul să plecăm.
(…)
Am organizat o nouă întâlnire cu Willy și Kate. De data aceasta, pe terenul nostru. 10 decembrie. Dimineața devreme.
Ne-am adunat în anexa din fața casei, iar de data aceasta am trecut peste conversațiile de complezență. Kate a intrat direct în subiect și a spus că știe foarte bine că poveștile din ziare despre cum Meg o făcuse să plângă sunt false.
– Meghan, știu că eu sunt cea care te-a făcut să plângi.
Am răsuflat ușurat. «Un început excelent», mi-am spus. Meg a apreciat scuzele, dar a dorit să știe de ce ziarele scriseseră așa ceva și de ce nimeni nu le-a dezmințit. Cu alte cuvinte:
– De ce biroul vostru de presă nu mă apără? De ce nu i-au dat un telefon acelei femei dezgustătoare care a scris articolul ca să-i ceară să retracteze cele spuse?
Kate, tulburată, nu a răspuns, iar Willy a intervenit cu niște eschivări chipurile de susținere, însă eu deja știam adevărul. Nimeni de la Palat nu o putea apela pe acea ziaristă, deoarece asta ar fi invitat la replica inevitabilă: «Dacă povestea e falsă, atunci care este cea reală?». Ce s-a întâmplat cu adevărat între cele două ducese? Iar această ușă nu trebuia deschisă, deoarece ar fi însemnat o pată pe obrazul viitoarei regine. Întotdeauna monarhia trebuie protejată, cu orice preț.
Am trecut de la întrebarea ce e de făcut cu această poveste la cea despre sursa ei. Cine ar fi putut dezvălui așa ceva? De unde se produsese scurgerea de informații? Cine a făcut-o? Am întors problema pe toate fețele. Lista suspecților s-a micșorat aproape de dispariție.
Într-un final, Willy s-a lăsat pe spătar și a recunoscut că, hm, cât noi eram plecați în turneu în Australia, el și Kate au fost invitați la cină de tata și Camilla… și, vai, a zis el jenat, a lăsat să-i scape faptul că între cele două cupluri existase o mică ciondăneală…
Mi-am acoperit fața cu palma. Meg a împietrit. S-a lăsat o tăcere apăsătoare. Deci acum știam. I-am spus lui Willy: «Tu, dintre toți oamenii, ar fi trebuit să știi…». El a dat din cap. Știa.
Liniște deplină. Era timpul ca ei să plece”.