IN A RELATIONSHIP | Latura emoțională a pandemiei: tendințele posesive ar putea fi amplificate de acest context plin de anxietate

“Aveam o prietenă care, atunci când ieșeam cu ea afară, chiar și în fața blocului, trebuia să-i spună partenerului ei, prin mesaj sau la telefon, cât timp stă afară, care este ora exactă la care va intra în casă și cu cine stă afară. Era destul de enervant, pentru că trebuia să vorbească cu acesta la un interval de 10-15 minute distanță. M-a îngrozit felul în care decurgea relația lor și mi-am spus mie însămi că prefer să stau singură tot restul vieții decât să am un partener dependent de mine, gelos și dominator”.

O tânără de 23 de ani a dat răspunsul de mai sus într-un chestionar *In a Relationship despre cum văd adulții abuzurile din relațiile de cuplu. Ea vorbește despre posesivitate și despre tendințele de control într-un fel care poate le este străin unora dintre noi, dar care reprezintă viața de zi cu zi a altora.

Dar ce este POSESIVITATEA?  

“Al meu/a mea pentru totdeauna” sunt expresii pe care le auzim cel mai des în relațiile de cuplu și cele dintre părinți și copii. Oamenii se luptă pentru diverse valori ideale în interiorul propriilor familii, fără ca măcar uneori să știe. 

Posesivitatea în cuplu sau asupra copiilor e doar forma cea mai acută, zona de luptă cu cele mai grave pierderi posibile, deci cele mai multe mecanisme de apărare angrenate.

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

Comportamentele posesive sunt niște comportamente de apărare, care se declanșează atunci când este activată frica de a pierde “pe cineva important”, la modul concret sau într-o formă abstractă, cum ar fi pierderea încrederii, a iubirii sau a aprecierii unei persoane.

Silvia Guță:

Posesivitatea nu reprezintă sentimentele de iubire 

În plus, pandemia ne-a creat tuturor o mulțime de insecurități și a venit la pachet cu o mulțime de pierderi de toate felurile, așa că tendințele posesive s-ar putea să fie și ele amplificate de acest context plin de anxietate. 

Important de reținut este faptul că posesivitatea nu garantează existența unor sentimente de iubire, ci doar scoate în evidență frica generică a persoanei posesive de a pierde ceva valoros, precum și incapacitatea acelei persoane de a-și gestiona emoțiile eficient, fără a apela la comportamente abuzive față de alți oameni. 

Ea este o expresie brută, dar și brutală a valorii unei relații, ceea ce încă îi induce în eroare pe unii oameni. De exemplu, oamenii care presupun că dacă partenerii nu acceptă “să se sacrifice” sau să “lase de la ei” pentru relație, înseamnă că au încetat să îi mai iubească, așa că devin foarte posesivi.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Posesivitatea, de la cuvinte la îngrădirea unor libertăți fundamentale

Posesivitatea este nocivă în toate formele ei de manifestare: de la alinturi și declarații de iubire veșnică formulate inocent “Ești al meu pentru totdeauna/ Ești a mea /Sunt a ta /Sunt al tău” și până la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale precum decizia finală asupra propriului corp, restrângerea sau controlul interacțiunilor sociale, blocarea accesului la muncă plătită sau educație și uneori chiar blocarea accesului la servicii de sănătate. În cazuri extreme, posesivitatea poate duce la morți violente și sinucideri.

Ai observat cine a fost prima persoană pe lista ta? Te-ai fi gândit că asta e ordinea în care îi enumeri? Are vreo semnificație ordinea asta sau respingi total ideea? 

Recomandări

„Nu trebuia să te pui cu Putin”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii de Aleksei Navalnîi”, care va apărea în România pe 22 octombrie

Pe lista ta, primul nume ar putea fi partenerul tău sau partenera ta, ar putea fi un părinte, ar putea fi unul dintre copii, în caz că sunt mai mulți. Ar putea fi cineva care locuiește în aceeași casă cu tine sau ar putea chiar să fie o persoană pe care nu ai mai strâns-o în brațe de multă vreme, dar care continuă să fie aproape, în inima ta.

