Dorin s-a născut la țară și nu și-a părăsit comuna natală – de lângă Medgidia – decât în anii în care a urmat Facultatea de Agronomie. După facultate, s-a întors în comună ca viticultor.
E țăran neaoș, ireversibil. L-am cunoscut când vizitam cu soția mea o stațiune de cercetări viticole. Ni s-a părut un tip isteț și simpatic. L-am invitat pe la noi… Cu timpul, ne-a devenit un fel de prieten de familie.
Când l-am sunat pe mobil, în prima zi de august a anului trecut, Dorin se găsea la Medgidia, adică lângă Medgidia, în comuna lui, în concediu de odihnă. L-am invitat pe faleză la Mamaia, la o cină în doi, o cină târzie, pe 2 august, urmând să-i asigur, pe cheltuiala mea, o noapte de cazare la un hotel de patru stele, ca să se întoarcă acasă odihnit.
Am ținut să ajung înaintea lui. Dorin a apărut lângă mine pe neașteptate. Ne-am strâns mâinile, apoi ne-am îndreptat spre restaurant, trecând pe lângă două tinere apetisante, vesele și bronzate. Dorin a fluierat admirativ, eu mi-am păstrat sobrietatea. însoțitorul meu m-a luat peste picior:
— Voi, orășenii, nu știți nimic despre femei.
— Așa crezi?
— Păi descrie-mi tu o femeie!
— Inteligentă, plină de umor, cu înclinații artistice.
— Cine e asta, bunică-ta?
Am intrat în restaurant și ne-am așezat la o masă. Liru-liru, ce mai faci Dorine, cum o mai duci, ce vrei să mâncăm, ce bem înainte de cină…
Ospătarul și-a luat notițe.
După ce l-am aghesmuit bine pe Dorin cu whisky, am trecut la subiect:
— Dorine, te-am chemat ca să te rog ceva și sunt dispus să te plătesc pentru asta. Adică sunt dispus să-ți dau o mie de euro.
— Roagă-mă!
— Locuiești tot singur, în căsuța aia cochetă?
— Da.
— Vreau s-o inviți pe nevastă-mea la tine, la un sfârșit de săptămână, numai pe ea, fără mine, sau cu mine și eu mă fofilez în ultima clipă, sub un pretext care să nu-i lase loc de refuz.
— și? Pentru asta trebuie să-mi dai bani? O invit oricând, păstrează-ți banii! Măjignești…
— Stai, că n-am terminat… Dacă vine la tine, vreau să creezi o atmosferă intimă, să vă simțiți bine, să fii dezinhibat și, ca mascul, să depășești cât poți tu de mult limitele bunei-cuviințe. Adică să fii obraznic, seducător, tupeist, ofensiv… Fă-i ce vrei tu… încearcă s-o săruți, răvășește-i hainele, îmbrățișaz-o… Eu privesc din exterior, pe fereastră, neobservat, apoi îmi fac apariția în casă la momentul… erotic… atât cât poate fi de erotic. Bianca nu m-ar înșela, cel puțin așa presupun… Dar nici nu-i de lemn, te place, poate reușești să realizezi pentru mine o scenă cât de cât picantă, fie și în condițiile în care Bianca s-ar opune cu înverșunare.
— Ce-i cu tâmpenia asta? Ce-ți veni? Vrei motiv de divorț? Ai de gând să te desparți de Bianca?
— Nu, eu nu intenționez să divorțez. și nici nu e cazul să-ți spun de ce am urzit scenariul acesta. Poate că vreau să condimentez un pic căsnicia mea…
— S-o condimentezi? Vezi să nu-i pui sare pe coadă! Eu nu m-aș juca cu așa ceva.
— Mă ajuți sau nu?
— Pentru o mie de euro, bani care mi-ar pica la țanc, bineînțeles că achiesez la orice nerozie de-a ta. Nici nu-i mare lucru, numai să vrea să vină singură. Dar lasă, o convingem noi… Nu m-ar suspecta de nimic. Are încredere în mine, mă consideră gentleman, un gentleman de la țară, dacă vrei. O smotocesc un pic, așa cum zici tu, dar să fii pe fază și să intri repede, pentru ca nu cumva improvizația asta penibilă să ia proporții dramatice.
