Comentează- Scoția e verde, chiar dacă e iarnă. E un sentiment de liniște. Totul e să apuci să te îmbeți de această culoare. Ziua e infimă. Când e înnorat, lumină nu e aproape deloc, nici la 8.00 în zori, nici la 15.30, ora la care se dă ”stingerea”.
- Temperatura nu scade aproape niciodată sub zero grade, iar când ninge, dacă se aștern 5 centimetri de zăpadă, e stare de necesitate. Autostrăzile sunt blocate, trenurile și transportul în comun sunt paralizate, iar școlile se închid.
- Rămâne taxiul sau să-ți rupi pingelele. Când e frig, autoritățile împrăștie sare pe drum și pe trotuare. Te poți trezi la finele unei zile și cu bătături, și cu pantofii ”albiți”.
- Sincer, e greu să recomanzi Scoția iarna pentru articolele de turism ale Ramonei Mânzat, dar, chiar și așa, hai să facem o incursiune, pe zile: de la fotbal, rugby sau hochei pe gheață, la obiective turistice și nu numai ce nu ar trebui ratate.
De data asta, nu e timp de legendele cu monstrul din Loch Ness și de castelul Urquart, din Highlands, la 21 de kilometri sud-vest de Inverness. Turul distileriilor seculare de whisky ar merge, dar suntem departe.
Durerea de gât și de ce e mai ușor la volan decât ca pieton
Cum se circulă invers față de Europa, ca pieton ești obligat să-ți iei întâi reperele. Am stat 10 zile, cartier general la Dundee, și mă doare și acum gâtul. Era mai ușor dacă, să zicem, în patru persoane, închiriai o mașină. Într-o țară în care, pe 1 ianuarie, chiar nu circulă nici un autobuz, iar de sărbători e pustiu pe străzi, drumurile sunt “free to go”.
Programul unui ziarist sportiv era schițat, în linii mari. Să-l luăm pe rând.
„Moldoveanul” și “Forfar Bridie”, plăcințica miresicii!
- 28 decembrie: meci de fotbal de liga a treia, Forfar Athletic – Montrose.
La Forfar, am fost la un meci de liga a treia scoțiană. Forfar Athletic – Montrose. Gazdele, codașe, dar chiar și așa, Station Park, 7.000 de locuri, a fost aproape plin. În afară de tribuna de gală, la peluză și “la a doua” se stă ca pe vremuri, în picioare. Mă întreba un confrate cum or fi omologate stadioanele?
Da, am fost acreditați, trecuți pe o listă la intrarea în Main Stand! Și am fost singurii ziariști printre oficialitățile clubului și cele locale. Iar numele noastre, ca „oaspeți de seamă”, au fost anunțate la stația de amplificare. Grație venerabilului David McGregor, ofițerul de presă al clubului.
La Forfar, club fondat în 1885, joacă Scott Robertson, 34 de ani, fost internațional, primul scoțian din Liga 1 (FC Botoșani, 2015, un singur meci)
Nu m-am adaptat în Moldova, mi-era doar de familie.
Scott Robertson, fost fotbalist la FC Botoșani:
Am dat o raită în barul clubului, unde tăiai fumul cu barda, dar puteai face și donații, și am vizitat și shopul de la stadion. Da, shop la liga a treia! Shopul are și pagină de internet, iar prețurile sunt rezonabile.
În centru, am gustat unicele “Forfar Bridie Pie”, plăcințele cu carne ale “miresicii”. Localnicii spun că au fost inventate de un brutar din Forfar în 1850. Esteții spun că numele se referă la prezența frecventă a plăcintei în meniurile de nuntă.
Forfar Athletic are ca mascotă o plăcințică!
Cu bocancii prin „Venezia” și unde s-a mâncat cel mai bun „Fish and Chips”
- 29
decembrie: meci de fotbal de prima ligă, Hearts – Aberdeen, la Edinburgh.
Ne rugăm să fie soare și vom fi avut cer senin: în program, castelul, iahtul regal Britannia, Palatul Hollyrood, Parlamentul, hai și George Street, una dintre cele mai trendy străzi din Edinburgh, plină de cluburi, restaurante și baruri, loc perfect pentru cumpărături și distracție (vara, merge și o plajă la Portobello).
Acum avem de făcut și traseul Dean Villgage – Stockbridge, pe canalele din orașul vechi. Obligatoriu, bocanci! Malurile sunt abrupte și noroioase. Meciul a fost la prânz, iar seara a fost timp pentru târgul de Crăciun de la poalele castelului, dacă nu unul dintre cele mai frumoase, măcar între cele mai aglomerate. Aici, pentru 8,50 pounds, s-a mâncat cel mai bun „Fish and Chips” din sejur.
