Habar am sau habar n-am – cum se scrie corect?

Ce înseamnă ”habar”

Potrivit Dicționarului Explicativ al limbii Române, cuvântul habar poate avea mai multe înțelesuri.

A nu avea habar poate însemna a nu ști nimic, a nu avea nicio idee despre ceva.
A nu avea habar poate însemna de asemenea și a nu-și face griji, a nu-i păsa de ceva.
În anumite regiuni se folosește expresia cum (ți-)e habarul? care înseamnă cum îți merge sau care este situația, arată dex.ro.

Așadar, cuvântul „habar” este un termen din limba română care este folosit pentru a exprima lipsa de cunoștințe sau înțelegere a unei persoane într-o anumită situație sau în legătură cu un anumit subiect. Când cineva spune că „nu am habar”, sau ”habar n-am” înseamnă că nu are nicio idee sau informație despre subiectul discutat. Sau, la modul pozitiv, poate fi exact invers, adică a avea habar, a ști, a cunoaște, a deține informații despre ceva sau cineva.

De unde provine cuvântul habar

Este posibil ca acest termen să fi fost preluat în limba română într-un context mai larg și să fi dobândit în timp sensul de „informație” sau „cunoștință”, adică ceva ce poate fi oferit cuiva pentru a-i câștiga favorul sau pentru a obține un beneficiu. Cel mai probabil, cuvântul provine din limba turcă, având forma inițială „haber”, care înseamnă veste sau informație.

Recomandări

Procesul de 9 miliarde de euro dintre foști angajați ai Petrom și Guvernul României, care ar putea secătui bugetul țării

Este important de menționat că termenul „habar” a evoluat semnificativ de-a lungul timpului și a dobândit un sens mai general decât simpla lipsă de cunoștințe. Cuvântul este utilizat într-un mod uzual în vorbirea curentă pentru a exprima lipsa de cunoștințe sau pentru a sublinia faptul că cineva nu știe sau nu înțelege un anumit subiect sau situație.

Habar am sau habar n-am?

În concluzie, termenul poate fi folosit în ambele variante. Se poate spune habar n-am atunci când nu știm despre ceva sau cineva sau putem folosi am habar, atunci când avem informații sau cunoștințe despre un anume subiect sau persoană.

Exemple

• Ei bine, habar n-am ce s-a întâmplat.
• Nu știu cum să repar mașina, habar n-am de mecanică
• Am o problemă la școală pe care habar n-am cum să o rezolv.
• Trebuie să asamblez acest dulap nou, dar habar n-am unde sunt instrucțiunile.
• Vreau să gătesc ceva special pentru cină, dar habar n-am ce rețetă să aleg.

• Prietena mea este expertă în arta culinară, așa că am habar cum să gătesc mâncăruri delicioase acum.
• Când vine vorba de istorie, am habar, este, de fapt, una dintre pasiunile mele.
• Sigur că am habar cum să rezolv această problemă de matematică, am învățat deja această lecție.

Recomandări

Ce poate face Iohannis pentru România

Este adevărat că forma habar am nu este deloc una comună în limba română și este foarte rar folosită, mai degrabă ca un joc de cuvinte.

Descoperă și ce este un regionalism.

Despre limba română

Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.

Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.

Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române.

Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă. Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române.

Recomandări

20 de persoane implicate într-un accident în Giurgiu. O femeie a murit și alte șase au fost duse la spital

În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca daco-româna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor proto-române din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI.

Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.

Urmărește-ne pe Google News