ComenteazăCuprins:
Această grădină mitică este văzută ca un loc al perfecțiunii și fericirii, unde natura era în deplină armonie, iar oamenii trăiau în comuniune directă cu Domnul. Locul unde s-ar fi aflat Grădina Edenului este una dintre tainele rămase nedesluşite nici până în ziua de azi despre care aflăm din Biblie. De altfel, în ciuda numeroaselor teorii și cercetări, locul exact al Grădinii Edenului rămâne încă un mister.
Ce este Grădina Edenului
Grădina Edenului (n.n. – în ebraică גַּן עֵדֶן, Gan Eden; în arabă: جنة عدن, Jannat ‘Adn) este paradisul pământesc fără de păcat creat de Dumnezeu în est, în Eden, pentru a fi locuit de primul bărbat, Adam și de prima femeie, Eva, se arată în Biblie Geneza 2:4b-3:24. Adam a fost primul om creat de Dumnezeu după chipul Său.
După ce a văzut singurătatea lui Adam ca „nefiind bună”, Dumnezeu i-a provocat acestuia un somn adânc și a creat-o pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2:20-23). Dumnezeu i-a însărcinat pe Adam și Eva să aibă grijă de grădină și le-a permis să mănânce din toți pomii din grădină, cu excepția Pomului Cunoașterii Binelui și Răului.
El i-a avertizat că, în ziua în care vor mânca din acesta vor muri. De altfel, episodul crucial al căderii în păcat are loc în această grădină. Mulți cercetători numesc acest loc „Paradisul pierdut”. Unii istorici susțin că numele „Eden” derivă din termenul akkadian „edinu”, care înseamnă „câmpie”.
În tradiția biblică, autorii biblici fac adesea aluzie la această grădină ca fiind un loc luxuriant, înconjurat de pomi fructiferi, flori frumos colorate, ape curgătoare și animale sălbatice, motiv pentru care este numită și „Grădina lui Dumnezeu”, aflăm de pe site-ul World History.
Ce este Grădina Edenului în Biblie
În Grădina Edenului, Adam și Eva aveau o comuniune perfectă cu Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu i-a încredințat lui Adam îngrijirea grădinii și le-a poruncit atât lui, cât și Evei să nu mănânce din fructele Copacului Cunoașterii Binelui și Răului. Dar, Eva a fost zeflemisită de un șarpe viclean cu privire la abținerea din a mânca din acest copac. Ea îi spune șarpelui că, dacă va atinge fructele, ea va muri. Șarpele, simbol al ispitei, îi răspunde că nu va muri și că în schimb ea și Adam vor fi „asemenea zeilor, cunoscând binele și răul”.
Astfel, o convinge să mănânce din măr, iar ea îi dă și lui Adam să muște. Acesta este momentul în care cei doi devin conștienți, de „cunoașterea binelui și a răului”, evidențiată de conștientizarea goliciunii lor. Dumnezeu i-a găsit, i-a mustrat și i-a judecat pentru neascultare și pentru că au încălcat porunca divină. Ca rezultat, ochii lor se deschid și devin conștienți de propria nuditate.
Adam și Eva au fost alungați pentru totdeauna din Paradis, iar Dumnezeu a plasat la intrarea grădinii heruvimi și o sabie învârtitoare pentru a păzi calea către Pomul Vieții. Starea fizică a celor doi s-a schimbat deoarece ei mâncaseră din fructul interzis și, aşa cum avertizase Dumnezeu, ei au devenit muritori. În plus, ei şi copiii lor aveau să aibă parte de boli, dureri şi moarte fizică. Atunci când Adam și Eva au auzit vocea Domnului, ei „s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu”. Erau morți din punct de vedere spiritual, ceea ce însemna că ei şi copiii lor nu puteau fi în prezenţa lui Dumnezeu şi nu puteau vorbi direct cu El, potrivit IFL Science.
Unde s-ar fi aflat Grădina Edenului
În ceea ce privește locația grădinii, aceasta este descrisă în Geneza 2:10-14 astfel: „Și un râu a ieșit din Eden pentru a uda grădina; și de acolo s-a despărțit și a devenit patru capete. Numele celui dintâi este Pison; acesta este cel care înconjoară toată țara Havila, unde este aur; și aurul din țara aceea este bun; acolo există bedeliu și piatra de onix. Și numele celui de-al doilea râu este Ghihon; acesta este cel care șerpuiește prin toată țara lui Cuș. Și numele celui de-al treilea râu este Tigru (Hiddekel); acesta este cel care merge spre răsărit de Assur. Și al patrulea râu este Eufrat”.
Cheia aici este faptul că era localizat acolo unde se întâlnesc patru râuri. Astăzi se știu două dintre aceste râuri, Tigru și Eufrat, care izvorăsc din Turcia și curg prin Siria și Irak înainte de a se vărsa în Golful Persic. Cu toate acestea, nu este clar la ce se referă numele Pison și Ghihon.
