IN A RELATIONSHIP | Sexualitatea și rușinea. De ce avem nevoie de granițe personale și ce sunt ele?

• Tinerii au nevoie să fie educați în domeniul sexualități; explorarea sexualității este o etapă normală din dezvoltarea lor, dar este și o perioadă extrem de vulnerabilă;
• Tabuul social din jurul sexualității menține barierele de comunicare între oameni, ceea ce creează un teren fertil pentru normalizarea și propagarea comportamentelor abuzive în relațiile de cuplu, atât în offline, cât și în online.

“În cadrul cercetării In a Relationship, adolescenții au fost rugați să indice principalele 3 calități pe care trebuie să le aibă o persoană pentru a fi un partener bun. În răspunsurile acestora, cel mai des a fost indicată sinceritatea sau onestitatea, cu 59% dintre fete și 52% dintre băieți”.

Sinceritatea sau onestitatea este o valoare puternică pentru tineri și are o valență pozitivă asociată la nivel moral. Însă la nivel de comportament, tendința tinerilor este să manifeste și să ceară o sinceritate absolută de la partenerii de cuplu, un fel de datorie de autodezvăluire necondiționată în interiorul cuplului, ceea ce îi predispune pe tineri la relații tensionate, conflictuale sau abuzive.

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

Așteptări și riscuri

Astfel de așteptări în relație vin la pachet cu riscul de a deveni intruziv și de a încălca constant granițele personale ale celuilalt, ceea ce îl/o va propulsa într-o stare de alertă și defensă. Persoana în cauză va simți constrângere, insecuritate, teamă, disconfort și va avea tendința de a se apăra și de a-și proteja intimitatea, de multe ori apelând la minciuni, adică exact opusul sincerității pe care o valorizează atât de mult partenerul intruziv/partenera intruzivă. Astfel, se formează un cerc vicios din care cu greu se poate ieși, căci e nevoie de disponibilitatea și cooperarea ambilor parteneri pentru a obține o schimbare în bine.

Partenerii de cuplu și copiii sunt mai mereu în prima linie a acestor abuzuri.

Silvia Guță:

De ce avem nevoie de granițe?

În conversațiile obișnuite, oamenii se referă intuitiv la aceste granițe personale atunci când vorbesc despre bunul simț al cuiva, despre timiditate sau lipsă de respect, despre cât de influențabilă sau independentă este o persoană, despre sociabilitate, retragere, deschidere, onestitate etc. Granițele sunt deosebit de importante, căci de respectarea lor depinde cantitatea de abuz la care este supusă sau se supune fiecare persoană în parte.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Ideea de granițe se poate dezvolta doar în paralel cu înțelegerea diferențelor dintre comportamentul acceptabil și cel inacceptabil, adică OK vs NOT OK – de la reguli de igienă personală, vestimentație sau exprimare și până la reguli de interacțiune fizică cu alți oameni, inclusiv atingerile sau expunerea zonelor intime.

Ilustrație sinceritatea – borcan cu miere 

Cu toții știm că nu e OK să ieșim pe stradă în pielea goală, dar granițele personale sunt mult mai nuanțate de atât. Ele delimitează vulnerabilitățile unei persoane, chiar dacă uneori acestea sunt inconștiente. Cu cât granițele și limitele personale și relaționale sunt mai puțin conștientizate și conceptualizate (adică observate, discutate și înțelese), cu atât ele vor fi mai fluide și mai flexibile – ceea ce nu le face repere de încredere, căci se comportă ca nisipul mișcător și ajungi înghițit de un conflict cu multe ramuri, în care totul pare din ce în ce mai confuz și frustrant.

Granițele permit oamenilor să separe mental propria persoană de ceilalți 

Recomandări

„Nu trebuia să te pui cu Putin”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii de Aleksei Navalnîi”, care va apărea în România pe 22 octombrie

Ce simt, ce cred, ce înțeleg eu este diferit de ceea ce simt, cred, înțeleg ceilalți. Cunoașterea, comunicarea și respectarea acestor granițe personale dă măsura echilibrului și sănătății relațiilor dintre oameni. Relațiile noastre sunt cu atât mai satisfăcătoare, cu cât sunt mai rare încălcările granițelor celor implicați. 

Granițele și limitele personale sunt foarte importante în ceea ce privește sexualitatea, atât în relațiile față-în-față, cât și în relațiile online. Femeile și bărbații au corpuri cu funcții diferite și, automat, își trăiesc diferit sexualitatea. Dar OK și NOT OK nu mai sunt la fel de evidente, dacă pornim de la diferențele dintre sexe și includem în calcul interesele și prejudecățile oamenilor. 

În cultura noastră, masculinitatea este considerată forța dominantă, în timp ce feminitatea este asociată cu pasivitatea sexuală și comportamentul submisiv. Aceste diferențe de percepție creează tendințe de discriminare și favorizează apariția contextelor abuzive pentru categoriile sociale vulnerabile: femeile, dar și copiii, și adolescenții.

O graniță universală, rușinea

De-a lungul timpului, omenirea s-a confruntat constant cu nevoia de a reglementa aceste granițe personale, pentru a face posibilă viața în comunități și a soluționa eventualele conflicte. Psihicul nostru s-a modelat și el pe parcursul mileniilor, astfel încât comportamentele de încălcare a regulilor sociale trezesc în oameni reacții emoționale spontane de rușine și vinovăție, uneori iraționale și incontrolabile.

