1. Mara Cătălina Marcu
2. Vlăduţ-Alexandru Constandache
3. Anda-Gabriela Văduva
4. Denisa Podaru
5. Anda Diana Iordache

Dimineaţa soseşte în ţinutul însorit al animăluţelor. Mama celor trei ieduţi se trezeşte şi se pregăteşte să plece în ţinutul laptelui. Rămaşi singuri, ştrengarii încep să zburde prin toată casa. Deodată, se aud trei bătăi în uşă:
– Dragi ieduţi! Deschideţi! Eu sunt! Unchiul Gigel!
– Nu e adevărat! Eşti lupul cel mare şi urât! Vrei să ne mănânci de vii! Dacă nu pleci, nu ştiu ce îţi fac!
– Ce poţi să-mi faci, neobrăzatule? Ia să te văd!
Iedul cel mare le spuse fraţilor săi să aducă o găleată cu apă la etaj şi să o toarne în capul lupului.
– Aaaa! Ştrengari mici! M-aţi făcut fleaşcă!
Lupul intră nervos în casă. Din spatele lui veniră vitejeşte cei trei iezi, ţinând în mână vătraiul încins. Lupul începu să urle:
– Aaaa! Au! Arde! Frige! Monştri mici! Vă vin eu de hac!
– Aproape am câştigat lupta! Haideţi, frăţiorii mei! Aduceţi andreaua de pe noptieră! Cu asta îl dăm afară din casă, spuse frăţiorul cel mijlociu.
Cei mici o aduc şi îl înţeapă pe la spate. Lupul urlă de durere:
– Auuu! Neobrăzaţilor! Cum vă
permiteţi aşa ceva?! Nu plec până nu
vă bag la ghiozdan! Aşa că mai bine vă predaţi!
– Asta să o creadă el!.. spuse cel mic. Dacă nu cedează, scoatem costumele de fantomă şi îl speriem de moarte! Haideţi, la treabă!
Cei trei ieduţi îşi căutară costumele şi îl speriară pe lup de moarte. Acesta ieşi într-un suflet din casa „groazei” şi începu să fugă prin pădure. Alergând el aşa, se întâlni cu capra.
– Domnule lup, de ce alergaţi în halul ăsta?
– Ai nişte monştri în casă! Nu înţeleg cum poţi să stai cu ei!! Serios!
Când mămica ajunse acasă, o văzu cu susul în jos. Uşa scoasă din balamale, geamurile sparte, găleata ruptă, andreaua îndoită şi cearşafurile rupte. Capra îi întrebă pe copiii ei:
– Dar ce s-a întâmplat aici? Totul e vraişte!
– Am avut oaspeţi şi i-am tratat ca atare, spuseră mititeii în cor.
– Da! Îmi închipui! Haideţi în bucătărie! Vă voi face tartă cu struguri! Vă las să lingeţi lingura!
– Uraa!
Aşa s-a terminat o zi neaşteptată din viaţa celor trei ştrengari!
Mara Cătălina Marcu, 13 ani, Bucureşti

Iedul cel mic, ascultător, o aştepta pe capră nerăbdător… Îi spuse groaznica întâmplare, iar capra plânse cât fu ziulica de mare. Tare îşi iubea iezii cei poznaşi. Pentru ea fuseseră doi îngeraşi. A doua zi se hotărî: îşi chemă vecinele capre să le spună despre ale lupului fapte… Îl invitară la Poiana Umbroasă, în pădurea verde şi deasă. Veniră şi alte animale mai mici, precum iepuri şi arici. Au venit şi cerbul, ursul şi jderii cei isteţi, dar şi broscoii înţelepţi. Lupul a venit pe înserat… Un ceaun uriaş fierbea pe un foc, corbii croncăneau, seara adia a miresme de soc. Parcă o presimţire străbătu sufletul bătrânului lup. Era timpul să-şi primească răsplata! Dintr-un stup, mii de albine se năpustiră spre el; noul cojoc îi luă foc, iar ceaunul cu apă fierbinte se răsturnă peste lupul care ar fi vrut să mai trăiască o zi, să poată învia iezii – copii… Aricii îi înţepau tălpile mari, deasupra un roi de bondari, jderii îi aruncau cu pietre în spate, vulpile şirete îl loveau cu nuiele. ţipetele lupului se auzeau până departe. Îşi dădu duhul neîmpăcat. Ar fi vrut să vorbească cu preotul – Jderul Vărgat. Să îl ierte şi să trăiască de acum frumos, cum îi stă bine oricărui lup credincios.
Anda Diana Iordache, 9 ani, Călăraşi

