ComenteazăAș vrea să încheiem rubrica In a Relationship cu o întrebare pe care generația mea nu a învățat să și-o pună. Nici generațiile de dinainte nu cred că și-au pus această întrebare, deși răspunsul ei poate să facă diferența între o viață împlinită și o viață plină de regrete.
Generația Z, însă, are și curiozitatea și curajul de a explora teme filozofice existențiale, prin și printre meme-uri și tiktok-uri.
Ce este iubirea de sine? Cum ne dăm seama dacă ne iubim pe noi înșine? Ce trebuie să facem ca să ne apreciem și să ne respectăm mai mult?
Pentru a te iubi pe tine însuți, este nevoie să-ți cultivi sentimentele de autocompasiune și să îți cunoști tendințele autocritice și fricile cele mai profunde. De ce are treabă iubirea de sine cu fricile și autoevaluările personale, fie ele mai critice sau mai îngăduitoare? Pentru că, odată cunoscute, ele îți permit și să le accepți ca făcând parte din tine, cel puțin într-un moment al vieții tale.
Și așa se manifestă iubirea de sine: prin mai multă autocompasiune, anxietate mai mică, mai puțină deprimare, mai mult optimism, mai multă rezistență la stres și mai multă energie motivațională.
Cercetătoarea Kristin Neff, autoarea cărții „Self-Compassion: The Proven Power of Being Kind to Yourself”, studiază autocompasiunea ca abilitate psihologică a oamenilor de mulți ani și o definește în termeni ușor de înțeles pentru oricine:
Autocompasiunea presupune să te tratezi pe tine însuți / însăți cu aceeași blândețe, grijă și suportul cu care ai trata un prieten apropiat.
Atunci când oamenii întâmpină situații dificile de viață sau se confruntă cu rezultatele propriilor greșeli, eșecuri sau comportamente inadecvate, autocompasiunea răspunde cu blândețe și bunătate, în locul unei atitudini dure autocritice, recunoscând faptul că imperfecțiunea este parte din experiența umană universală.
Iată și niște recomandări care pot să te ajute să te apropii mai mult de practica autocompasiunii:
1. Recunoaște că trăiești stări afective de suferință sau stres
Cu cât te vei strădui mai mult să împingi „sub preș” sau sub pragul conștiinței acest adevăr, cu atât îți va fi mai greu pe termen lung. Practică starea de mindfulness atunci când observi că mintea ta se scufundă într-o stare emoțională neplăcută și dă-ți voie să explorezi și să conții acea stare, laolaltă cu toate emoțiile care o compun: rușine, anxietate, vinovăție, teamă, nerăbdare, dezamăgire, furie, tristețe – și câte și mai câte.
Primul lucru pe care îl ai de făcut: oprește-te pentru o secundă din ce gândești și conștientizează-ți starea, spunând: „Acesta este un moment dificil” sau „Simt cum stresul îmi cuprinde mintea și corpul.”
2. Acceptă prezența acelor sentimente neplăcute
Ia o decizie conștientă de a nu intra în negare și de a-ți permite să trăiești orice sentiment sau emoție dezagreabile care se întâmplă să te cuprindă, din moment ce oricum și-au manifestat prezența.
Dacă ai pornit de la un gând negativ, încearcă să identifici emoția neplăcută care stă la rădăcina lui sau pe care o aduce acel gând în corpul și mintea ta – poate fi localizată în piept, în gât, în stomac, în mușchii feței, în tâmple, în tremuratul sau transpirația palmelor, în agitația picioarelor, în durerile sau rigiditățile musculare și multe alte zone ale corpului tău, căci corpul este, într-un fel, o oglindă a sufletului.
3. Imaginează-ți ce ai simți dacă ai vedea pe cineva apropiat trăind aceleași sentimente
Probabil că ți-ar veni să faci ceva să îl /o ajuți, ca să treacă mai ușor peste starea neplăcută, fie ea teamă, stres, dezamăgire sau orice alte combinații. Apoi, încearcă să te gândești la propria persoană cu aceeași atitudine de grijă, iubire și respect pentru sentimentele pe care le trăiești.