Rușinea este o emoție foarte dezagreabilă, care i-a ajutat pe oameni să se supună regulilor de conviețuire chiar și atunci când asta îi dezavantaja pe moment. Rușinea are o componentă socială puternică: oamenii evită comportamentele considerate rușinoase, acele comportamente pe care societatea le disprețuiește, le blamează sau le pedepsește, căci ele i-ar putea face pe ceilalți să-i judece și să-i respingă. 

De exemplu, în cultura noastră puternic influențată de creștinism, rușinea a învăluit mult timp toate aspectele din jurul sexualității, căci desfrâul era considerat păcat și aducea după sine riscul de a ajunge în iad. Timp de secole, singura funcție acceptabilă a sexualității umane a fost considerată reproducerea, având ca scop nașterea de copii – adică guri de hrănit, dar și forță de muncă și moștenitori. 

Cultul virginității

În același timp, creștinismul a dezvoltat în interiorul său un adevărat cult al virginității, sexualitatea femeii fiind redusă la funcția reproductivă și pusă la dispoziția autorității masculine: inițial tatăl, apoi soțul. Dezvirginarea unei femei înaintea căsătoriei – fie consensuală, fie prin viol – aducea întregii familii dezonoare, rușine și tot felul de urmări nefaste, mai ales atunci când se năștea și un copil. Uneori, tinerele violate erau obligate de familie să se căsătorească cu violatorii lor, pentru păstrarea aparențelor și evitarea rușinii. “Bastarzii”, “ilegitimii” sau “copiii din flori” au fost mereu o categorie socială vulnerabilă, dar foarte periculoasă pentru ordinea socială, deoarece în trecut unele drepturi erau considerate ereditare pe linie masculină. Conform valorilor creștinismului, nici sexualitatea bărbaților nu este încurajată în afara căsătoriei, dar societatea condusă de bărbați a fost mereu mult mai permisivă față de derapajele sexuale ale bărbaților – și încă este.

De rușine și de teama urmărilor, multe abuzuri din sfera sexualității încă rămân secrete, deși, în lumea noastră modernă, biserica nu mai este la fel de influentă în viața privată a oamenilor. Rușinea și secretul au creat o zonă tabu în jurul sexualității, care împiedică răspândirea cunoștințelor, cu toate că orice om are nevoie de informații clare și corecte cu privire la sexualitate, ca să poată lua decizii sănătoase.

Cum ne putem apăra?

Nu există o soluție unică – o rețetă bună pentru toate granițele. Fiecare va trebui să lucreze la propriile granițe, înainte de toate, apoi să încerce să se acomodeze și cu granițele celorlalți. 

Închei cu o scurtă enumerare a pașilor pe care oricine îi are de făcut pentru a obține granițe și limite personale sănătoase în relații, fie că sunt relații de cuplu, de familie, de prietenie sau relații profesionale:

• Identifică-ți zonele vulnerabile pe harta granițelor tale personale. E bine să fii preventiv și să te gândești la zonele și momentele tale de disconfort emoțional, chiar dacă momentan treburile merg relativ ok și nu te deranjează nimic prea tare.
• Informează-te și educă-te în legătură cu tipurile de abuz care pot apărea în relații – poți începe de la cele care se răsfrâng asupra ta, bineînțeles, dar cu siguranță vei ajunge, în timp, și la abuzurile pe care tu le faci în relațiile tale.
• Dă-ți timp să îți observi comportamentul și emoțiile cu mai mare atenție și “la rece” – așa îți antrenezi detașarea emoțională de care ai nevoie pentru o privire de ansamblu cât mai obiectivă asupra relațiilor și deciziilor tale.
• Caută conexiuni și legături de tip cauză-efect între punctele nevralgice identificate și evenimentele din viața ta (trecutul și prezentul) – traumele și rănile emoționale sunt mai mereu sursele reale ale unor comportamente abuzive, și la tine, și la ceilalți.
• Discută despre gândurile și emoțiile tale cu apropiații, adică oamenii cu care împarți spațiul concret și abstract al relațiilor tale. E important ca și tu, și ceilalți să vă simțiți la fel de confortabil în relație și să comunicați constant, pentru a păstra un echilibru.
• Negociază și reevaluează granițele personale alături de apropiați, acolo unde este nevoie – de cele mai multe ori, va fi nevoie în caz de conflict. Găsește modalități să iei conflictul ca pe o oportunitate de dezvoltare și învățare.
• Cere ajutor și sprijin din exterior pentru a reechilibra relațiile problematice și a reduce cantitatea, intensitatea și frecvența abuzurilor cu care te confrunți. Poți apela la prieteni, părinți, mentori, avocați, poliție etc.
• Atunci când cealaltă persoană nu este dispusă să coopereze și abuzurile persistă, dă-ți voie să te desprinzi din relația toxică și să îți cauți liniștea, echilibrul și fericirea în alte relații. Dacă ajutorul prietenilor nu este suficient, ai tot dreptul și întreaga responsabilitate pentru a căuta alte relații de suport profesionist, cum ar fi psihoterapia sau consilierea de grup.

Data viitoare vom continua subiectul rușinii și vom discuta despre ce efect au experiențele umilitoare asupra psihicului uman.

Urmărește-ne pe Google News