Eu și Bogdan am crescut împreună, am învățat împreună ce înseamnă dragostea și ne-am deprins cu gustul ei. Părinții lui au divorțat când el avea doar 3 ani, așa că Elena, mama lui, l-a lăsat în grija mamei, pentru că ea muncea în schimburi, iar mama pe vremea aceea stătea acasă. Bogdan era făcut dintr-un aluat bun, chiar mama recunoștea acest lucru, dar, cu toate astea, de la un moment dat am început să creștem diferit. Eu am crescut drept, precum florile care se orientează după lumina soarelui, el s-a umplut de noduri și s-a răsucit după cum bătea vântul, adică după cum îi dictau prietenii pe care-i avea la diferite vârste. Bogdan n-a știut să-și aleagă prietenii. îl atrăgeau întotdeauna personajele întunecate, spre care îl mâna simțul aventurii. A dispărut de multe ori de acasă, încă de la vârste destul de fragede. Mama lui se ducea la poliție și anunța că fiul ei a dispărut din nou, iar polițiștii din cartier, care o cunoșteau și știau cât de greu se descurcă singură, plecau imediat să-l caute și-l găseau de fiecare dată în cele mai nebănuite locuri.

Mama a început să nu se mai bucure la fel de mult când Bogdan ne trecea pragul, ba chiar a încercat să mă îndepărteze de el. Ați fost cu toții adolescenți, așa că știți la fel de bine ca și mine că, unui adolescent dacă-i spui să nu facă ceva, el o face cu și mai multă înverșunare. Așadar, eu și Bogdan am început să ne vedem pe ascuns, iar imediat după ce am intrat la facultate, m-am măritat cu el, fără să știe nimeni.

Am pus-o pe mama în fața faptului împlinit. N-a spus nici da, nici ba, a încercat să se obișnuiască cu ideea și să se poarte cu Bogdan cât de frumos putea.

La câteva luni după ce ne-am căsătorit, a murit mama lui, lovită de un șofer beat pe refugiul unde era stația de tramvai, așa că am renunțat la garsoniera în care locuiam cu chirie, o chirie pe care nu m-am întrebat niciodată cum o plătește Bogdan, de teamă să nu aflu ceva care să mă sperie, și ne-am mutat în apartamentul mamei lui. Relația noastră mergea bine, cu condiția să nu-i pun întrebări. Nu-mi plăceau deloc prietenii lui, așa că încercam să-i evit pe cât posibil. Când nu era în compania lor, Bogdan se purta impecabil cu mine, nu aveam ce să-i reproșez. E drept că uneori lipsea noaptea de acasă, dar mă prefăceam că nu s-a întâmplat nimic și totul era bine. îmi vedeam de facultate, iar el se ocupa de facturi și de cumpărături. Găseam tot timpul frigiderul plin, Bogdan gătea deseori, îmi dădea bani de buzunar și ca să-mi cumpăr îmbrăcăminte, încălțăminte și tot ce aveam nevoie.

într-una din nopțile când n-a ajuns acasă, m-am pomenit la ușă cu niște polițiști, care m-au întrebat dacă știu unde este soțul meu. Am ridicat din umeri. Unul dintre ei era foarte tânăr și mi-a spus, îngrijorat:

— Păreți un om deosebit, chiar nu v-ați întrebat niciodată cu ce se ocupă soțul dumneavoastră? Ați putea avea neplăceri, are niște prieteni foarte periculoși!

și au plecat. Din noaptea aceea, a început să-mi fie frică. Bănuiam că Bogdan se ocupa cu lucruri nu tocmai legale, dar am refuzat să aflu adevărul. Mi-am amintit că mama încercase să-mi spună la un moment dat ceva, dar, ca de obicei, n-am vrut s-o ascult.

Ceea ce m-a trezit din „adormire” a fost faptul că Bogdan l-a antrenat în „afacerile” lui și pe fratele meu mai mic. Traian începuse să chiulească, era obraznic la ore, se lua la harță cu pro-fesorii, care o chemau tot mai des pe mama la școală. Mama era și ea profesoară, la un alt liceu, și câteva foste colege de facultate îi erau profesoare lui Traian. 0 sunau tot timpul și-i vorbeau de isprăvile fiului ei. Vă dați seama cât de rușine îi era mamei.

Am aflat despre necazurile pe care i le făcea Traian mamei de la o vecină din bloc, mama nu-mi spusese nimic până atunci. Uneori, Traian îi aducea acasă, în lipsa mamei, pe unii dintre prietenii lui și era jale: dădeau muzica la maximum, se îmbătau și se luau la harță cu vecinii care îndrăzneau să le facă observații. Administratorul, un bun prieten de familie, o avertizase pe mama că vecinii sunt alarmați și vor chema Poliția.

Mama a încercat să-l potolească pe Traian, dar el a fugit de acasă, după modelul lui Bogdan. Când m-am dus, într-o sâmbătă dimineață, la mama, am găsit-o plângând și fumând. Mama are astm și nu are voie să fumeze. Arăta îngrozitor, era limpede că nu dormise toată noaptea.

