Ce semnificație are sărbătoarea Întâmpinarea Domnului

Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului este cunoscută și sub denumirea slavonă de Stretenia sau sub denumirea populară de Ziua Ursului. Sărbătoarea Întâmpinarea Domnului are loc la fix 40 de zile de la Nașterea Domnului, adică pe 2 februarie, când este menționată în calendar ortodox 2023.

În viziunea religiei creștine, semnificația sărbătorii Întâmpinarea Domnului este dată de credința către Hristos ca lumină a lumii. Hristos a adus lumina lui Dumnezeu într-o lume întunecată de păcat. Creștinii au și ei rolul să ducă această lumină în lume, dat fiind că împărtășesc misiunea și viața lui Isus Hristos. El a împlinit acest lucru pentru oameni, prin moartea sa, prin care a nimicit puterea răului. Hristos a devenit asemenea oamenilor prin întrupare și, deoarece El Însuși a fost ispitit, îi ajută pe toți cei care sunt ispitiți.

Pe 2 februarie este ziua în care credincioșii sărbătoresc momentul în care Iisus Hristos a fost dus al Templu de către Fecioara Maria și Iosif, pentru a fi închinat lui Dumnezeu, potrivit vechii Legi. După legea iudaică, la 40 de zile de la nașterea pruncului de parte bărbătească, mama acestuia trebuia să meargă la Templu ca să-l închine.

Întâmpinarea Domnului – ziua în care credincioșii sărbătoresc momentul în care Iisus Hristos a fost dus la Templu de către Fecioara Maria și Iosif

Potrivit scrierilor creștine, în acea vreme, Părintele și dreptul Simeon, care este prăznuit pe 3 februarie, trăia în Ierusalim. Lui i s-a prorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.

Atunci Simeon l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”.

În icoana care reprezintă această sărbătoare, prorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: „Acest prunc a adus cerul și pământul”.

Întâmpinarea Domnului – scurt istoric al sărbătorii

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, care este celebrată pe 2 februarie, este una dintre cele mai vechi sărbători religioase creștine.

Biserica Ortodoxă are slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinții episcopi. În pofida originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât începând din secolul al VI-lea.

În anul 528, în timpul împăratului Iustinian I, un cutremur mare a ucis mulți oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit și altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorând mii de oameni în fiecare zi.

În aceele perioade de mari suferințe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare, arată wikipedia.org/wiki.

Această sărbătoare, ce cade la 40 de zile de la Nașterea Domnului Iisus, se ținea la Ierusalim cel puțin de la începutul secolului al V-lea, „cu aceeași bucurie ca Paștele”. La Roma a fost introdusă în jurul anului 650.

Ziua Lumânărilor și Curățirea Sfintei Marii

Această sărbătoare mai este cunoscută și sub numele de Ziua Lumânărilor, în special în țările apusene, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi.

Dacă la ortodocşi accentul sărbătorii se pune pe prunc, la catolici, pe primul plan este Fecioara Maria, care a venit la templu pentru curăţirea ei, după lege. De aceea, la catolici sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Curăţirea Sfintei Marii şi este trecută între sărbătorile Maicii Domnului.

Tradiții creștine în ziua de Întâmpinarea Domnului

În calendarul creştin ortodox se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului, iar credincioşii obişnuiesc să meargă la slujbă cu colivă şi bucate pe care preotul le sfinţeşte, ca să poată fi împărţite.

În seara de dinaintea sărbătorii, se slujește o Vecernie care conține trei citiri din Vechiul Testament. Uneori este slujită o Utrenie în dimineața sărbătorii. Citirea din Evanghelie se face din Luca 2:25-32, unde Sfântul Simeon îl primește pe Hristos.

Tema tuturor acestor citiri este schimbarea dinspre Vechiul Testament înspre Noul Testament, legea cea veche devenind ceva nou. Fiul lui Dumnezeu, dătătorul legii celei noi, acum El Însuși împlinește legea, fiind purtat în brațele lui Simeon ca orice copil omenesc.

Rugăciune de Întâmpinarea Domnului

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam!

Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru.

De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup.

Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat.

Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire.

Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău.

Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Fecioara Maria

O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi.

Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui.

Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului.

Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ.

Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul dumnezeiesc, binecuvântată.

Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cum se cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu femeile necurate.

Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor.

Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (sursă – doxologia.ro)

Obiceiuri și superstiții populare în ziua de Întâmpinarea Domnului

Tot pe 2 februarie, când creștinii marchează Întâmpinarea Domnului, în popor se ține Streneia sau Ziua Ursului. Pentru că erau convinși că în această zi pot căpăta ei înșiși puterea ursului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs pe 2 februarie și practicau acest ritual în special asupra copiilor.

Bolnavii erau trataţi în această zi prin afumare cu păr de urs. Se mai zice despre Stretenie că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naşte sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri şi nu-i va merge bine.

Strămoșii puneau schimbarea vremii pe seama felului în care se comportă ursul, zis și Ăl Mare ori Martin. În tradiţia populară, se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic.

Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi, văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în ziua de Stretenie cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.

Superstiții de Întâmpinarea Domnului sau Ziua Ursului

În popor circulă, ce e drept, tot mai rar în ultimii ani, diverse superstiții legate de această zi:

  • Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura;
  • Dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna;
  • Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi;
  • Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduroasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare;
  • În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada etc.

 
 

Urmărește-ne pe Google News