Istoria ceaiului – unde a apărut, beneficii, curiozități, arta ceaiului

Istoria ceaiului

Povestea ceaiului începe, așa cum multă lume știe deja, în China. Potrivit legendei, în 2737 î.Hr., împăratul chinez Shen Nung stătea sub un copac în timp ce servitorul său fierbea apă de băut, când unele frunze din copac au suflat în apă. Shen Nung, un renumit fitolog, a decis să încerce infuzia pe care servitorul său o crease accidental. Arborele a fost o Camellia sinensis, iar băutura rezultată a fost ceea ce noi numim acum ceai.

Este imposibil de știut dacă este adevărată această poveste. Dar ideea de ceai a venit cu siguranță din China cu multe secole înainte de a se auzi despre el în vest. Recipiente pentru ceai au fost găsite în morminte care datează din dinastia Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), dar în timpul dinastiei Tang (618-906 d.Hr.), ceaiul a devenit băutură națională a Chinei.

A devenit atât de apreciat încât, la sfârșitul secolului al VIII-lea, un scriitor numit Lu Yu a scris prima carte în întregime despre ceai, Ch’a Ching sau Clasicul ceaiului.

La scurt timp după aceasta, ceaiul a fost introdus pentru prima dată în Japonia, de către călugării budiști japonezi care călătoriseră în China pentru a studia. Consumul de ceai a devenit o parte vitală a culturii japoneze, așa cum se vede în dezvoltarea Ceremoniei Ceaiului, care poate avea rădăcini în ritualurile descrise în Ch’a Ching.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Povestea ceaiului în Europa

Deci, în această etapă a istoriei ceaiului, Europa era destul de în urmă. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea există primele mențiuni scurte despre ceai printre europeni. Aceștia sunt în mare parte din portughezi care trăiau în Orient drept comercianți și misionari. Dar, deși unii dintre acești indivizi ar fi putut aduce înapoi mostre de ceai în țara lor natală, nu portughezii au fost primii care au important ceaiul. Acest lucru a fost făcut de olandezi, care în ultimii ani ai secolul al XVI-lea au început să invadeze rutele comerciale portugheze din Orient.

Până la începutul secolului, ei înființaseră un post comercial pe insula Java și, prin intermediul Java, în 1606, primul transport de ceai a fost expediat din China în Olanda. Ceaiul a devenit curând o băutură la modă printre olandezi, iar de acolo s-a răspândit în alte țări din Europa continentală de vest, dar din cauza prețului său ridicat a rămas atunci o băutură pentru cei bogați.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Istoria ceaiului în Marea Britanie

Marea Britanie, mereu puțin suspicioasă față de tendințele continentale, nu a devenit de la început națiunea băutorilor de ceai care este astăzi. Din 1600, Compania Britanică a Indiilor de Est deținea monopolul asupra importului de mărfuri din afara Europei și corăbiile aduceau ceaiul acasă ca dar. Dar prima referire datată la ceai în această țară este din septembrie 1658. Prima cafenea a fost înființată la Londra în 1652, iar termenii acelei reclame sugerează că ceaiul era încă oarecum necunoscut pentru majoritatea cititorilor, așa că este corect să presupunem că băutura era încă o curiozitate.

Căsătoria lui Carol al II-lea cu Ecaterina de Braganza s-a dovedit a fi un punct de cotitură în istoria ceaiului în Marea Britanie. Era o prințesă portugheză și o dependentă de ceai, iar dragostea ei pentru băutură a fost cea care a ttransformat ceaiul într-o băutură la modă mai întâi la curte și apoi printre clasele bogate. Valorificând acest lucru, Compania Indiei de Est a început să importe ceai în Marea Britanie, prima sa comandă fiind plasată în 1664 – pentru 100 de kilograme de ceai din China care urmează să fie expediate din Java.