Dacă te surprinzi gândind că „eu nu merit compasiune”, observă acest gând și rezistența pe care el o exprimă, conștientizează-i prezența și nu îl lua ca pe un obstacol de netrecut, căci ai nevoie și de autocompasiune pentru a supraviețui.
Poate chiar ai vrea să te întrebi cum se face că simți că alți oameni merită compasiune, dar tu nu.
4. Privește cu un ochi critic propria ta poveste
Atunci când îți dai seama că și gândurile și sentimentele tale despre tine sunt tot o poveste pe care te-ai obișnuit să o tot spui pe de rost, s-ar putea ca autocritica să ți se domolească neașteptat. Poate că lucrurile pe care ți le reproșezi au fost, cu adevărat, definitorii pentru tine în trecut, poate chiar ai greșit, dar asta nu spune decât povestea unui episod din viața ta.
Întreabă-te care a fost contextul și circumstanțele în care s-a produs evenimentul respectiv, construiește-ți o poveste mai mare, care să cuprindă, să detalieze și să reconcilieze toate trăirile, valorile și principiile tale, mai ales pe cele atacate sau lezate de povestea ta urâtă despre tine însuți / însăți.
Privește cu atenție și responsabilitate către propriile tale etape de dezvoltare și nu le lăsa să treacă fără să înveți din ele – chiar și din cele mai dureroase sau neplăcute.
Dacă te surprinzi gândind în termeni de alb / negru, bine / rău, adu-ți aminte de relativitatea universului nostru și fii mai bun/-ă, blând/-ă și înțelegător/-oare cu tine, căci și tu ești un simplu om. Oare nu ai pretenții nerealiste de perfecțiune de la propria ta persoană?
5. Gândește-te că toți oamenii o mai dau în bară din când în când
Deși e tentant să crezi că ești unica persoană atât de varză, în timp ce tooooți ceilalți sunt niște monumente ale virtuților. Toți oamenii fac greșeli, inclusiv cei mai de succes oameni din lume.
O simplă greșeală nu îți anulează toate reușitele și împlinirile. Cu toții suntem work in progress.
6. Hotărăște-te care este prețul pentru a-ți permite să te ierți
Atunci când greșești față de alții, funcționează să-ți ceri iertare și să întrebi ce poți face pentru a-ți îndrepta greșeala. Merge și în cazul propriei persone – ba chiar de acolo începe. Întreabă-te ce poți face acum și pe viitor pentru a-ți îndrepta greșeala și fă-ți un plan de acțiune.
Asumarea unor responsabilități și a unui comportament viitor mai responsabil poate să fie cheia care deschide poarta către împăcare și evoluție personală. Adică spre o schimbare în bine.
7. Conversează cu tine însuți / însăți și încurajează-te să faci & să fii mai bine / bun/-ă
Repetă-ți în dialogul interior că toți oamenii greșesc câteodată și că doar așa poți învăța să fii mai bun. E un adevăr mai cuprinzător decât discursul tău autocritic, oricum.
Spune-ți tu ție că este necesar să te orientezi către soluții și către viitor, chiar dacă acum lucrurile nu sunt neapărat ideale. Concentrează-te asupra aspectelor pozitive cel puțin la fel de mult pe cât o faci cu cele negative, căci ai un proces psihologic complicat de derulat și e util să nu lași nimic în umbră.
8. Fii propriul tău antrenor de viață
În loc să pui biciul pe tine și să te pedepsești / ameninți / critici, fă bine și orientează-te către pozitiv. Întreabă-te dacă într-adevăr are sens și ți-e util în vreun fel comportamentul autodistructiv și spune-ți că există și alte soluții, apoi gândește-te la ceva concret de făcut pentru a-ți schimba tiparul de comportament autodistructiv.
Poate ceri ajutorul cuiva, un prieten sau un specialist, dacă nu reușești pe cont propriu virajul ăsta – e fix ce i-ai recomanda unui prieten care trece prin greutăți, nu?
