Înainte de a începe dansul, trebuie să aveţi grijă la poziţia mâinilor
Băiatul are mâna stângă întinsă, ţinând mâna dreaptă a fetei. Mâna stângă a fetei stă îndoită deasupra celei drepte a băiatului, care o ţine pe partenera sa de spate. Încă ceva: aveţi grijă la poziţia corpului! Spatele trebuie să fie drept şi privirea fermă, înainte. Nu fiţi crispaţi!
Iată paşii pe care trebuie să-i faci
Pasul 1 Deplasare mare
La primul pas, băiatul păşeşte lung cu dreptul în faţă, iar fata duce stângul în spate.
Pasul 2 Mişcare în lateral
După pasul unu, băiatul duce stângul în lateral, iar fata duce dreptul în lateral. Faceţi această mişcare pe vârfurile picioarelor.
Pasul 3 Apropierea picioarelor
După ce aţi făcut pasul lateral, rămâneţi în continuare pe vârfuri şi apropiaţi picioarele.
Pasul 4 Îndoirea ghenunchilor
După ce aţi apropiat picioarele, lipiţi călcâiele de pământ şi îndoiţi genunchii. Apoi o luaţi de la capăt cu paşii, întorcându-vă ori la stânga, ori la dreapta, astfel încât dansul să “curgă” graţios.
Istoria valsului lent
Valsul lent e considerat regele dansurilor de societate. La originea sa este bostonul, dans care a dispărut la sfârşitul Primului Război Mondial. Bostonul, în variantă modernă, a apărut pe la 1910, fiind elaborat de profesori din Anglia, care, din cauza ritmului alert al valsului vienez, destul de pretenţios şi greu de urmărit de către dansatorii obişnuiţi, au creat ritmuri mai accesibile şi mai lente. Dansul a fost îmbunătăţit începând cu anul 1926, când mişcarea de bază s-a schimbat. Cu timpul, au apărut multe alte figuri, care au ajuns să fie standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing. Cele mai multe se folosesc şi azi în dansul sportiv. Valsul lent care se dansează în prezent este lin, graţios şi combină deplasarea pe orizontală cu mişcări verticale.