— De ce nu mi-ai spus nimic, mamă?

— Ce să-ți spun, draga mea? Că Traian e prieten la cataramă cu soțul tău și se ține numai de prostii? Ce rost ar avea? Tu îl iubești pe Bogdan și refuzi să-i vezi adevărata față. De când te-ai măritat cu el te porți de parcă eu nici n-aș exista, de parcă nici eu, nici fratele tău n-am exista. Cum poți trăi refuzând să vezi adevărul? Nu vreau să mă cert cu tine, o să mă descurc eu cumva. Nu-ți face griji!

Ca s-o scot puțin din starea ei, am luat-o pe mama la plimbare și i-am promis că vorbesc cu Bogdan și-l rog să-i dea pace lui Traian. Când am plecat de la ea, se mai liniștise puțin, spera că eu voi rezolva cumva situația.

— Bogdan, aș vrea să vorbim! i-am zis soțului meu când a apărut acasă.

— Să nu-mi spui că ai fost la mă-ta! ți-a plâns pe umăr, nu? Ce ți-a spus, că eu i-am stricat odrasla?

— De ce-mi vorbești așa?

— Domnișoara s-a trezit la realitate? Ai zgârmat în rahat și ai aflat că te întrețin din afaceri necurate? Doar nu credeai că lucrez în construcții sau la vreun patron! Mă cunoști foarte bine, iubita mea, îți place să trăiești bine, cum credeai că am bani tot timpul, ți-ai imaginat că am moștenit vreun milionar? Ești la fel ca mă-ta, tot timpul vă pute ceva! Dacă nu-ți convine, n-ai decât să te întorci la mama!

Mi-a întors spatele și a dispărut câteva zile. într-o dimineață, m-am pomenit la ușă cu fratele meu. Era bătut zdravăn. Plângea. L-am băgat în baie, l-am spălat ca atunci când era mic și i-am dat niște lucruri de-ale lui Bogdan să se schimbe. I-am pregătit ceva de mâncare, iar după ce a terminat, am încercat să aflu ce se întâmplase. Traian era speriat și a vrut să renunțe la ocupațiile lui, dar Bogdan l-a avertizat că „unii” n-or să fie încântați de decizia lui. Traian a refuzat să-mi spună exact cu ce se ocupa. M-am gândit că trebuia să fie vorba de droguri. Fratele meu mi-a spus doar că niște „asociați” ai lui Bogdan i-au tras o mamă de bătaie, în chip de avertisment, și nu știe ce să facă, pentru că Bogdan nu s-a amestecat.

— Nu vrei să mergem la Poliție? l-am întrebat.

— Ai înnebunit? Ăștia mă taie, dacă află!

— și-atunci, ce-ai de gând?

— 0 să fac ce-mi cer, asta e! Iar după ce fac 18 ani, mă car din țară, altfel n-am scăpare!

M-am îngrozit. Mi-am dat seama că Bogdan era, într-adevăr, în cârdășie cu niște oameni periculoși și că l-a atras în murdăriile lui și pe fratele meu. Am fost lașă însă. N-am avut curajul să-i spun în față ce gândesc. Eram o studentă bună, din fericire nimeni nu știa ce hram poartă soțul meu, așa că am reușit să obțin o bursă în străinătate și am plecat. I-am propus mamei să mă lase să-l iau pe Traian cu mine, bursa era destul de generoasă și-mi permiteam să-l întrețin. Mama a fost de acord, dar Traian a refuzat.

— Lasă, du-te, ne descurcăm noi cumva! mi-a spus mama.

și am plecat. Mi-am prelungit bursa cât am putut de mult. De câteva ori, a venit și mama în vizită. Mi-a spus că Traian s-a mai potolit, că a reușit să iasă din gașcă, că l-a mutat la alt liceu și acum se duce la cursuri. Am preferat s-o cred decât să-mi fac probleme. Mama juca teatru foarte bine ori de câte ori venea la mine, așa că m-am prefăcut și eu și mi-am văzut de viața mea. Bogdan nu s-a prea sinchisit de plecarea mea, nici măcar nu m-a condus la aeroport, iar timp de câteva luni am vorbit foarte rar. îmi propusesem oricum să divorțez și, dacă e posibil, să rămân în străinătate și să-i iau acolo și pe mama, și pe Traian.

După ce mi-am terminat studiile, mi s-a pro-pus un loc de muncă, dar acesta era disponibil numai după un an. M-am gândit că e tocmai bine, pentru că, în acest inter-val, voi avea timpul necesar să lămuresc lucrurile acasă.

Mama m-a așteptat la aeroport și mi-a spus că situația e destul de complicată, că Bogdan fusese arestat, și acum era închis pentru 3 ani.

— Asta n-ar fi nimic, a continuat mama. Bogdan a făcut tot felul de împrumuturi de la cămătari și m-am trezit cu ei peste mine, să le înapoiez banii. Bogdan a acceptat să vând casa în care stăteați, dar n-am reușit să acopăr decât o mică parte din suma pe care o datorează. Mi-au pus în vedere să vând și apartamentul nostru… M-am gândit să ne mutăm la mama cu toții. E destul spațiu. Poate ar trebui să te angajezi și tu, măcar o vreme.

