INTERVIU. Scumpirile la utilități, explicate într-o piesă de teatru. „Energia este un bun public, care nu ar trebui să fie monedă de șantaj și de speculă”

Libertatea: Spectacolul „Energie Vitală” face parte din proiectul „Să fie întuneric!”, demarat de Platforma de teatru politic împreună cu Teatru-Spălătorie – proiect de teatru desfășurat în București și Chișinău. Despre ce este vorba?
David Schwartz: Proiectul a început dintr-o nevoie personală foarte concretă: aceea de a înțelege, și eventual a-i sprijini și pe alții să înțeleagă, motivele și resorturile crizei prețurilor la energie. De aproape doi ani asistăm la creșteri de preț, iar cel puțin pe mine explicațiile simpliste referitoare la pandemie sau chiar la război ca factori decisivi pentru aceste creșteri nu m-au satisfăcut. 

Așa că încă de la sfârșitul anului trecut am propus echipei de la Teatru-Spălătorie să demarăm împreună cercetarea pentru un proiect de teatru despre transformarea sistemului energetic și a pieței de energie în România și Republica Moldova în ultimii ani. Iar pentru scenariu m-am hotărât să propun texte scurte, diferite, ale unor dramaturgi cu care am mai colaborat, pentru că simțeam că e nevoie de perspective multiple, inclusiv de unele foarte personale și emoționale, asupra acestui subiect pe cât de dureros, pe atât de arid la prima vedere. 

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Proiectul include cercetarea, producția spectacolului și reprezentații în București și Chișinău, atât la teatru, cât și în mediul universitar. La Chișinău am avut o reprezentație foarte interesantă pentru studente și studenți de la Universitatea de Stat, persoane tinere și foarte curioase să înțeleagă mai multe despre lumea în care se pregătesc să activeze. 

„Cum ar arăta o lume în care energia este o marfă rară și scumpă?”

– Spectacolul „Energie Vitală” se anunță printr-o serie de întrebări – Ne mai putem imagina viața fără energie electrică? Care sunt cauzele și care sunt consecințele, la nivel uman și social, ale crizei prețurilor la energie? Cine este responsabil de criză și cine profită? Cum va arăta viitorul în context de „austeritate energetică”? A cui este energia? Prin urmare, care este, de fapt, miza acestui spectacol? Ce-și propune el?
– Mizele au fost multiple: să înțelegem motivele reale, complexe, ale creșterii prețurilor; să ne imaginăm, mergând până la capăt în logica ilogică a „austerității energetice”, cum ar arăta/va arăta o lume în care energia este o marfă rară și scumpă; să subliniem, o dată în plus, mesajul că energia este un bun public, care aparține tuturor și care nu ar trebui să fie monedă de negoț, de șantaj și de speculă.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

În concluzie, miza rămâne aceea formulată de Brecht (dramaturgul german Eugen Berthold Friedrich Brecht, n.r.) ca scop ideal al teatrului: să distreze și să educe.   

– Spectacolul care impresionează și te pune pe gânduri vine cu patru secțiuni, fiecare scrisă de un scenarist diferit. Prima parte e scrisă de tine și vine cumva să aducă o critică fundamentalismului și fetișizării pieței energetice și a felului în care piața speculativă aruncă în aer prețurile. Am înțeles corect?
– Da. M-am zbătut foarte mult cu acest text. Deși e o piesă scurtă, de 15 minute, am scris vreo 11 versiuni diferite. Am tot încercat – și încă nu sunt sigur că am reușit – să surprind într-o manieră limpede și amuzantă mecanismele de funcționare extrem de complicate și aiuritoare ale pieței de energie. Și să redau felul în care designul și structura acestei piețe facilitează, de fapt, specula. 

În ultimă instanță, m-a interesat să reiasă absurdul aplicării logicii profitului la o nevoie de bază, cum este energia.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Un personaj, negustor de energie, spune la un moment dat: „dacă un produs se vinde, înseamnă că prețul său este corect. Curentul electric se va vinde întotdeauna”, indiferent cât de mare e prețul.

Această replică, auzită de mine în documentare, este chintesența cinismului și logicii antiumane a acestui sistem.  

O întâlnire amoroasă pe întuneric

– A doua scenă, scrisă de Alice Monica Marinescu, ne propune o perspectivă distopică a viitorului care rezultă dintr-o austeritate excesivă și inegală. Mult umor negru și dur avem aici. Care e miza acestei părți?
– Să încercăm să ne imaginăm cele mai importante activități umane, în cazul de față o primă întâlnire amoroasă, în condiții de penurie energetică, cu toate consecințele de comedie neagră, cu accente horror, care decurg de aici. 

Textul face, de asemenea, o critică sarcastică și dură la cele două poziții politice pseudo-antagonice din prezent, la fel de păguboase, care se hrănesc, de fapt, una pe alta: liberalismul pseudo-progresist pro-piață liberă și pro-UE, respectiv pseudo-naționalismul exacerbat, cu tendințe fasciste. Într-un viitor distopic nu va fi loc de alte discursuri, dincolo de aceste fundături. Noi putem să sperăm și să lucrăm să nu ajungem acolo.