Lupul era vegetarian şi iubea tare mult copilaşii, dar nu avea nici unul. Aşa că s-a gândit să îi facă o surpriză caprei: să stea cu iezişorii ei până ce ea se întorcea de la cumpărături. Şi fără să îi mai spună, lupul se duse la casa unde locuia capra cu cei trei iezişori: Tim, iedul cel mare, Justin, iedul mijlociu, şi Franklin, iedul cel mic. Bătu la uşă, iar iezii, speriaţi, au întrebat:
– Cine e?
– Lupul.
– Care lup?
– Lupul Eric, vecinul vostru de peste brazi.
Iedul cel mare s-a dus să deschidă uşa pentru că era cel mai curajos. Ceilalţi i-au zis să nu-i deschidă uşa lupului Eric, dar era prea târziu. Atunci, cei doi iezişori s-au ascuns sub masă. Iedul cel mare l-a salutat prietenos şi lupul Eric la fel. Lupul a început să îi strige pe Justin şi pe Franklin, dar ei, de frică, nu au răspuns. Aşa că Eric a scos din sacoşa lui o plăcintă mare şi gustoasă, pe care a pus-o pe masa sub care s-au ascuns cei doi iezi. Mirosul îmbietor i-a scos pe cei mici de sub masă. Lupul şi cei trei iezi s-au simţit foarte bine împreună, iar când a venit capra au sărit în sus de bucurie şi i-au povestit tot ce s-a întâmplat. Lupul a fost invitat la cină pentru fapta lui bună. De atunci, capra a ştiut pe cine să se bazeze când trebuia să îi lase pe micuţi singuri.
Anda-Gabriela Văduva, 12 ani, Bucureşti

La câteva minute după ce capra plecă, lupul apăru la uşă, dându-se drept capră pentru a putea intra. El spuse:
– Dragii mamei, am venit. Iezii cei mari se îndreptară spre uşă cu repeziciune, dar iedul cel mic îi împiedică, spunându-le:
– Aşteptaţi! Poate este o păcăleală. Mama mereu se întoarce târziu de la cules, nu avea cum să apară aşa repede şi, oricum, mama are vocea mai subţire.
Lupul, aşteptând cu nerăbdare să intre şi să-i întâlnească pe iezi mai repede, zise mai tare:
– Iezii mamei! Am ajuns. Şi multe eu v-am adus.
Iedul cel mare se gândi la un plan şi-l împărtăşi cu fraţii lui.
– Fraţilor, am un plan. Ce ziceţi, dacă i-am pregăti o surpriză celui care e la uşă?
Iedul cel mic, speriat, spuse:
– Şi dacă e mama?
– Mama nu va păţi nimic, spuse iedul cel mare.
Cei trei iezi puseră planul în aplicare şi-i deschiseră uşa lupului. Lupul, cu fericire mare, intră, iar după el închise uşa şi înghiţi cheia. Apoi, îi căută peste tot peiezi.
Dar din spatele lui se văzură trei umbre mari. Lupul se uită încetişor, iar când văzu că de fapt sunt fantome în spatele lui, căută peste tot o cale de ieşire. Numai că el a uitat că a înghiţit cheia uşii. Fantomele îi ziseră:
– Pleaaaaaaacă de aiiiici sau te vom mâncaaaaa…
Lupul, înfricoşat, mai avea puţin şi leşina. Sări dintr-o dată ca un iepure pe geam şi o luă la sănătoasa. Fantomele, care, de fapt, cred că am uitat să vă spun, erau iezii îmbrăcaţi în diferite haine înfricoşătoare, râdeau bucuroşi. Dintr-o dată, se mai auzi un sunet, la care iedul cel mic zise:
– A venit iarăşi lupul?
– Nu, răspunse cel mijlociu, este mama.
Cu cheia de rezervă ei îi deschiseră uşa mamei şi o primiră călduros. Iar de atunci n-a mai venit niciodată lupul pe la casa lor.
Vlăduţ-Alexandru Constandache,12 ani, Constanţa

După ce capra a plâns trei zile întregi după fiul ei cel mare şi cel mijlociu, i-a venit în minte un plan ingenios. Într-o zi, ea s-a dus la lup şi l-a minţit că cineva a aflat că s-au certat şi, dacă nu o să se prezinte la judecată, o să primească o amendă de 300 de lei. I-a mai zis că o să vină ea să-l anunţe când să meargă la proces, apoi a plecat. În următoarea zi, s-a dus la lup şi i-a zis: – Bună ziua, lupule! Astăzi va trebui să mergem la judecată. – Bună ziua! Ştii, nu aş vrea, dar o să vin ca să termin odată cu asta. Între timp, fiul caprei a aranjat plasa şi s-a urcat pe acoperişul casei. Când să iasă din casă, lupul a fost prins în plasă. Atunci, capra şi-a spus în gând: “Vezi tu, acum, judecată! O să te chinuieşti, cum l-ai chinuit şi tu pe iedul meu”.
Denisa Podaru, 9 ani, sat Peşteana de Jos, jud. Gorj

 
 

Urmărește-ne pe Google News