Ce beneficii are ceaiul

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Beneficiile pentru sănătate ale ceaiului: ceai verde, negru și alb

Ceai este un nume dat multor băuturi, dar adevărații băutori de ceai consideră că numai ceaiul verde, ceaiul negru, ceaiul alb, ceaiul oolong și ceaiul pu-erh sunt cu adevărat ceaiuri. Toate sunt derivate din planta Camellia sinensis, un arbust originar din China și India și conțin antioxidanți unici numiți flavonoide. Cel mai puternic dintre aceștia, cunoscut sub numele de ECGC, poate lupta împotriva radicalilor liberi care pot contribui la cancer, boli de inimă și artere înfundate. Toate aceste ceaiuri au, de asemenea, cafeină și teanină, care stimulează creierul și par să mărească vigilența mentală.

De departe, ceaiul verde este cel mai cunoscut pentru beneficiile sale. Antioxidanții din ceaiul verde pot interfera cu creșterea celulelor cancerigene, previn înfundarea arterelor, ard grăsimile, contracarează stresul oxidativ asupra creierului, reduc riscul de tulburări neurologice precum boala Alzheimer și Parkinson, reduc riscul de accident vascular cerebral și îmbunătățesc nivelul de colesterol.

Descoperă mai multe lucruri interesante despre renumitul ceai verde

Beneficiile pentru sănătate ale ceaiului: ceaiuri din plante

Fabricate din ierburi, fructe, semințe sau rădăcini infuzate în apă fierbinte, ceaiurile din plante au concentrații mai mici de antioxidanți decât ceaiurile verzi, albe, negre și oolong. Compozițiile lor chimice variază foarte mult în funcție de planta utilizată.

Varietățile includ ghimbir, ginkgo biloba, ginseng, hibiscus, iasomie, măceș, mentă, rooibos (ceai roșu), mușețel, echinacea și multe alte plante medicinale.

Au fost efectuate cercetări limitate asupra beneficiilor pentru sănătate ale ceaiurilor din plante, dar rezultate arată că acestea ajută la scăderea kilogramelor, previn răceala, întăresc sistemul imunitar, mențin sănătatea rinichilor și a tractului digestiv și aduc un somn odihnitor. În funcție de compoziția fiecăruia, ceaiurile din plante medicinale pot avea și alte beneficii pentru sănătate. Vezi ce plante medicinale sunt cel mai des utilizate în România.

Ceaiurile instant

Ceaiul instant poate conține cantități foarte mici de ceai real și o mulțime de zaharuri sau îndulcitori artificiali. De dragul sănătății dumneavostră, verificați ingredientele de pe etichetă.

Curioriztăți despre ceai

• Există mai multe tipuri diferite de ceai, inclusiv negru, oolong, verde și alb. Toate provin din aceeași plantă, Camellia sinensis, dar diferența constă în modul în care sunt tratate frunzele după ce sunt recoltate.
  • Ceai negru – cel mai des consumat (aproximativ 84 la sută din totalul de ceai din întreaga lume), este și cel mai procesat – dar acest lucru nu se referă la utilizarea de aditivi artificiali sau zaharați nesănătoși. Mai degrabă, frunzele sunt lăsate să fermenteze până devin negre, apoi se usucă și se ambalează.
  • Ceai Oolong– urmează un proces similar cu ceaiul negru, cu toate acestea, fiecare etapă individuală nu este la fel de lungă.
  • Ceai Verde – nu este supus niciunui proces de fermentație, este fie fiert la abur, fie prăjit.
  • Ceai Alb– cel mai puțin prelucrat dintre cele patru. Culese mai devreme în sezon și făcut din frunze mai tinere, frunzele de ceai alb sunt de obicei lăsate să se usuce pentru scurt timp la soare înainte de a fi pregătite pentru ambalare.

Ceai sau tizană?

• Cum tehnic există doar câteva tipuri diferite de ceai și toate provin din aceeași plantă, s-ar putea să vă întrebați despre toate celelalte pe care le cunoașteți, cum ar fi menta sau echinacea. Ei bine, țineți-vă bine, oameni buni: aceste băuturi din plante nu sunt ceaiuri, ci mai degrabă ceva numit tizană. Deși cuvântul tizană a fost folosit inițial pentru a descrie o băutură făcută din orz perlat, acum se referă în mod obișnuit la orice infuzie de plante în stil ceai. Și poate fi făcut din nuci, semințe, fructe de pădure, flori, frunze sau rădăcini. Ierburile proaspete sau uscate, cum ar fi menta și lavanda, pot fi folosite pentru a face o tizană, deși veți descoperi că toate aceste băuturi preparate sau infuzate sunt denumite „ceai”, de cele mai multe ori.

