ComenteazăÎn fiecare zi, la ora prânzului, pe insula Montserrat, aflată în Marea Caraibilor, se aude un zgomot de clopot, despre care Krystal Bajkor, o turistă din statul american Carolina de Nord, aflată aici de aproape două luni, a crezut mereu că anunță ora exactă. Până când soțul ei, consultant în management, a aflat că „ceasul” era de fapt un test zilnic al sistemului de avertizare vulcanică. În 1995, o erupție a vulcanului Soufriere Hills, activ și astăzi, a acoperit zone întinse ale insulei cu lavă și cenușă.
Dacă ar fi ales să fie o turistă tipică, Krystal Bajkor, fost analist financiar care scrie în prezent o carte pentru copii, nu ar fi avut ocazia să audă acest zgomot, pentru că, în mod normal vizitatorii insulei alegeau până de curând să facă vizite scurte aici, cu bărcile sau feribotul, pentru ca seara să se întoarcă în insula Antigua, aflată în apropiere.
Pandemia a schimbat însă regulile de călătorie în Montserrat, care este teritoriu britanic. Cine își dorește să lucreze la distanță de pe plajele cu nisip negru de pe insula vulcanică trebuie să treacă acum de o verificare riguroasă a veniturilor anuale, care nu pot fi mai mici de 70.000 de dolari, și să fie dispus să rămână în zonă pentru cel puțin două luni.
În schimb, vizitatorii au acces aproape exclusiv la plaje și se pot bucura de un spațiu aproape de mărimea Manhattanului, unde coronavirusul pare că nu există.
„Au refuzat unii oameni”
În martie 2020, la scurt timp după apariția primelor cazuri de COVID-19, Montserrat și-a închis frontierele. Apoi, în aprilie 2021, a început o redeschidere prudentă a granițelor, care presupunea că vizitatorii, vaccinați sau nevaccinați, trebuie să stea două săptămâni în carantină după ce ajung pe insulă și să fie testați înainte de a se putea plimba liberi în zonă. 21 de turiști au ajuns aici până acum în aceste condiții.
Dintre numeroasele experimente făcute în insulele din Caraibe pentru a atrage lucrătorii la distanță în pandemie, Montserrat se remarcă prin faptul că a schimbat termenul standard al vizei, dintr-o perioadă maximă de ședere permisă, într-o viză cu perioadă minimă pe care turiștii trebuie să o petreacă pe insulă. Practic, notează sursa citată, a îngreunat accesul turiștilor pe insula cu 5.000 de locuitori.
„Sunt foarte selectivi cu persoanele cărora le permit să vină aici. Mi s-a spus că au refuzat unii oameni”, a declarat David Cort, profesor de sociologie la Universitatea din Massachusetts, care a petrecut trei luni lucrând din Montserrat împreună cu soția sa și fiica lor.
Motorul principal al economiei din Montserrat este exportul de nisip vulcanic, nu turismul. Înainte de pandemie, între 18.000 și 21.000 de turiști veneau anual aici, potrivit datelor oficiale.
„Este întotdeauna o provocare atunci când nu avem suficienți oameni care vin pe insula noastră”, spune Rose Willock, angajată a unui radiodifuzor local, care și-a pierdut casa din cauza erupției vulcanului.
Totuși, o presiune mult mai mare vine din pericolul de răspândire a coronavirusului. 33 de persoane au fost depistate pozitiv aici în ultimele 18 luni, potrivit datelor Ministerului Sănătății, iar în aprilie 2020, cu mult înainte ca accesul turiștilor să fie permis pe insulă, o persoană a murit din cauza COVID-19.
În condițiile în care aproape 23% din populație a fost vaccinată complet, toată lumea este conștientă că dacă virusul începe să se răspândească în Montserrat, sistemul medical de aici nu va face față. Iar în cazul în care se va întâmpla asta, s-ar putea repeta scenariul de acum mulți ani, atunci când erupția vulcanică a dus la scăderea cu două treimi a populației de pe insulă.
Familia lui Krystal Bajkor a fost prima care a participat la programul turistic din Montserrat și se află deja de cinci luni pe insulă.
„Îmi amintesc cum, la începutul pandemiei, mă întrebam dacă există locuri în lume care nu au de-a face cu această nebunie”, spune ea, care crede că în Montserrat a găsit un astfel de loc.
„Nu există nimic care să te poată ucide aici, cu excepția vulcanului”, adaugă turista din SUA.
În perioada de carantină de două săptămâni, vizitatorii locuiesc în vile închiriate, timp în care sunt verificați frecvent de autorități. Apoi, ei pot închiria o mașină cu care să se plimbe pe insulă.
Pentru dr. Cort, profesor de sociologie, șederea de minimum două luni în Montserrat este unul dintre lucrurile care l-au atras.
„Această pandemie oferă oamenilor posibilitatea de a cunoaște oamenii și locurile mai intim”, spune el, care se bucură și de avantajul de a fi printre puținii clienți ai restaurantelor locale, lucrul care îi permite să discute în liniște cu proprietarii și să le afle poveștile de viață.
„Nu aș spune că a fost un succes uriaș”
Localnicii cu mici afaceri din Montserrat au păreri împărțite despre succesul acestui program.
„Nu aș spune că a fost un succes uriaș”, a spus Clover Lea, care conduce hotelul Gingerbread Hill, unde nu a fost cazat până acum niciun lucrător la distanță.
La rândul lui, Andrew Myers, proprietar al unui magazin de scufundări, crede că pragul de venit de 70.000 de dolari anual „nu a fost cea mai bună alegere”. Din punctul lui de vedere, ar fi venit mai mulți turiști pe insulă dacă s-ar fi permis accesul persoanelor cu venituri mai mici, însă admite că măsura „a funcționat bine” în sensul că „Montserrat a rămas în siguranță”.
Cu toate acestea, cinci cazuri de COVID-19 au fost confirmate aici în ultima săptămână, fiind vorba despre persoane aflate în carantină.
Experimentul se va încheia însă în curând, pentru că din 1 octombrie toți turiștii vaccinați vor fi bine veniți pe insulă. Programul de lucrători la distanță va continua fără cerința de vaccinare. În plus, se va renunța la perioada minimă de ședere de două luni, după cum a precizat Cherise Aymer, o purtătoare de cuvânt a Biroului Diviziei de Turism a premierului.
Foto: 123rf.com