INELUL, SIMBOL SOCIAL

În Antichitate, inelul era un simbol al clasei sociale. Bogaţii purtau podoabe din aur cu pietre preţioase pe degete, sclavii aveau voie să poarte doar inele din fier, pe care le primeau la eliberare. Obiceiul este descris în mod plastic în legenda lui Prometeu. Înlănţuit pe stânci pentru că îndrăznise să fure focul de la zei şi să îl dăruiască oamenilor, eroul reuşeşte să se elibereze, cu ajutorul tainic al lui Zeus. Dar, ca să nu uite niciodată judecata zeilor, stăpânul Olimpului a poruncit să poarte pe deget, drept inel, una din zalele lanţului cu care fusese legat.

► Pecetea logodnei şi a iubirii

Inelul pecetluia statutul social, dar şi legătura dintre doi oameni, astfel că a început să fie folosit tot mai des drept simbol al logodnei. Când un tânăr promitea să se căsătorească, dăruia tinerei alese şi familiei ei un inel din fier, drept simbol al angajamentului său.
În Antichitate, logodna era o ceremonie complexă şi mult mai importantă decât nunta, care era o urmare firească a promisiunii făcute. Cu timpul, în secolele II şi III după Hristos, nunta şi cununia religioasă capătă importanţa pe care le-o acordăm şi azi, iar vechiul inel de logodnă este înlocuit de verighetă. În Enciclopedia Britanică se menţionează că inelul de aur este introdus în ceremonia căsătoriei din secolul II, iar binecuvântarea lui de către un preot se face din secolul XI.

ŞTIAI CĂ…

… primul inel creştin de logodnă a fost găsit în catacombele Romei şi datează din secolul II după Hristos?
… iniţial, doar femeile purtau inelul de căsătorie, ca semn al statutului social şi al dependenţei faţă de soţ?
… la începuturile creştinismului, inelul dăruit soţiei avea un sigiliu cu care femeia însemna lucrurile de valoare din casă? Dacă un astfel de obiect era furat sau pierdut, putea fi uşor recunoscut cui îi aparţinea?
… în Biblie nu este menţionat nicăieri inelul drept obiect indispensabil ceremoniei de cununie, aşa cum a devenit astăzi? Din contră, purtarea de podoabe, mai ales din aur cu pietre scumpe, era considerată o fală deşartă?
… verigheta se poartă pe mâna stângă, conform unei superstiţii vechi, care spune că de la al patrulea deget de la această mână pleacă o venă direct spre inimă? I se spunea chiar „vena amoris”?

► Superstiţii din toată lumea

Verigheta este simbolul internaţional cel mai uşor de recunoscut. De la creştini, ea a fost împrumutată de toate popoarele, iar superstiţiile care înconjoară simbolul cununiei sunt extrem de diverse.
► Nu este bine să porţi verigheta înainte de cununia religioasă, pentru că nu este sfinţită.
► Aduce ghinion să scape mireasa verigheta pe jos, mai ales în biserică. Dacă se întâmplă, este bine să o ridice mirele. 
► Dacă pierzi verigheta, vă despărţiţi sau divorţaţi.
► Irlandezii consideră că este semn rău să faci verigheta din alt metal decât din aur.
► Verigheta trebuie să se potrivească perfect pe degetul mirilor: dacă e prea strâmtă, gelozia îi va despărţi, dacă e prea largă, iubirea lor se va risipi.
► La nunta de argint, este bine ca soţii să îşi dăruiască unul altuia câte o verighetă din argint, pentru a sărbători cei 25 de ani de căsătorie. Verigheta de argint se poartă lângă cea de aur, de la cununie.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei

Urmărește-ne pe Google News