Altfel, pe “Tynecastle”, la Hearts – Dundee, unul dintre suporterii gazdelor a vrut să-mi cumpere geaca groasă, cu simbolurile clubului spaniol Elche:
Îi știu, când mă duc după echipă în cantonamente, în Spania, sunt tot felul de amicale. Am jucat și cu Elche, și cu Gaz Metan Mediaș, din România.
Suporter Hearts:
De ce am ratat Old Firm și am fost pe “Tynecastle”
De spus că am ales Hearts – Aberdeen (1-1), altfel un joc neașteptat de frumos, în loc de eternul ”Old Firm” Celtic – Rangers (1-2), unde nu am primit decât o acreditare, în loc de două, câte solicitasem. Sharon Lyons, ofițer de presă Celtiv: „Mihai, nu am ce să-ți fac! Știu că iubești Scoția, că ai fost la multe meciuri aici, dar chiar nu se poate decât un press-pass. Și am avut sute de cereri, de la Malta la Zimbabwe și la tine, asta ca să-ți dai seama!”.
Așa că am
dat Old Firm pe “Jambos”, cu al lor câine-mascotă. Hearts e cel mai vechi club
din capitală, născut în 1874.
Acum câțiva ani avusesem privilegiul derby-ului local cu Hibernians, pe
cealaltă arenă, Easter Road.
„Atunci când nu va mai exista Glasgow – Edinburgh, nu va mai exista nici rugby”
- 2 ianuarie: respiro de rugby și hochei pe gheață, cu Dundee Stars – Belfast Giants, din liga britanică.
Pauză de rugby, sport național: pe 28 decembrie, pe legendarul “Murrayfield”, s-a disputat meciul de rugby dintre Edinburgh și Glasgow Warriors. „Noi credem că atunci când nu va mai exista Glasgow – Edinburgh, nu va mai exista nici rugby!”, e maxima lui Marc Palmer, şeful serviciului de presă al “Războinicilor”. Are dreptate. După 148 de ani de dispute neîntrerupte, pasiunea este aceeaşi. Se joacă neîntrerupt din 1872.
Meciul de pe 28 decembrie, din Pro 14, ligă intercontinentală, s-a încheiat 29-20.
Da, în afară de rugby și de fotbal, e și hochei pe gheață în Scoția.
Marea
Britanie e peste noi la hochei. Pentru JO 2022, jucăm pentru calificare chiar
la Nottingham, cu Marea Britanie, Ungaria și Estonia.
Pe Dundee Ice Hockey Arena, la Dundee Stars – Belfast Giant, 2-3, 3.000 de oameni au făcut show. Tombole, mâncare, băutură și un meci agreabil.
Istoria golfului și universitatea de dragoste
- 3
ianuarie: Saint Andrews.
St. Andrews
e una dintre bijuteriile Scoţiei. Considerat păstrător al rămăşiţelor Sfântului
Andrei, acest oraş, neînsemnat ca mărime, e unul dintre centrele naţionale ale
educației şi credinţei. Şi, nu în ultimul rând, conţine cel mai vechi teren de
golf din lume, aşa cum susţin cei de la “Royal&Ancient Golf Club”.
Localnicii se mândresc că aici se joacă golf de 600 de ani, înainte de Mexic sau
de SUA, şi că, şi azi, orăşelul ar fi inima acestui sport, dacă nu mondial,
măcar european!
La universitate s-au cunoscut prințul William și Kate, iar multe localuri au anunțul „Aici au mâncat, aici au fost, aici s-au cunoscut, pe aici au trecut…”. E ca Beatles la Liverpool.
Și St.
Andrews de peste Tay Bridge, pod de peste 3 kilometri, are o plajă, dar se
poate face baie la Marea Nordului mai degrabă în costume de neopren.
Crima „românească” de la Kirkaldy și linoleumul
- 4 ianuarie: fotbal iar, din liga a doua, Raith Rovers – Peterhead, la Kirkcaldy.
Presa scoțiană a relatat cu litere de-o șchioapă despre crima de Crăciun, de pe David Street. De loc din Toflea, Galați, Samuel Stoica, 25 de ani, a fost înjunghiat mortal în inimă de iubita lui, Adriana Ciurar. Cei doi se aflau în Scoţia în scop turistic, urmând ca după sărbătorile de iarnă să se întoarcă în România. Conform presei din Scoţia, românul a fost omorât chiar de către iubita lui, Adriana Ciurar, care a fost reţinută şi acuzată de crimă.
Purtătorul de cuvânt al Parchetului a confirmat că Ciurar a apărut în faţa instanţei, fiind arestată sub acuzaţia de crimă, după moartea iubitului ei de 25 de ani. Trupul neînsufleţit al lui Samuel Stoica se afla tot la morga din Kirkcaldy, iar femeia e în custodia autorităților.
