ComenteazăCuprins:
Icoana Maicii Domnului numită „Prodromița” este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate pe Sfântul Munte Athos, în Schitul românesc Prodromu, de aici și numele de Prodromița. Prăznuirea acestei icoane are loc în fiecare an, pe data de 12 iulie, fiind un praznic mare, cu privegheri de toată noaptea. Prodromița este o icoană zugrăvită în chip minunat, în anul 1863, în Țara Românească. Icoana Prodomița este pictată pe lemn de tei, având un metru înălțime și 0.70 metri lățime.
Ce sunt icoanele nefăcute de mâna omului
Acheiropoieta (care înseamnă „făcut fără mână”) – sunt icoane creștine despre care se spune că au apărut în mod miraculos; nu au fost create de un om.
Invariabil, acestea sunt imagini ale lui Iisus sau ale Fecioarei Maria.
Cele mai notabile exemple care sunt creditate prin tradiție în rândul credincioșilor sunt, în Biserica Răsăriteană, Mandylionul, cunoscut și sub numele de Imaginea din Edessa, și Hodegetria, precum și mai multe icoane rusești, iar în Occident, Giulgiul din Torino, Voalul Veronicăi, Maica Domnului din Guadalupe și Imaginea de la Manoppello.
Termenul este folosit, de asemenea, pentru icoanele care sunt privite doar ca niște copii umane normale ale unui arhetip original creat în mod miraculos.
Deși cele mai cunoscute acheiropoiete din zilele noastre sunt în principal icoane pictate pe panouri de lemn, ele există și pe alte suporturi, cum ar fi mozaicurile, țiglele pictate și pânzele. Ernst Kitzinger a distins două tipuri:
„Fie sunt imagini despre care se crede că au fost făcute de alte mâini decât cele ale muritorilor obișnuiți, fie se pretinde că sunt impresii mecanice, deși miraculoase, ale originalului.”
Credința în astfel de imagini a devenit proeminentă abia în secolul al VI-lea, la sfârșitul căruia atât Mandylionul, cât și Imaginea de la Camuliana erau bine-cunoscute. Pelerinului Antoninus din Piacenza i s-a arătat o relicvă de tipul Vălul Veronicăi în Memphis, Egipt, în anii 570.
Despre icoana Maicii Domnului – Prodromița
Sfânta icoană a Maicii Domnului Prodromița se află la Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos, de aici și numele de Prodromița.
În anul 1863, când se construia Schitul Prodromu de la Muntele Athos, cuvioșii Nifon și Nectarie căutau un iconar care să picteze pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte.
Cei doi monahi l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, un om bătrân și credincios, care a fost de acord să picteze icoana după modelul dat de ei.
Acesta a trebuia să lucreze la icoană cu post, adică fără să mănânce și nici să bea până la sfârșitul lucrului din fiecare zi.
Pictorul a început lucrarea și a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei.
Când a ajuns să picteze Fața Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos, nu reușea să le facă așa cum trebuie.
El a încetat să mai lucreze, apoi a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul și s-a retras în camera sa.
În dimineața următoare însă, a descoperit icoana pictată perfect, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă cum se petrecuse totul.
Iată ce spunea Iordache Nicolau, cel care a zugrăvit icoana.
„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, si in vremea lucrului a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: Dupa ce am terminat vesmintele, dupa mestesugul zugravirii mele, m-am apucat sa lucrez fata Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; iar dupa ce am dat gata mana intaia si a doua, apucandu-ma de noapte ca sa termin de zugravit, privind eu la chipuri am vazut ca totul a iesit dimpotriva, pentru care foarte m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul.
Si asa, facandu-se seara, m-am culcat mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, dar socotind ca a doua zi sculandu-ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul de lucru.
Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma sa-mi lumineze mintea, ca sa pot ispravi Sfanta Icoana; si cand m-am dus sa ma apuc de lucru, o! preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S-au aflat chipurile terminate desavarsit, precum se vede.
Eu vazand aceasta minune, n-am mai indraznit a-mi pune condeiul pe ea, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi greseala am facut aceasta, ca sa mai dau lustru la o asemenea icoana. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.”
Minunea aceasta s-a întâmplat în noaptea de 27 spre 28 iunie.
După această minune, icoana a fost dusă la Muntele Athos și a făcut mai multe minuni.
Sărbătorea Sfinte Icoane Prodromița s-a stabilit la 12 iulie. În Sfântul Munte Athos se respectă calendarul iulian nerevizuit, conform căruia sărbătoarea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița este ținută în data de 25 iulie.
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii ale acestei icoane unice, dintre care unele au rămas în Athos, iar altele au fost trimise în România. Acum, există o copie a icoanei și în Paraclisul Noii Catedrala Patriarhale.
Cum arată Prodromița
Icoana Maicii Domnului Prodromița este descrisă în Sinaxarul zilei de 12 iulie de la Slujba Maicii Domnului Prodromița.
Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm, iar chipul Maicii Domnului și cel al lui Iisus au culoarea galbenă. Unii credincioși spun că Sfintele Fețe se schimbă uneori și se luminează.
Un alt lucru despre care se spune că e un miracol este că icoana, atunci când a fost cercetată la microscop, nu prezenta urme de pensulă, de aceea se crede că icoana a fost nefăcută de mână.
Sursa foto: 123rf.com
Adormirea Maicii Domnului. Tradiții și superstiții de Sfânta Maria