Descoperă lucruri interesante și curiozități despre gibon:
Cuprins:
Cum arată gibonul
Gibonul este o primată din familia Hylobatidae și reprezintă 20 de specii din pădurile tropicale din Asia de Sud-Est. Gibonii, ca și marile primte – gorile, urangutani, cimpanzei – au o construcție asemănătoare omului. Totuși, gibonii par să nu aibă abilități cognitive mai înalte și conștiință de sine.
Toți gibonii sunt fără coadă, iar blana lor lungă variază de la crem la maro și chiar la negru. Mulți au semne albe pe fețe, mâini și picioare.
De asemenea, ei diferă de marile primate prin faptul că au brațe mai lungi, păr dens și o conformație specifică a gâtului ce îi permite amplificarea sunetului. Vocile gibonilor sunt puternice, au un ton muzical și se aud pe distanțe lungi. Cea mai importantă vocalizare este „marele apel”, de obicei un duet în care femela conduce și masculul se alătură cu note mai puțin complexe, folosite ca marker teritorial de ambele sexe. Diferitele specii de giboni pot fi împărțite în patru genuri: Hoolock, Hylobates, Nomascus și Symphalangus. Datele moleculare indică faptul că cele patru grupuri sunt la fel de diferite unele de altele precum sunt cimpanzeii de oameni.
Majoritatea speciilor de gibon au aproximativ 40–65 cm lungimea capului și a corpului, dar siamag -Symphalangus syndactylus poate crește până la 90 cm. Speciile mai mici cântăresc aproximativ 5,5 kg; altele, cum ar fi gibonul concolor, cântăresc aproximativ 7,5 kg. Femela siamang cântărește 10,5 kg iar masculul 12 kg. Siamang este singurul gibon cu o diferență semnificativă de dimensiune între sexe.
Unde trăiește gibonul
Aceste mamifere acrobatice, endemice pădurilor dense din sudul Asiei, sunt perfect adaptate la viața din copaci și coboară rar la pământ. Gibonii au mâini puternice, în formă de cârlig, pentru a prinde ramurile, brațe uriașe și picioare lungi și puternice pentru a propulsa. Articulațiile umerilor lor sunt chiar adaptate special pentru a permite o gamă mai mare de mișcare atunci când se balansează.
Gibonii trăiesc în pădurile pluviale tropicale și subtropicale, din Bangladeshul de Est și India de Nord-Est până în China de Sud și Indonezia, inclusiv insulele Sumatra, Java și Borneo.
- Descoperă cele mai interesante specii de animale sălbatice din România
Ce mănâncă gibonul
Gibonii iubesc copacii fructiferi abundenți din zona tropicală și sunt în mod special pasionați de smochine. Ocazional își vor completa dieta cu frunze și insecte.
Dieta gibonilor este de aproximativ 60% compusă din fructe, dar consumă și crenguțe, frunze, insecte, flori și ocazional ouă de păsări. Chiar și când stau nemișcați, atârnă în copaci folosind un braț sau ambele. Mănâncă, se odihnesc, se joacă, se îngrijesc și chiar se împerechează în timp ce stau atârnați.
Curiozități despre gibon
- Gibonii sunt monogami, o trăsătură rară în rândul primatelor, și trăiesc în grupuri familiale formate dintr-o pereche de adulți și puii lor tineri. Familia va marca un teritoriu și îl va apăra folosind apeluri puternice, care pot răsuna pe kilometri întregi prin pădure. Perechile împerecheate și chiar familiile întregi vor cânta împreună cântece lungi și complexe. Unele specii au adaptat chiar pungi mari la nivelul gâtului pentru a-și amplifica apelurile.
- Studiile arată că gibbonii folosesc fără efort aceleași tehnici precum cântăreții profesioniști de operă atunci când strigă la alte animale.
- Cântecele gibonilor sunt crescendo de până la șapte sunete cum ar fi „wa”, „hoo” și „waoo.” Oamenii de știință au descoperit că, în timp ce gibonii au folosit aceleași note în toate melodiile lor, au aranjat aceste note diferit pentru duete și cele pentru alarmarea prădătorilor .Este prima dată când o astfel de comunicare a fost confirmată la primate libere.Descoperirea ar putea avea implicații pentru dezvoltarea limbajului uman.
- Gibonii sunt printre cele mai amenințate primate de pe Pământ. Habitatul lor dispare într-un ritm rapid și sunt adesea capturați și vânduți ca animale de companie sau uciși pentru utilizare în medicamentele tradiționale. Multe specii de gibon sunt listate ca fiind pe cale de dispariție sau în pericol critic.