De multe ori însă, a simți genul ăsta de afecțiune pentru o persoană poate să creeze un fel de dependență, dacă sunt îndepliniți mai mulți factori: insecurități personale, conflicte, secrete sau PTSD (sindromul de stres post-traumatic).

Sentimentul de familie vine la pachet cu tendințe posesive viscerale, greu de controlat.

Silvia Guță:

Apartenența biologică și lanțurile atașamentului ne fac să percepem uneori legăturile de familie sau persoanele iubite ca pe posesiuni. E limbajul iubirii din multe limbi ale pământului: EȘTI AL MEU sau EȘTI A MEA sunt declarații care au stârnit mereu și împlinire sau fericire, dar și deznădejde sau ură.

Romeo și Julieta, o poveste despre posesivitate și dușmănie 

Studiile de specialitate ne spun că, la nivel de comportament, oamenii confundă posesivitatea cu dovezile de iubire și acceptă anumite manifestări de posesivitate, ba chiar le caută uneori. 

Ca de exemplu, decizia comună printre cuplurile de adolescenți de a face schimb de parole la platformele de socializare sau solicitările părinților de a primi fotografii de la adolescenți pentru a le verifica locația sau chiar instalarea unor dispozitive de urmărire cu scop de protecție “pentru orice eventualitate”.

De ce încalcă oamenii limitele astfel? Pentru a se securiza, pentru a se simți în control și în siguranță. Pentru a nu le fi amenințate dependențele și vulnerabilitățile fizice și emoționale. Pentru a nu suferi pierderi semnificative. Pe scurt, pentru a evita o retraumatizare.

Pe de altă parte, societatea noastră promovează în continuare modele ca Romeo și Julieta, iar tinerii le îmbrățișează ca modele pozitive, așa cum demonstra studiul In a Relationship în 2017. 

În acest exemplu, nu doar dragostea dintre Romeo și Julieta era foarte posesivă, ci și dragostea părinților lor – familiile învrăjbite care se dușmăneau de generații și care decid să se împace abia după moartea tragică a tinerilor.

La fel de grave sunt și problemele din relațiile care ne înconjoară la tot pasul: cele în care unul dintre parteneri este posesiv și ajunge să interzică lucruri și să “facă urât”, iar pentru celălalt, acele comportamente sunt dovezi de iubire și astfel violența este scuzată, băgată sub preș. Sau relațiile în care unul dintre parteneri scotocește pe ascuns prin toate buzunarele și prin toate conturile de pe internet ale celuilalt, ca să se asigure că nu este mințit/înșelat/păcălit sau, mai pe românește, “luat de prost”.

Cum să ai relații mai sănătoase?

Mai jos am sintetizat 7 recomandări de la Lisa Firestone, P.h.D. și psiholoagă cliniciană, ca să poți contribui activ la reducerea posesivității și a efectelor ei toxice în relațiile de cuplu și de familie, ca să ai relații mai sănătoase, bazate pe autenticitate, egalitate și încredere.

1. Explorează-ți și nuanțează-ți propria identitate independentă – Insecuritățile stau la baza comportamentelor posesive, așa că a lucra cu vocea critică interioară este absolut necesar. Care voce critică? Acea voce din discursul tău interior care îți spune că “Nu ești în stare de nimic” sau că “E mereu vina ta” ori că “Așa îți trebuie, că ți-ai căutat-o cu lumânarea” sau chiar că “Te vor lua toți de prost/proastă dacă nu te impui acum”.

Până la urmă, lumea chiar nu se va termina dacă lucrurile nu merg așa cum ne dorim noi – uneori, partenerii ne părăsesc sau ne înșală, copiii ne mint sau fug de acasă, alteori, noi suntem cei care produc astfel de răni celor dragi. Suntem oameni și întotdeauna vom reuși cumva să ne adaptăm la această lume nu tocmai perfectă, căci e atât de natural să ne refacem după orice fel de pierderi.