Cel mai scump ceai din lume

• Tieguanyin, numit după zeița budistă a milei, acest ceai oolong este cel mai scump din lume și pate costa până la 4000 de dolari kilogramul. Dar vestea bună este că frunzele pot fi preparate de până la șapte ori înainte de a-și pierde aroma unică.

Pasionații de ceai și ceaiul la plic

Plicul de ceai a fost inventat în Statele Unite la începutul secolului al XX-lea.

• Adevărații iubitori ai acestei băuturi nu consideră pliculetele de ceai o mare invenție, acest lucru nu permite frunzelor să se extindă în timpul preparării, iar asta înseamnă că aroma nu este aceeași.Pliculetele de ceai, care sunt în general făcute din hârtie de filtru sau mătase, oferă confort, iar acest lucru a adus băutura la un public mai larg decât ar fi avut vreodată înainte de a fi create.

Cei mai mari producători de ceai

China, Sri Lanka și Kenya exportă cel mai mult ceai din întreaga lume, livrând aproximativ 1 milion de tone.

• Mulțumită în mare parte populației sale uriașe, China consumă cel mai mult ceai din lume. Cu toate acestea, pe cap de locuitor, Turcia, Irlanda și Regatul Unit ocupă primele trei locuri. Peste 3 miliarde de cești de ceai sunt consumate în întreaga lume în fiecare an.

Arta ceaiului

Metoda tradițională chinezească Gongfu-Cha transformă prepararea ceaiului într-un ritual. Asta înseamnă că trebuie să vă concentrați pentru a prepara perfect ceaiul într-o serie de mișcări conștiente.

Prepararea Gongfu este chiar antiteza a ceea ce înseamnă prepararea rapidă a ceaiului la plic de astăzi. Cu mult înainte ca ideea de confort să devină cel mai important factor în prepararea ceaiului, ceremonia Gongfu a fost dezvoltată în sudul Chinei în timpul Marii Qing, ultima dinastie imperială. Un poet celebru al acestui timp, Yuan mei a scris despre ceremonie:

„Cesele sunt mici ca nucile, oala mică ca o lămâie parfumată. Nu se toarnă mai mult de un liang (uncie) odată. Ținând paharul la gură, nu trebuie să înghiți în grabă, ci mai întâi să-i simți mirosul, apoi să-l gusti și să-l contemplezi. Aroma delicată lovește nasul și există o dulceață care persistă pe limbă. După o gură, bei o secundă și o a treia. Ceaiul eliberează oamenii de neliniște și calmează aroganța”.

A urmat transformarea culturii chineze a ceaiului într-o eră cu totul nouă în care practica ceaiului a devenit o artă frumoasă și venerată de nobili și de savanți din toată China. Metodele de preparare mai libere au adus și noi vase de ceai, o mare parte din ceea ce folosim și astăzi.

Gaiwan – setul tradițional pentru servirea ceaiului

O piesă specială, Gaiwan este încă cel mai popular instrument de preparare printre pasionații de ceai. Un vas din trei piese, de obicei realizat din porțelan. Reține mai puțină căldură decât argila, făcându-l potrivit pentru prepararea de ceaiuri delicate albe și verzi. Fundamentele nu sunt deloc complicate: stropirea vasului și a ceștilor cu apă fierbinte pentru a le încălzi, clătirea frunzelor, apoi prepararea și turnarea ceaiului în succesiune cronometrată, având în vedere infuzii multiple și scurte.

Când utilizați un Gaiwan, nu vă abțineți să adulmecați bine capacul. Aromele evaporate sunt concentrate aici și detectarea modificărilor subtile ale aromei după preparare este o abilitate antrenată pentru orice cunoscător de ceai. Stăpânirea Gaiwanului necesită puțină practică, dar nu poți fi un pasionat al ceaiului fără să încerci.

Urmărește-ne pe Google News