Ion Barbu – biografia și operele poetului care a reprezentat modernismul literar românesc

Ion Barbu a fost poet, eseist și traducător, a avut o carieră strălucită și în matematică și a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai modernismului. Viața și operele lui Ion Barbu.

Biografie Ion Barbu

Ion Barbu s-a născut la data de 18 martie 1895, la Câmpulung Muscel. A fost unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian și al Smarandei Barbu, născută Șoiculescu, fiică de procuror.

Studiile elementare și gimnaziale le-a făcut la Câmpulung, Daminești, Stâlpeni și Pitești, iar liceul, la București. Încă din vremea liceului a avut aptitudini de matematician, atunci când publica remarcabile contribuții la revista „Gazeta” matematică. Însă, în tot acest timp, Ion Barbu își dezvolta și pasiunea pentru poezie.

Între anii 1914 și 1921 a studiat matematica la Facultatea de Științe din București, dar studiile i-au fost întrerupte de perioada în care satisfăcea serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. Și-a continuat ulterior studiile și a susținut teza de doctorat în 1929.

În 1942 a fost numit profesor titular de algebră la Facultatea de Științe din București, acolo unde a publicat și diferite articole în reviste matematice.

Vezi și lista cu autori canonici pentru examenul de Bacalaureat

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Debutul în literatură

În anul 1919, Dan Barbilian a început colaborarea la revista literară „Sburătorul” și a adoptat, la sugestia lui Eugen Lovinescu, pseudonimul bunicului său, Ion Barbu. În perioada liceului l-a cunoscut și pe Tudor Vianu, cu care a creat una dintre cele mai lungi și frumoase legături literare.

Debutul artistic al său a fost în urma unui pariu cu Tudor Vianu. În vreme ce erau plecați într-o excursie la Giurgiu, Dan Barbilian i-a promis lui Tudor Vianu că îi va scrie un caiet de poezii. Din acest pariu, el își descoperă talentul și iubirea față de poezie.

Ion Barbu spunea că poezia și geometria sunt complementare în viața lui. „Acolo unde geometria devine rigidă, poezia îi oferă un orizont spre cunoaștere și imaginație”.

Una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului, „După melci”, apare în anul 1921 în revista „Viața Românească”. Capodopera poetului rămâne „Riga Crypto și lapona Enigel”, o baladă închipuită de Ion Barbu. Operele scrise în această perioadă au un caracter narativ, deoarece ele prezintă adevărate povești.

• Alți reprezentanți ai modernismului sunt Tudor Arghezi și Lucian Blaga.

Ion Barbu moare la data de 11 august 1961, la spitalul Vasile Roaită din București, bolnav de cancer la ficat. A doua zi, salcia din fața casei, cântată de poet ca un copac sfânt, se prăbușește la o furtună. Acolo, la rădăcina salciei, Ion Barbu își îngropase câinii credincioși.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

Opere de Ion Barbu

• „După melci”, Editura Luceafărul, 1921;
• „Joc secund”, Editura Cultura Națională, 1930.

Versuri „Joc secund” – de Ion Barbu

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Versuri „Riga Crypto și Lapona Enigel”

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!

Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.

Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.

Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:

Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aş culege, rigă blând…
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. – Aşteaptă de te coace.

-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.

Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă…

Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă…

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.

Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,

Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.

Opere incluse în programa pentru Bacalaureat de Ion Barbu

• Riga Crypto și lapona Enigel.

Urmărește-ne pe Google News