2. Rezistă tendințelor posesive și nu le da curs – Caută soluții alternative sau amână-ți reacția atunci când îți dai seama că ai tendința de a fi posesiv, de a lăsa gelozia să ia decizii pentru tine, de a deveni autoritar sau de a pedepsi și a căuta răzbunare. Dacă știi deja despre tine că ai astfel de tendințe și te-ai decis să lupți împotriva lor, roagă-ți familia și prietenii să-ți atragă atenția atunci când devii posesiv/ă, ca să ai mai multe șanse să conștientizezi comportamentele toxice. În relațiile de cuplu și de familie, oamenii nu sunt pe cont propriu, nici în competiție și nici în echipe adverse.

3. Acceptă faptul că tendințele posesive vin din trecutul tău – Anxietățile, insecuritățile și comportamentele noastre defensive s-au construit în psihicul nostru ca rezultat al interacțiunii cu familia și mediul înconjurător, încă din copilărie. Ele nu vor dispărea decât dacă gestionăm eficient sursa lor – evenimentele traumatice care ne-au adus suferință în trecut și pe care încercăm să le evităm cu orice preț, uneori ajungând paradoxal să repetăm aceeași greșeală.

Psihoterapia este o metodă de a vindeca astfel de răni emoționale.

4. Găsește metode de a te calma – Anxietatea se tratează în multe feluri, de la practici mindfulness și exerciții de respirație și până la expresii artistice, hobby-uri sau practicarea unui sport. Astfel de activități antrenează capacitatea de a fi în contact cu propria persoană și de a renunța la nevoia de a controla totul. Ele pot fi extrem de utile, mai ales în pandemie, când astfel de stări pot fi resimțite mai accentuat.

5. Împacă-ți vocea critică – Schimbă raportul de putere și nu mai lăsa vocea critică din mintea ta să dețină controlul asupra comportamentului tău. Vocea critică este utilă și are rostul ei, căci te ajută să îți cenzurezi comportamentul conform valorilor impuse de societate. Dar dacă îi dai prea multă putere vocii tale critice, ea îți va aduce doar probleme, sabotându-ți relațiile și făcându-te să te gândești mereu la ce e mai rău, distorsionând realitatea și dând frâu liber tendințelor posesive și agresive.

6. Investește în tine – Întreabă-te cât mai des ce îți place să faci și găsește-ți timp pentru activitățile care îți fac plăcere. Crește-ți pe cont propriu nivelul de satisfacție în viață, căci nu ai cum să obții un nivel suficient de mare și sustenabil în timp, dacă te bazezi pe o singură relație, cum ar fi partenerul de cuplu sau relația cu copilul tău. Sentimentul de a exista și de a experimenta satisfacție independent de relația de cuplu va reduce tendințele de gelozie ale partenerilor, la fel cum părinții care au și o viață socială activă pot fi mai apropiați de copiii lor, în mod paradoxal, deși au mai puțin timp la dispoziție pentru familie.

7. Discută cu partenerul tău de pe o poziție de adult – O discuție serioasă cu partenerul/partenera, deschisă și onestă, despre propriile tale insecurități și nevoi de control periculoase, poate să fie primul pas către a vă înțelege mai bine unul pe celălalt. Poți să îi comunici partenerului/partenerei dorința ta de a nu mai cădea în capcana geloziei sau a posesivității în viitor, dar cel mai important este să știe și celălalt cu ce te confrunți, ca să aibă așteptări mai realiste de la eventualele situații problematice. 

Săptămâna viitoare vom discuta despre jocurile de putere din relații. 

*Mai mult de 25.000 de tineri din România au fost consultați, direct sau prin chestionare online, despre felul în care comunică în relații, nevoile pe care le au și așteptările lor de la ideea de cuplu, în cadrul proiectului de prevenție a violenței domestice In a Relationship, desfășurat de Fundația Friends For Friends, cu sprijinul Avon România și parte din Campania Respectului. În urma proiectului a apărut și cartea “Relațiile adolescenților din România și ce spun ele despre noi”, disponibilă aici.  

Urmărește-ne pe Google News