ComenteazăCercetători de la Beth Israel Deaconess Center, afiliat la Şcoala de Medicină de la Harvard, s-au întrebat de ce unele persoane nevăzătoare, atunci când suferă de migrenă, sunt şi sensibile la lumină.
Cercetătorii au comparat două grupuri. Din primul au făcut parte şase persoane, complet nevăzătoare din cauza unor boli ale ochilor, cum ar fi cancerul retinei sau glaucomul. Nu puteau percepe nici imagini, nici lumină. În al doilea grup, de 14 persoane, au intrat bolnavi recunoscuţi de sistemul de sănătate cu afecţiuni degenerative ale retinei, care puteau percepe lumina, dar nu şi imagini.
„Pacienţii din primul grup nu simţeau o agravare a durerilor când erau expuşi la lumină, în timp ce la cei din al doilea durerile se intensificau, mai ales la lumina albastră sau gri”, spune unul din cercetători.
„Acest lucru sugerează că mecanismul fotofobiei implică nervul optic, pentru că la oamenii complet nevăzători nervul optic nu transportă semnalele luminoase la creier”, adaugă el. Echipa de cercetători consideră că răspunzătoare de această reacţie ar fi celulele retinei, descoperite recent, care au fotoreceptori conţinând melanopsină, un declanşator biologic al somnului şi al stării de veghe. „Sunt singurii receptori de lumină în stare de funcţionare la pacienţii recunoscuţi ca orbi”, afirmă cercetătorul.
Ipoteza a fost testată pe cobai. Folosind coloranţi injectaţi în ochii rozătoarelor, cercetătorii au putut urmări drumul de la celulele cu melanopsină până la creier, trecând prin nervul optic. Au ajuns astfel la un grup de neuroni activaţi în timpul migrenelor. Electrozi introduşi în creierul cobailor au arătat că lumina declanşa activitate electrică în aceşti neuroni, care rămâneau activaţi chiar după suprimarea sursei de lumină.
„Aceasta explică de ce oamenii spun că durerile de cap se intensifică după expunerea la lumină şi că ele trec la 20-30 de minute după ce se stinge lumina”, arată cercetătorii.