Eşti o prezenţă deja obişnuită în casele românilor, prin apariţia ta zilnică pe micile ecrane. Primeşti des mesaje din partea telespectatorilor?
Foarte des şi foarte multe. Și chiar îmi face plăcere să am feedbackul lor, chiar dacă îmi este aproape imposibil să le răspund tuturor.
Totuşi, crezi că eşti asociată cu jurnalismul de scandal de când prezinţi „Acces Direct”?
E normal să fiu asociată cu emisiunea, dar oamenii nu mă asociază cu scandaluri. În ultimele luni, sunt mult mai frecvente cazurile sociale și poveştile emoționante decât scandalurile mondene. Așa că oamenii mă opresc pe stradă și mă întreabă ce mai face bunica Niculina, bătrânica săltată de polițiștii comunitari, sau îmi spun că au plâns la întâlnirea italiencei Monica, după 20 de ani, cu mama ei naturală din România.
Aşadar, mediatizarea nu ţi-a adus neplăceri pe plan moral…
Nu! M-am obișnuit cu faptul că lumea mă cunoaște. Neplăceri pe plan moral poți să ai dacă îți conduci viața în așa fel încât să ai remușcări. Or, eu sunt un om corect, liniștit și discret.
Emisiunile în direct sunt dificile mai ales din cauza reacţiilor imprevizibile ale invitaţilor. Îţi aminteşti un episod de care eşti încântată de cum ai reuşit să-l gestionezi?
Sunt multe situații ieșite din comun, care se pot întâmpla într-o emisiune live. Dar sunt spontană și am învățat să mă descurc în orice context.
Preferi liniştea căminului şi compania iubitului în locul oricărui eveniment monden?
Daaa! De altfel, nici nu prea ies la mondenități. Acasă mă simt cel mai bine.
Simţi o presiune din exterior deoarece multe persoane se întreabă când te vei căsători?
Într-o oarecare măsură să ştii că da. Este un pas important în viață și o să-l facem când o să simțim noi.
Răzvan este şi prietenul tău cel mai bun?
Da, este într-adevăr şi prietenul meu cel mai bun.
Ai mărturisit că îţi doreşti o fetiţă. Până veţi deveni părinţi e doar o chestiune de timp?
Lucrurile astea nu se programează așa, precum o vacanță…
Care este modalitatea ta preferată de relaxare?
Îmi place să citesc, să mă plimb, să joc tenis şi să schiez, iarna. Și iubesc să călătoresc!
Viaţa în afara Bucureştiului este o terapie în sine pentru traiul liniştit şi mai sănătos?
Nu știu să zic la modul general. Mie mi s a potrivit. Iubesc li niștea. Știu că sunt oameni dependenți de zumzetul orașului. Ei, dar eu nu-s așa… Prefer să aud greierii, noaptea, să am grijă de florile mele și de mica grădină de zarzavaturi. Nu mai vorbesc de cele trei pisicuțe, care ne fac viața frumoasă.
Pentru că îţi place să călătoreşti… Care sunt oraşele tale preferate şi de ce?
Parisul! A fost dragoste la prima vedere. Adică undeva prin ’94 şi a fost prima mare capitală pe care am vizitat-o. Îmi amintesc de vizita de atunci… Am stat doar o zi, pe o ploaie torențială,dar mi s-a părut atât de frumos, încât mi-a intrat în suflet. Și acum, când vorbesc despre Paris, mi-e dor de el! Îmi plac multe alte orașe, ca Roma, Londra, Veneția sau Barcelona, dar de niciunul nu simt atâta dor.
Ai un loc care te încarcă cu energie?
Orașul meu natal, Iași, mă încarcă de fiecare dată când mă întorc acolo. Îmi place să mă plimb în Copou, să merg la Mitropolie, la Sfânta Parascheva sau să mi văd liceul.
Înainte de profesie trebuie să fim oameni. Ce te impresionează, în primul rând, când te uiţi la ceilalţi?
Sunt un om sensibil, de multe ori îmi reproșez excesul de sensibilitate. De asta mi se întâmplă și să mai plâng, în emisiune. Mă impresionează bă
trânii care o duc greu, pentru că mă duc cu gândul la bunicii mei. La fel cum sunt sensibilă la știrile despre copii.
Ce nu ştiu oamenii despre tine şi tu ţi-ai dori să ştie?
Cred că oamenii știu exact cum sunt eu. Nu joc un rol la televizor. M-au văzut plângând, râzând, m-au certat când am greșit, s-au revoltat împreună cu mine.
Care a fost cea mai importantă lecţie de viaţă pe care ai învăţat-o de-a lungul timpului?
Să nu mai judec pe nimeni. Vorbesc zilnic cu foarte mulți oameni. Suntem diferiți și nu poate nimeni să schimbe asta. Cred că diversitatea contribuie la frumusețea lumii, iar eu sunt un om optimist.