— Ei, nici chiar dramatice… Consideră-te angrenat într-o joacă de copii!
— De copii retardați.
— Jucăm o scenetă…
— Palmele de la Bianca le primesc numai eu sau le împart cu tine?
— Rămâne de văzut…
În continuare, am schițat cu oarece amănunte, pe variante, mizerabilul plan. în fine, după ce am terminat cu restaurantul, l-am condus la hotel. Peste câteva zile, Dorin ne-a invitat -pe mine și pe Bianca – la el acasă, la o degustare de vinuri și la un grătar în curte.
În ultimul moment, invocând probleme acute de sănătate (o criză de lumbago asociată cu mari dureri de cap), eu m-am eschivat de la plecarea în vizită și am rugat-o pe ea să salveze onoarea familiei, oferindu-i bani pentru a merge la Medgidia cu taxiul și a se întoarce tot cu taxiul. O căciulă de bani.
Bianca l-a sunat pe Dorin să-i spună că nu ne mai ducem, dar acesta n-a răspuns la telefon. Până la urmă, în dimineața de sâmbătă, am convins-o să meargă singură. Am argumentat:
— Omul s-a pregătit, nu-l putem lăsa de izbeliște. în altă ordine de idei, dacă stai acasă, te așteaptă o sâmbătă plicticoasă, lângă un om bolnav. Du-te și recreează-te! îți promit că, dacă îmi revin cât de cât, vin și te iau diseară cu mașina noastră.
De voie, de nevoie, Bianca a plecat spre comuna de lângă Medgidia. Îi spusesem lui Dorin să pună în scenă „flagrantul” în jurul orei nouăsprezece. La șaptesprezece și jumătate, am ajuns și eu acolo, cu mașina personală, pe care am lăsat-o pe o străduță din vecinătate, după care m-am ascuns – preț de douăzeci de minute – în garajul din curtea lui Dorin.
Începând cu ora optsprezece, am început să-i spionez, prin spațiul neacoperit dintre perdea și marginea ferestrei. Dorin aprinsese în camera respectivă lumini puternice, ca să pot vedea de afară.
Stăteau amândoi pe o canapea și râdeau, cu niște pahare în mâini. Am dedus că gazda spunea ceva amuzant. La un moment dat, Dorin i-a luat paharul, i l-a pus pe o masă, l-a pus și pe al lui, apoi s-a aruncat literalmente asupra ei, forțând-o să se lungească pe canapea. Soția mea a început să se zbată vehement. Eu am intrat în cameră când Dorin încerca s-o sărute. își vârâse o mână sub fusta ei.
La intrarea mea, gazda a mimat stupoarea și a sărit de pe canapea. Bianca a rămas absolut blocată. Iar eu, care chipurile venisem să-mi iau soția cu mașina, am făcut o „criză” de gelozie și de furie. Nu intru acum în detalii. Dorin luase o mutră foarte spășită, de parcă nu știa ce naibii s-a întâmplat cu el.
În mașină, până acasă, tot drumul, Bianca a plâns, încercând, printre suspine, să mă asigure că nu avusese nicio vină vizavi de comportarea incredibilă a gazdei. „S-a îmbătat, nenorocitul”, a repetat Bianca de vreo patru ori. După o vreme, generos, am iertat-o, dar o lăsasem să înțeleagă că nu sunt deloc convins de nevinovăția ei și că voi trăi toată viața cu ghimpele bănuielii în suflet.
Mă rog, povestea s-a stins de la sine. Important este că Bianca nu m-a mai acuzat niciodată de infidelitate, căci acest subiect, infidelitatea, a devenit tabu. După ce i-am dat banii, nu l-am mai văzut pe Dorin. și nici nu vreau să-l mai întâlnesc. Retroactiv, mă simt cuprins de regrete pentru sceneta idioată pe care am regizat-o, dar faptul e consumat și – iată – consemnat.