– Urmează partea scrisă de Nicoleta Esinencu despre Moldova, care nu e doar o incursiune în istoria energetică a noului stat apărut din destrămarea URSS, ci și o critică a procesului de privatizare și eficientizare a unor instituții care au adus mari probleme populației și angajaților. Cum ai văzut tu această parte?
– Pentru mine a fost foarte interesant să înțeleg traseul diferit al Moldovei. În România, când vorbești de regimul socialist, prima critică ce se aduce se referă la penuria din anii 80. Pentru mulți dintre cei trecuți de 40 de ani, dar și pentru cei tineri, socialismul se asociază cu lipsa de căldură și de curent de la sfârșitul regimului. Or, Republica Moldova a avut o istorie aproape opusă, care e surprinsă foarte bine în textul Nicoletei. 

Perioada socialistă în Moldova a fost una de stabilitate, cu energie accesibilă pe scară largă, la preț decent. Iar postsocialismul a venit cu pene de curent, debranșări, scumpiri, privatizări frauduloase și dependență energetică extrem de periculoasă. 

Un viitor în care „roboții ne măsoară fiecare watt și fiecare calorie consumată”

– Ultima parte, cea mai neașteptată, semnată de Bogdan Georgescu, e o distopie care ne previne asupra unui viitor totalitar tehno-energetic „de piață”. Care e miza acestei povești, cum o vezi tu?
– Eu am apreciat foarte mult textul lui Bogdan tocmai pentru că, așa cum observi și tu, duce până la ultimele consecințe ale distopiei logica raționalizării și tratării energiei ca marfă. Nu doar a energiei electrice, ci și a energiei fizice, vitale. 

Textul face o asociere poetică între austeritatea energetică, dependența tehnologică și lipsa de sens a unei societăți a individualismului și (auto)izolării. Într-un astfel de viitor, în care roboții ne măsoară fiecare watt și fiecare calorie consumată, nu ne rămâne decât să rememorăm cu nostalgie trecutul în care încă existam ca societate și să așteptăm disperați apocalipsa izbăvitoare. Care apocalipsă nu are însă cum să vină, pentru că trăim deja în ea. 

Cine își face imagine de pe urma scumpirilor

– Mi-am dat seama, văzând spectacolul, că există o documentare solidă – pe alocuri de-a dreptul didactică, poți lua notițe ca la o conferință pe energie. Cum a decurs documentarea?
– Pe lângă ce am citit eu și dramaturgele (multe sute de pagini de știri, articole, materiale academice), am făcut, atât eu, cât și Nicoleta Esinencu, o serie de interviuri cu persoane care au legătură cu domeniul (ingineri, economiști, politicieni, funcționari publici din domeniul energetic, angajate ale companiilor de energie, traderi de energie etc.). 

Am colaborat cu economistul și inginerul specialist în energetică Andrei Mocearov, care ne-a făcut un rezumat al istoriei sistemelor energetice naționale, ne-a explicat (de mai multe ori) mecanismele opace de funcționare a pieței, m-a sfătuit pe tot parcursul procesului.

Am colaborat cu cercetătoarea Adina Marincea, care a făcut o analiză a discursurilor despre criza prețurilor în mediul online. Analiza Adinei s-a dovedit foarte interesantă, din ea reieșind, de pildă, faptul că partidele și mișcările de extremă dreaptă capitalizează cel mai mult de pe urma scumpirilor.

Economie de curent și pe scenă

– Cum ai ales actorii, coregrafia și sunetul? 
– În ceea ce privește distribuția, am încercat să combin oameni cu care lucrez de mult (Alice Monica Marinescu, Alex Potocean) cu persoane mai noi, despre care știam că își doresc să lucreze la un proiect de teatru politic (Ioana Chițu, David Drugaru). Ioana a participat la Școala de Teatru Politic pe care am organizat-o la Macaz în 2018. David mi-a fost student la universitate. Cred mult în colaborarea între artiste și artiști din generații diferite. 

La mișcarea scenică am colaborat cu Paula Dunker, cu care lucrez de vreo 15 ani și am făcut doar anul ăsta trei spectacole împreună. Și aș zice că ne înțelegem din ce în ce mai bine. Iar la muzică – cu un compozitor tânăr, cu care nu mai colaborasem, Nikita Dembinski. A fost foarte interesant lucrul cu el, eu i-am propus o reinterpretare a muzicii clasice, el a venit cu propunerea acestui univers sumbru și minimalist, care cred că dă unitate spectacolului. În sfârșit, am făcut eu, cu susținerea Andrei Tarara, scenografia și eclerajul.

Mi s-a părut important să existe și aici unitate și subtilitate. Și mi-a făcut mare plăcere să mă joc cu surse de lumină alternativă – am hotărât din start să mergem pe „austeritate” și să nu folosim proiectoare de scenă (care consumă foarte mult curent).

Am lucrat împreună, în echipă, la conceptul și la viziunea spectacolului, de aici probabil senzația de coerență și închegare – care însă a fost o miză de la început, având în vedere că trebuia să aducem patru texte extrem de diverse la un numitor comun.

– Când mai poate fi văzut spectacolul?
– Anul viitor vom relua reprezentațiile la Centrul de Teatru Educațional Replika. De asemenea, avem planificat un turneu în șapte localități din România și Moldova, în care s-a jucat puțin (sau deloc) teatru politic. Vom merge cu „Energie Vitală”, alături de alte două producții noi ale Platformei de Teatru Politic – „Vulnerabil” și „Matern” (regia Alice Monica Marinescu) și „Acrobații” (regia David Schwartz). 

Urmărește-ne pe Google News