Kirkaldy e
pe malul fiordului Firth of Forth, la jumătatea distanței dintre Edinburgh și
Dundee. Aici s-a inventat linoleumul și găsiți repere muzeale și expoziționale
peste tot.
Ruinele de pe mare străjuite de pescăruși
- 5
ianuarie. Stonehaven, de la Dunottar la cauciucul pneumatic.
De neratat însă e drumul costal de vreo 4 kilometri de la Stonehaven spre castelul Dunnotar. Fortăreața are părți intacte ce datează din secolele XV-XVI, însă se crede că și cetatea a fost construită înaintea perioadei Evului Mediu. Se poate vizita iarna! Și sunt multe specii de pescăruși care te însoțesc pe drumul șerpuit.
De aici se
putea supraveghea transportul maritim din nordul țării și, de asemenea, de aici
erau controlați cei care doreau să ajungă la coasta de sud prin Aberdeen din
perioada medievală.
Castelul
atrage anual peste 50.000 de vizitatori.
Ruinele sunt
împrăștiate pe o rază de 1,2 ha, înconjurate de stânci abrupte la o înălțime de
50 m deasupra Mării Nordului. Intrarea în castel se face de-a lungul unei fâșii
înguste, care duce mai apoi la intrarea abruptă către poartă.
Stonehaven e
și locul cu cel mai cunoscut loc unde se vinde fish and chips și locul unde s-a
născut Robert William Thomson, între altele, inventatorul anvelopei pneumatice.
Înapoi la
“Dùn Dèagh”, în căutarea văcuțelor scoțiene.
Dundee, apropo, se pronunță Dùn Dèagh, 145.000 de suflete, e pe malul râului Tay. Are o faleză lungă, de te aduce în oraș încă de la micul aeroport și National Riverside, acolo unde, dacă te afunzi în parc, poți da de vacile și oile scoțiene.
Triplu “J” de Dundee
N-aș
plictisi cu orașul dintre dealuri, aș spune doar că e cunoscut pentru cei trei
de J.
J, de la iută, produsă la începutul secolului al XIX-lea pentru a suplimenta producția de lenjerie. Orașul a devenit cunoscut chiar sub numele de “Juteopolis”. 50.000 de oameni erau angajați, la un moment dat, în fabricile de textile. Producția a scăzut la începutul secolului trecut, în principal din cauza concurenței industriei indiene de profil. La Dundee este acum complet dispărută, însă sunt “urme” de văzut: “The Verdant Works” este o moară de iută din secolul al XIX-lea restaurată și o istorie vie-muzeu care păstrează îndelungata poveste a iutei. Fostele hale de producție au fost transformate în cămine pentru studenții universității din oraș.
J și de la
jam, marmeladă. Se spune că dundeeonians Janet Keillor a făcut-o prima oară în
jurul lui 1700, când încerca să găsească un rost portocalelor amare din
Sevilla. Rețeta a fost dezvoltată de fiul ei, James, care a deschis fabrica
Keillor, producând gemuri și marmelade.
J și de la
journalism: editura DC Thomson & Co, fondată în oraș în 1905, a publicat o
varietate de ziare, benzi desenate și reviste pentru copii, inclusiv The Sunday
Post, The Courier și Shout, dar și publicații pentru copii, The Beano (vi-l
amintiți, desigur, pe Dennis the Menace) și The Dandy (Desperate Dan are
statuie în centru).
Discovery Point
găzduiește renumitul vas de cercetare a Antarcticii RRS Discovery. Muzeul spune
povestea Discovery, de la construcția lui la Dundee până la uimitoarea ei
expediție antarctică și călătoriile de după aceea.
- Dacă e vorba de fotbal, Dundee e singurul oraș din lume unde stadionele rivalelor Dundee United și Dundee FC sunt pe aceeași stradă, vizavi unul de altul.
Am lăsat la urmă alegerea pentru o plimbare și la Broughty Ferry, 4 mile de centru. E o locație dichisită, cu multe buticuri scumpe, dar și magazine de antichități ieftine.
- Alte castele la care am vrut să mai ajungem, Glamis (Forfar), Black Watch ori Scone Palace (Perth), sunt închise pe perioada iernii, așa că e mai bine să consultați pentru program site-urile lor oficiale.
La final, hai noroc! Cu un Guiness irlandez în fața, nu cu ”Snake Venom” scoțian, cea mai tare bere din lume, 67,5 la sută concentrație de alcool, un fel de pălincă.
See you next time!
Când câștigă, Andy Murray e britanic, când pierde, e scoțian.
Jody Murray, mama fraților din tenis Andy și Jamie Murray: