ComenteazăAţi gătit în SUA, în Anglia, în Ungaria. Cum aţi ajuns acolo şi cât aţi lucrat?
Am plecat în Ungaria în 1991 şi am lucrat acolo timp de patru ani. Apoi, după o pauză de şase luni, a urmat plecarea în Statele Unite. Acolo am lucrat o perioadă de peste doi ani, după care m-am întors acasă, unde am stat vreo doi ani. Am plecat în Marea Britanie şi am onorat două contracte a câte doi ani. În afara Ungariei, unde mai găteam şi preparate româneşti, în rest am lucrat cu preponderenţă bucătărie franţuzească.
Unde v-a plăcut mai mult?
Marea Britanie mi se potrivea „ca o mănuşă”, colegii mi-au fost dragi, locuitorii mi se par oameni de treabă, fără a fi naţionalişti. Viaţa de zi cu zi a englezilor este pe gustul meu, deci ce pot spune, decât că este ok.
Când aţi revenit definitiv în ţară?
În martie 2005, când am ales să continui munca, lucrând timp de încă un an ca bucătar-şef, iar apoi am înfiinţat o societate comercială de consultanţă în alimentaţia publică, pe care o conduc şi în prezent.
Care este mâncarea dv. preferată?
Eu mănânc cu plăcere sarmale, mămăligă cu brânză, dar şi mâncăruri din legume.
Declaraţi că aţi revenit în România pentru că vă era dor de soţie şi de copii. Vorbiţi-mi puţin despre familia dumneavoastră.
Am doi copii, Adrian, care are 22 de ani, student în ultimul an la „Limbi străine”, şi Ileana, care în curând împlineşte 18 ani şi este elevă la liceu. Soţia mea găteşte bine, dar când are timp. Fiica mea, pe de altă parte, găteşte cu plăcere când are chef. Fiul meu este antitalent în bucătărie, aşa că trebuie să gătesc tot eu. Dar nu e nicio problemă, căci dragostea mea pentru gătit este la fel de vie ca la început. Pot să spun că voi găti şi în ultima zi din viaţă!
Ce s-a schimbat în viaţa dv. de când realizaţi „Cireaşa de pe tort”?
Am rămas la fel ca înainte. Mănânc la fel, dorm la fel şi am aceiaşi prieteni. Eu sunt în viaţa de zi cu zi acelaşi tip din faţa camerei de filmare.
Având în vedere că sunteţi destul de critic, aţi stârnit multe antipatii în rândul vedetelor sau în final aţi rămas amici?
Din păcate sau să zic din fericire, eu nu mă întâlnesc foarte des cu cei care gătesc la „Cireaşa de pe tort”, dar nu aş avea nimic împotrivă să le zic părerea mea. Sunt cu adevărat obiectiv!
Cât de sănătos mănâncă românii?
Fără a generaliza, pot spune că cei din mediul rural mănâncă mai bine decât cei de la oraş, chiar dacă „beneficiile” tehnologiei moderne şi ale legislaţiei sanitar-veterinare ne apără, pe noi, orăşenii, de produse mai puţin sterile. Faţă de alte popoare, pe de altă parte, cred că mâncăm mai bine şi, încă, tradiţional. Vă rog, nu-i priviţi pe occidentali cu invidie, căci faţă de ei mâncăm bine.
Cât de sănătos poţi să mănânci în zilele noastre la preţurile şi piaţa existente?
Dacă ne limităm la produsele conservate sau la semipreparatele din magazine, nu avem prea mari şanse de a prinde 80 de ani. Dar dacă adăugăm acestora şi fructe sau legume proaspete ori gătite sumar, şi în plus bem multă apă plată şi câte un pahar de vin natural pe zi, atunci avem şanse să facem „Nunta de aur” cu soaţele sau soţii noştri.
Acum conduceţi firma de consultanţă în domeniul alimentar. În viitor, v-ar tenta să deschideţi şi un restaurant?
Să ştii că de o vreme mă frământă acest gând, dar o persoană cu experienţa mea ştie că este nevoie de o investiţie substanţială.
NU POT TRĂI FĂRĂ…
…pescuit
„Îmi place foarte mult să pescuiesc. Mă relaxează extraordinar de mult şi simt nevoia din când în când, în funcţie şi de timpul de care dispun, să petrec câteva ore în acest fel.”
…şah şi natură
„Una dintre marile mele pasiuni este jocul de şah. De asemenea, îmi plac plimbările în natură şi să privesc norii.”
…cărţi
„Îmi place să citesc, dar nu aş putea spune că am un gen preferat. Apreciez clasicii, i-am citit şi îi recitesc cu plăcere. Faulkner şi Proust se numără printre favoriţii mei.”