Am vândut și apartamentul nostru, și indivizii aceia s-au mai potolit. Ne sunau însă periodic, ca să ne amenințe. 0 fostă colegă de facultate mi-a făcut rost de o slujbă bine plătită – animatoare într-un cazinou. Trebuia doar să mă dau pe lângă clienți și primeam bacșișuri generoase. Firește că unii clienți se așteptau să primească ceva în schimb, dar, o vreme, am reușit să-i duc cu vorba.

Le returnam lunar o sumă importantă cămătarilor care veneau la ușa noastră, iar la un moment dat mi-am dat seama că am pierdut postul promis în străinătate. Mama n-a mai putut face față însă stării de încordare și a dezvoltat o depresie urâtă. Am fost nevoită s-o internez în spital și să-mi continui activitatea. După ce am devenit mai „generoasă”, veniturile mele au crescut simți-tor și, la un moment dat, am reușit să achit întreaga datorie. Traian trebuia să dea bacalaureatul și mi-am propus să-i găsesc și lui ceva de lucru.

într-o bună zi, Bogdan a ieșit de la închisoare, pentru bună purtare… sau așa ceva. I-am spus că vreau să divorțăm și nu s-a opus. Am aflat că, între timp, se cuplase cu altcineva și că femeia respectivă aștepta un copil. Sinceră să fiu, am răsuflat ușurată.

Mama a stat luni bune în spital. Aveam multe cunoștințe, așa că am reușit să obțin pentru fratele meu un loc de muncă pe un vas de croazieră. Am vrut să-l țin o vreme departe de influența lui Bogdan, care-l căutase imediat după ce a ieșit din închisoare. Mama habar nu avea cu ce mă ocup și, încetul cu încetul, s-a pus pe picioare.

Ca să le fac o surpriză ei și bunicii, am cumpărat bilete și am plecat într-o scurtă croazieră pe vasul unde lucra Traian. Fratele meu se schimbase foarte mult în cele câteva luni cât nu-l văzusem. Se maturizase, avea planuri mari și era îndrăgostit. Iubita lui era poloneză, aveau de gând să mai lucreze doi-trei ani pe vas, să strângă bani, iar apoi voiau să se stabilească în Polonia. Mama și bunica erau în al nouălea cer.

La un moment dat, am avut parte și de un dram de adrenalină, deoarece printre pasageri era și unul dintre clienții mei fideli. Din fericire însă, era cu soția. Ne-am salutat discret, și asta fost tot. Era limpede că trebuia să fac tot posibilul să-mi schimb locul de muncă și ocupația.

După ce ne-am întors, m-am înscris la masterat. Aveam ceva bani puși deoparte, așa că mi-am dat demisia, spre disperarea șefului meu, care era foarte mulțumit de mine. Mi-a promis marea cu sarea, dar nu am cedat. Am obosit scriind scrisori la tot felul de universități din Statele Unite, unde intenționam să mă pregătesc și să obțin un doctorat. într-un târziu, am primit un răspuns. Era o universitate neînsemnată, dar cei de acolo îmi ofereau o bursă de studii pentru 5 ani și posibilitatea de a lucra apoi, în funcție de rezultate, în cercetare. N-am mai stat pe gânduri nicio clipă. Mama se pensionase pe caz de boală, prin urmare, cu pensia ei și pensia bunicii se puteau întreține. Le-am lăsat și eu banii pe care îi mai aveam în cont, o sumă frumușică, și am plecat. Mama îmi scria tot timpul să stau liniștită că le trimite și Traian bani, așa că se descurcă.

Am muncit pe brânci și am reușit să fac impresie bună. Am început să muncesc în paralel cu doctoratul, iar firma la care lucram mi-a oferit o locuință, o căsuță suficient de încăpătoare. M-am gândit să le aduc acolo pe mama și pe bunica, câte 6 luni pe an, măcar, cât permitea legea. Abia când au venit, mama mi-a mărturisit că, periodic, Bogdan le vizita să le ceară bani, iar lor le-a fost teamă să-l refuze. Bogdan nu era obișnuit să muncească, iar foștii lui prieteni l-au acuzat că i-a trădat cât era în închisoare, pentru că mulți dintre ei au fost arestați, iar polițiștii le spuseseră că informațiile le aveau de la el. Nimeni nu-l mai voia partener de afaceri, trăia de azi pe mâine, din leafa soției lui, care era chelneriță, dar îi plăceau jocurile de noroc, și pentru asta nu avea bani, așa că se gândise să le șantajeze pe mama și pe bunica. Bogdan aflase cu ce m-am ocupat o vreme de la niște cunoștințe de-ale lui și le șantaja că le va scrie șefilor mei, să mă facă de râs, dacă nu-i dau bani.

Aici am cunoscut însă mulți oameni cumsecade, care mi-au promis că mă vor ajuta să îmi reîntregesc familia. Nu-mi rămâne decât să sper.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

 
 

Urmărește-ne pe Google News