Hârciogul – lucruri mai puțin știute despre acest mic animal

Descoperă lucruri interesantte și curiozități despre hârciog:

Cum arată hârciogul

Hârciogul, specie a cărei denumire științifică este Cricetus cricetus, e un mamifer rozător, unica specie din genul Cricetus, familia Muridae.

Hârciogul este cel mai mare dintre speciile de hamster, având o lungime a corpului de 35 centimetri și o coadă de 6 centimetri. Blana sa este de culoarea maro deschis pe spate, albă în părți și neagră pe burtă. Există o paleta variată de culori, de la alb complet până la negru complet. Coada sa mică este aproape fără păr. Greutatea să este de 500 grame.

Cele două buzunare aflate în amândouă părțile gurii sunt cele în care își depozitează hrana pentru a o transporta în galeriile subterane unde hibernează.

Este considerat dăunător datorită depozitelor mari de grăunțe pe care le face. Blana sa este apreciată și era vânat pentru ea. Specia este amenințată cu dispariția.

Recomandări

Un tată și-a manipulat psihologic fiul pentru a-și demoniza mama. Bărbatul a fost condamnat la închisoare, sentință fără precedent în România

Hârciogii sunt specii importante deoarece constituie hrana, uneori indispensabilă, a multor vertebrate – reptile, păsări răpitoare, mamifere carnivore.

Unde trăiește hârciogul

Hârciogul are o arie de răspândire mare la nivel mondial, se extinde din vestul Europei până la râul Enisei , în Rusia asiatică. Cu toate acestea, micul rozător este pe lista speciilor amenințate cu dispariția, probabil cu cel mai rapid declin al populației.

Hârciogul este o specie protejată în România și Europa și este listată ca Vulnerabilă în Lista Roșie a Vertebratelor din România.

Hârciogul nu va evita zonele frecventate de oameni, făcându-și vizuina în grădini cu flori, grădini cu legume și chiar locuințe ale oamenilor.

• Descoperă lucruri interesante și despre alte animale sălbatice din România

Ce mănâncă hârciogul

Cea mai mare parte din hrană este de origine vegetală și formată din semințe, rădăcini, fructe sau părțile verzi ale unor plante ca lucerna, porumbul, varza, sfecla, grâul, rapița, păpădia, macul. Restul e constituit din insecte, anelide, moluște și rozătoare mici. Un hârciog poate consuma 200–400 kg de boabe pe an, iar pe timpul iernii are nevoie de provizii de minim 1-1,5 kg.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Proviziile adunate sunt consumate în perioada de hibernare, mai exact în episoadele de trezire. Acesta hibernează din octombrie până în martie și astfel reușește să reziste în perioada în care cantitatea de hrană este insuficientă și temperaturile sunt scăzute.

Curiozități despre hârciog

• În trecut, hârciogii erau intens vânați pentru comerțul cu blănuri, anual zeci de milioane de invidivizi fiind uciși în acest scop, însă această presiune s-a diminuat înainte de 1970 în majoritatea ariilor de răspândire a speciei.
• Hârciogul are particularitate anatomică interesantă, Sub maxilarul inferior are două formațiuni ca două pungi, sacii bucali, cu ajutorul cărora își cară proviziile în vizuină. Potrivit Societății Ornitologice Române, printre recordurile de provizii adunate se numără: 34 kg de mazăre, 65 kg de cartofi, porumb și lupin, însă aceste recorduri sunt extrem de rare, iar cantitatea medie de provizii este de 2-3 kg
• Hibernează în vizuinile săpate în terenurile cu multă iarbă. În general, vizuinile prezintă un tunel diagonal și unul sau mai multe tuneluri verticale cu diametru de 40-100 mm, în funcție de vârsta și dimensiunea individului. Vizuinile utilizate vara sunt mai superficiale, ajungând până la 30 cm adâncime, pe când cele folosite iarna sunt adânci, până la 2 m, cuprind o încăpere largă, căptușită cu ierburi, una pentru excremente și o alta pentru depozitarea proviziilor

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

• Prin faptul că sunt animale galericole, hârciogii creează habitate pentru alte specii subterane, ajută la infiltarea apei în sol și se evită fenomenelor de șiroire, dar și oxigenarea solului, care favorizează creșterea rădăcinilor plantelor.
• Având în vedere comportamentul de hrănire și faptul că nu își epuizează proviziile, aceștia contribuie la răspândirea semințelor și a sporilor, rezultând o creștere a diversității florei.

Urmărește-ne pe Google News