Sfaturi și ajutor pentru părinți și adolescenți
Sub asaltul imprevizibil al pandemiei și din ce în ce mai izolați în intimitatea caselor noastre, cu toții am fost nevoiți să ne adaptăm la situații pe care în urmă cu un an le-am fi crezut imposibile. Ne-am dezvoltat strategii noi și am inclus în viața noastră de zi cu zi o grijă în plus, fragmentată în nenumărate mici schimbări necesare pentru a ne continua viața, chiar și în aceste condiții incerte.
Voi relua mai jos câteva dintre firele roșii după care ne-am ghidat în discuțiile noastre.
- Legătura dintre pierderea certitudinilor și valul de anxietate și depresie care a zguduit sănătatea mintală a oamenilor la nivel mondial în contextul pandemiei, precum și impactul psihologic al acestor pierderi asupra oamenilor.
- De ce? Pentru a putea înțelege mai bine imaginea de ansamblu, ceea ce ne ajută să ne clarificăm nevoile și să îmbunătățim comunicarea în relațiile noastre, să formulăm plângeri mai empatice și mai eficiente față de cei dragi și să construim un spațiu sigur în interiorul familiei, în care fiecare membru să se simtă acceptat, apreciat și util. Astfel, avem mai multe șanse să ne adaptăm cu succes și la provocările din exteriorul familiei.
- Legătura dintre generații și influența experiențelor din copilărie asupra tiparelor de comportament din viața adultă, pentru a clarifica diferența dintre normalitatea statistică și normalitatea percepută de fiecare persoană în parte.
- De ce? Pentru că abuzurile pe care încercăm să le eliminăm astăzi sunt regulile învechite și neactualizate ale trecutului, pe care încă le aplicăm „pe pilot automat”, deși ele nu mai corespund prezentului și, uneori, nici nevoilor noastre. Astfel, recunoaștem importanța emoțiilor și a echilibrului emoțional și ne realiniem valorile, principiile și deciziile pentru a „face curățenie” în instrumentarul mecanismelor de apărare și adaptare la realitate ale psihicului, ca să fim cât mai puțin agresivi, autoritari, intruzivi sau posesivi în relațiile noastre.
- Legătura dintre riscurile la care sunt expuse generațiile tinere și fricile și tabuurile generațiilor mai înaintate (ex: subiectul sexualității & educația sexuală vs. rușinea de a aborda aceste subiecte, discriminarea, violența în familie, abuzurile de putere).
- De ce? Pentru că ceea ce nu se discută creează zone oarbe – vulnerabilități individuale sau puncte slabe pentru generațiile viitoare de nativi digitali, care își dezvoltă personalitatea și identitatea migrând permanent între online și offline. Ei vor fi expuși la o mulțime de riscuri și abuzuri imposibil de imaginat pentru noi, căci „pe vremea noastră era altfel”.
- Legătura dintre educația psihoemoțională a oamenilor, experiența lor de viață – la pachet cu toate bucuriile și succesele, dar și traumele personale – și felul în care oamenii se comportă în relațiile lor – cu ei înșiși, cu cei dragi, dar și cu societatea, implicarea civică fiind una dintre mizele politice care ne privesc pe noi toți, românii, ca cetățeni ai aceluiași stat.
Noul site „In a Relationship„
La final, în spiritul prieteniei și al susținerii reciproce, te invit să arunci o privire și pe noul site al proiectului In a Relationship, unde am reușit să strângem toate informațiile și aventurile noastre din ultimii 4 ani în lumea iubirilor adolescente. Pe noua platformă, adolescenții pot trimite întrebări pentru care au nevoie de părerea unui specialist, astfel încât tinerii români (dar și părinții, profesorii sau mentorii lor) să poată găsi informații de specialitate despre relații sănătoase și conștiente, explicate simplu și gata de aplicat în viața de zi cu zi.
Vom continua să trimitem și newsletter-ul In a Relationship la care te poți abona aici – o scrisoare bilunară cu gânduri utile pentru părinții de adolescenți luați pe sus de pandemie, unde aducem în discuție cele mai relevante și confuzante teme ale vieții de familie cu copii adolescenți, dar nu numai. Înscrie-te și tu, dacă vrei să păstrăm legătura, și hai să ne construim un viitor cu mai puține abuzuri împreună!