De-a lungul secolelor, unii teologi au speculat pe marginea ideei că acestea s-ar putea referi la fluviul Gange din India și la fluviul Nil din Egipt, deși alții au observat că aceasta ar implica o mare parte a Pământului, se precizează pe site-ul Bible Study Tools.
Grădina Edenului, inspirată de Iran și Irak
John Calvin, un teolog din secolul al XVI-lea, cunoscut pentru rolul pe care l-a avut în Reforma protestantă, a scris: „Mulți cred că Pison și Ghihon sunt Gangele și Nilul; eroarea acestor oameni este, însă, infirmată de distanța care există între aceste râuri. Nu lipsesc oamenii care zboară chiar și până la Dunăre; este ca și cum, într-adevăr, locuința unui singur om s-ar fi întins din partea cea mai îndepărtată a Asiei până la extremitatea Europei”.
Cu toate acestea, pe baza mențiunii referitoare la Tigru și la Eufrat, se poate presupune că Grădina Edenului s-a inspirat într-o anumită zonă din Iran și Irak, acolo unde cele două râuri se întâlnesc în apropiere de Golful Persic. La granița dintre cele două țări există un râu denumit Shatt Al-Arab, care se formează la confluența râurilor Eufrat și Tigru.
Africa, o posibilă locație a Grădinii Edenului
Dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă cu tentă științifică, în cazul în care vrem să credem că Grădina Edenului simbolizează originile oamenilor, atunci nu există nici o urmă de îndoială că istoricii ne-ar recomanda să ne întoarcem privirea către Africa.
Așa-numitul „Cradle of Humankind (n.n. – Leagănul Omenirii) se găsește pe teritoriul Africii de Sud, la o distanță de aproximativ 50 de kilometri nord-vest de capitala țării Johannesburg. Acest sit găzduiește cea mai mare concentrație de rămășițe ancestrale umane din întreaga lume.
Printre miile de fosile care au fost descoperite în această zonă, cercetătorii au scos la suprafață rămășițele lui Australopithecus, o specie umană timpurie, care este asemănătoare maimuțelor, a cărei vechime este estimată la aproximativ 3,4 până la 3,7 milioane de ani. Homo Sapiens-ul modern a evoluat abia în urmă cu 200.000 până la 300.000 de ani.
Grădina Edenului, pe muntele biblic Ararat?
Încă o dată, Africa a fost locul unde s-a produs această evoluție, iar oamenii moderni au apărut cel mai probabil pentru prima dată undeva în regiunea Etiopiei de astăzi. Însă, dovezile din partea comunității științifice împinge locația Grădinii Edenului și mai spre sud.
Astfel, în anul 2019, s-a relatat pe scară largă despre faptul că Grădina lui Dumnezeu, simbolică sau nu, s-ar fi aflat în Botswana cu sute de mii de ani în urmă, potrivit unui studiu publicat în revista Nature, citat de site-ul All That is Interesting. Nu în ultimul rând, unii istorici susțin ipoteza potrivit căreia grădina ar fi fost în Armenia deoarece localizarea muntelui biblic Ararat a fost transferată definitiv de la muntele situat în Mesopotamia superioară la muntele Masis, în inima teritoriului istoric armean. Totuși, rămâne de văzut dacă aceste situri au fost odată locul unui paradis în care cândva s-au întâlnit patru râuri, așa cum se menționează în Cartea Genezei.
Americanii au și ei propriile teorii
De-a lungul secolelor, au apărut numeroase ipoteze cu privire la locul unde s-ar fi aflat Grădina Edenului. Cu toate acestea, mai multe grupuri susțin ideea că grădina ar fi existat, de fapt, departe de locațiile teoretic acceptate, așa cum este Mesopotamia. Spre exemplu, cea mai faimoasă teorie alternativă aparține Bisericii lui Iisus Hristos și a Sfinților din Zilele din Urmă.
Potrivit Fox 2 Now, biserica, formată la New York în 1830, a adoptat poziția conform căreia Grădina Edenului era situată în apropiere de orașului Independence din statul american Missouri și că, după alungarea lor, Adam și Eva s-a fi mutat în comitatul Daviess din același stat, la aproximativ 110 kilometri distanță. Membrii bisericii ar fi încercat să se stabilească în regiune în anii 1830, însă tensiunile cu alți coloniști i-au împins în cele din urmă în afara statului, dar nu înainte ca Joseph Smith, liderul acestei mișcări religioase, să declare că țara va fi viitorul loc de adunare al celor drepți la sfârșitul lumii.
În același timp, la începutul secolului al XX-lea, Muzeul Panacea a anunțat că membrii Societății Panacea din Bedford (Anglia) credeau că Grădina Edenului se afla exact acolo și că orașul fusese construit deasupra ei.
Câteva decenii mai târziu, predicatorul Elvy E. Callaway susținea ipoteza că Grădina Edenului s-ar afla în Florida, de-a lungul râului Apalachicola, transformând pentru putin timp zona într-o atracție turistică. Până și Cristofor Columb credea că a descoperit Grădina Edenului la cea de-a treia sa expediție în America, atunci când a ajuns pe coasta Venezuelei.
Foto: Shutterstock.com