Taina culorilor vechi de sute de ani

Albastrul de Voroneţ sau albastrul azurit, cum îi spun specialiştii, este culoarea care ridică cele mai multe probleme restauratorilor. Ea a fost folosită şi la alte mănăstiri ridicate în Bucovina în acea perioadă, dar numai la Voroneţ capătă o lumină aparte, de parcă ar fi fost desprinsă de pe cerul unei zile senine de vară. Cercetătorii au reuşit să descopere că la baza acestei culori stă azuritul, o piatră albastră care se extrage din mine aflate în China, Franţa sau în Africa. Cu siguranţă, importarea acestei pietre nu era ieftină în vremea lui Ştefan cel Mare. Meşterii de pe vremuri au măcinat foarte fin azuritul pentru a obţine culoarea albastră. Dar au amestecat-o cu o substanţă organică pe care analizele de laborator nu o pot identifica. Datorită acestei substanţe, albastrul de pe zidurile mănăstirii rezistă de sute de ani, spre deosebire de zugrăvelile moderne care trebuie împrospătate odată la câţiva ani. Pe de altă parte, însă, picturile de la Voroneţ nu pot fi restaurate conform cu originalul.

Simboluri profane în picturile creştine

Cine ar picta astăzi într-o biserică personajele din Biblie îmbrăcate în costume populare sau simboluri ezoterice, ar fi grav sancţionat pentru încălcarea canoanelor. Dar şi pe vremea Moldovei feudale, tipicul religios trebuia urmat întocmai. Numai că mănăstirile din Bucovina fac excepţie şi arată lumii scene şi simboluri pe care nu le găsim în alte lăcaşuri ortodoxe. În apropierea Domnului, sunt înfăţişate cele douăsprezece zodii, pe un pergament ţinut în mâini de îngeri. Astrologia a fost din vremuri străvechi repudiată de Biserică, astfel că prezenţa simbolurilor astrologice pe zidurile Voroneţului ascunde o taină pe care nu o poate nimeni descifra în întregime. Surprinzătoare sunt şi câteva simboluri din interiorul Voroneţului care te duc cu gândul la hexagramă şi la religia iudaică sau la reprezentarea grafică a atomului. Cert este că teologii vremii, care au supravegheat pictura mănăstirilor, au dat dovadă de o largă erudiţie şi de cunoştinţe ezoterice pe care nu le bănuiam.

Secretul mănăstirii Arbore

Mănăstirea Arbore iese şi ea în evidenţă prin pictura cu un puternic accent laic, un lucru rar permis pentru o biserică din vremea aceea. Frescele exterioare seamănă unor acuarele, sunt transparente, luminoase şi spontane, iar personajele biblice au atitudini şi gesturi mai mult pământeşti, decât canonice. Mănăstirea a fost pictată de fiul unui preot din Iaşi, care a introdus o serie de elemente inedite din pictura naivă ţărănească. Pe faţada de apus, întregul perete pare o carte cu ilustrate în miniatură în care îi descoperim pe Adam arând cu plugul şi pe Eva torcând din fus, pe fondul unui peisaj inspirat de Renaşterea italiană. Şi aici misterul picturii stă în culorile folosite de artist. Nimeni nu a mai putut reproduce verdele pictat cu peste 500 de ani în urmă.

Ce ascunde Suceviţa?

Mănăstirea Suceviţa este şi ea zugrăvită cu o nuanţă deosebită de verde pe care restauratorii de azi nu mai ştiu să o reproducă. Dar, dincolo de taina culorii, surprinzătoare sunt portretele unor mari învăţaţi din Grecia antică: Sofocle, Aristotel, Platon şi Pitagora. Nu se ştie de ce pictorii vremii au zugrăvit printre sfinţi figurile reprezentative ale personalităţilor antice, poeţi şi dramaturgi, filosofi şi matematicieni. Acestea par să fi fost pictate în scop educativ, precum au fost pictate şi vieţile unor sfinţi precum Sfântul Ierarh Nicolae sau Sfântul Mucenic Gheorghe. Legătura cu biserica ortodoxă rămâne, totuşi, o enigmă.

Controversele de la Putna

Aproape toate tainele mănăstirilor din vremea lui Ştefan capătă, la un moment dat, o explicaţie sau o interpretare pe placul credincioşilor. Doar zidurile albe ale Putnei rămân un mister de nepătruns. De ce nu a dat poruncă domnitorul să fie zugrăvită? De ce nu au zugrăvit-o urmaşii lui? Există izvoare scrise care menţionează că a fost pictată şi acoperită cu plumb pe vremea lui Ştefan, ba chiar avea icoane suflate cu aur. Lucrările de restaurare au scos la iveală faptul că, pe vremea lui Ştefan, faţada a fost decorată cu discuri din ceramică smălţuită. Petru Rareş este cel care a înfrumuseţat biserica, în secolul XVI, cu fresce şi picturi exterioare, dar au fost distruse de foc. Când Vasile Lupu a hotărât să refacă din temelii biserica, picturile atât de importante în mănăstirile moldoveneşti au fost date uitării.

 
 

Urmărește-ne pe Google News